Gura Vedei – Șaica – Slobozia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gura Vedei – Șaica – Slobozia
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Harta locului unde se află Gura Vedei – Șaica – Slobozia    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Gura Vedei – Șaica – Slobozia    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
Poziția Actual Calarasi county CoA.png Județul Călărași
Actual Giurgiu county CoA.png Județul Giurgiu
Actual Teleorman county CoA.png Județul Teleorman
 România
Cel mai apropiat oraș Giurgiu
Coordonate Coordonate: 43°44′35″N 25°48′03″E / 43.74306°N 25.80083°E / 43.74306; 25.8008343°44′35″N 25°48′03″E / 43.74306°N 25.80083°E / 43.74306; 25.80083[1]
Suprafață 9.514 ha
Bioregiune Continentală
Înființare 2007

Gura Vedei – Șaica – Slobozia este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sudul României, pe teritoriile administrative ale județelor Călărași, Giurgiu și Teleorman.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în extremitatea sudică a județului Giurgiu , cea sud-vestică a județului Călărași și cea sud-estică a județului Teleorman (în Lunca Dunării), în imediata apropiere de drumul național DN5C, care leagă municipiul Giurgiu de orașul Zimnicea[2].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[3] și se întinde pe o suprafață de 9.514 hectare[4].

Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală (râuri, plaje cu nisip, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști, terenuri arabile, păduri de foioase) cu rol de protecție și conservare a două tipuri de habitate de interes comunitar: Zavoaie cu Salix alba si Populus alba și Paduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri). Situl asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni și pești (unele protejate prin lege)[5].

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

În arealul sitului vegetează arbori cu specii de: stejar (Quercus robur), velniș (Ulmus laevis), frasin (din speciile Fraxinus excelsior și Fraxinus augustifolia), plop alb (Populus alba) și salcie (Salix alba).

Fauna sitului este constituită din mamifere cu specii (multe aflate pe lista roșie a IUCN) de:

Vidră (Lutra lutra)

vidră (Lutra lutra), popândău (Spermophilus citellus)[6], liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul cărămiziu (Myotis emarginatus), liliacul cu potcoavă (Rhinolophus mehelyi), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros); reptile și amfibieni (țestoasa de baltă din specia Emys orbicularis și buhaiul de baltă cu burta roșie - Bombina bombina, specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN[7]) și pești cu specii de: avat (Aspius aspius), svârlugă (Cobitis taenia), porcușor-de-nisip (Gobio albipinnatus), răspăr (Gymnocephalus schraetzer)[8], țipar (Misgurnus fossilis), boarța[9], (Rhodeus sericeus amarus), dunăriță (Sabanejewia aurata), fusar (Zingel streber), ghiborț de râu (Gymnocephalus baloni) sau scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata)[10]..

În arealul sitului este semnalată prezența unei comunități de scoici cu indivizi din specia Unio crassus (scoică-mică-de-râu), specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie, aflată pe lista roșie a IUCN[11].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Biserica "Înălțarea Domnului" din Giurgiu
  • Biserica "Sf. Treime" - Smârda din Giurgiu, construcție 1852, monument istoric.
  • Biserica "Sf. Nicolae" din Giurgiu, construcție 1830, monument istoric.
  • Biserica romano-catolică din Giurgiu, construcție 1885, monument istoric.
  • Catedrala episcopală "Adormirea Maicii Domnului" din Giurgiu, construcție 1852, monument istoric.
  • Biserica "Înălțarea Domnului" din Giurgiu, construcție 1939, monument istoric.
  • Ruinele bisericii "Sf. Treime", construcție 1812-1819, monument istoric.
  • Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Găușani, construcție 1856, monument istoric.
  • Biserica "Sf. 40 de Mucenici" din satul Greaca, construcție 1907, monument istoric.
  • Turnul cu ceas (Giurgiu), construcție 1771, monument istoric.
  • Siturile arheologice "Locul Popilor" și "Reca Mare" de la Pietroșani (sec. I a. Chr. - sec. II p. Chr., Latène, geto- dacică, sec. II - IX, Epoca romană, Epoca Fierului, Cultura Babadag).
  • Situl arheologic de la Cetățuia (sec. X -XI, Epoca medievală timpurie, sec. III -IV, Epoca daco-romană).
  • Situl arheologic de la Vedea (Epoca medievală timpurie, Cultura Dridu, sec. IV p. Chr.).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje

Note[modificare | modificare sursă]