Câmpia Careiului (sit SCI)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Câmpia Careiului
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Harta locului unde se află Câmpia Careiului    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Câmpia Careiului    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
PozițiaActual Bihor county CoA.png Județul Bihor
Actual Satu Mare county CoA.png Județul Satu Mare
 România
Cel mai apropiat orașValea lui Mihai
CoordonateCoordonate: 47°37′08″N 22°11′59″E / 47.61889°N 22.19972°E / 47.61889; 22.1997247°37′08″N 22°11′59″E / 47.61889°N 22.19972°E / 47.61889; 22.19972[1]
Suprafață23.597 ha
BioregiunePanonică
Înființare2007
Cod SCI/SPAROSCI0020
Websitecampiacareiului.ro

Câmpia Careiului este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Aria naturală este situată în extremitatea nord-vestică a Transilvaniei (în apropierea limitei de graniță cu Ungaria), pe teritoriile județelor Bihor și Satu Mare[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria protejată se întinde în partea nord-vestică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale orașelor Valea lui Mihai și Săcuieni și pe cele ale comunelor Cherechiu, Curtuișeni, Diosig, Sălacea și Tarcea) și în cea sud-vestică a județului Satu Mare, pe teritoriile comunelor Andrid, Căuaș, Pir, Pișcolț, Santău și Tiream[3]. Aceasta este străbătută de drumul național DN19 care leagă municipiul Oradea de Carei.

Înființare[modificare | modificare sursă]

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 23.597 hectare. Aria protejată se suprapune în cea mai mare parte Câmpiei Ierului (sit Natura 2000) și include rezervațiile naturale: Dunele de nisip Foieni, Mlaștina Vermuș și Pădurea de frasini Urziceni.

Situl reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, râuri, lacuri, bălți, mlaștini, turbării, vii și liveză) încadrată în bioregiunea panonică a Câmpiei Someșului (subdiviziune geomorfologică ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest[5]); ce adăpostește și conservă o gamă diversă de floră spontană și faună sălbatică[6].

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Aria naturală dispune de 12 tipuri de habitate naturale (Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști aluviale din Cnidion dubii; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație de Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri si Bidention; Depresiuni umede intradunale și Dune panonice) ce asigură condiții de hrană și viețuire mai multor specii faunistice (mamifere, păsări, amfibieni, reptile, pești, insecte) și protejează elemente floristice rare.

Faună[modificare | modificare sursă]

La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, pești, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[7] sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel:

Mamifere cu specii de: cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), pisică sălbatică (Felis silvestris)[8], jderul de copac (Martes martes), popândău european (Spermophilus citellus)[9], orbete (Nannospalax leucodon), hârciog european (Cricetus cricetus), hermină (Mustela erminea), șoarecele pitic (Micromys minutus), chițcan mic de apă (Neomys anomalus);

Păsări (migratoare, de pasaj) protejate la nivel european prin Directiva CE 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009[10]: sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), acvilă țipătoare mare (Aquila clanga), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), șoim dunărean (Falco cherrug), cresteț cenușiu (Porzana parva), cresteț pestriț (Porzana porzana), viespar (Pernis apivorus), pescăruș albastru (Alcedo atthis), caprimulg (Caprimulgus europaeus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus);

Reptile și amfibieni: șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele de apă (Natrix tessellata), șarpele de casă (Natrix natrix), șopârlă de munte (Lacerta vivipara, Zootoca vivipara), țestoasa de baltă (Emys orbicularis)[11], buhaiul de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina)[12], broască râioasă (Bufo bufo), broasca de pământ (Pelobates fuscus), broască râioasă verde (Bufo viridis), broasca verde (Rana esculenta), broasca mare de lac (Rana ridibunda), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), tritonul cu creastă danubian (Triturus dobrogicus), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis);

Pești: zvârlugă (Cobitis taenia), țigănuș (Umbra krameri), țipar (Misgurnus fossilis), boarță (Rhodeus sericeus amarus), caracudă (Carassius carassius).

Nevertebrate (gândaci, fluturi): cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii (Odontopodisma rubripes), croitorul mare al stejarulu (Cerambyx cerdo)[13], rădașcă (Lucanus cervus), gândaci )din speciile Eurydema fieberi și Sternodontus obtusus), fluturele maturna (Euphydryas maturna), fluturele purpuriu (Lycaena dispar), fluturașul albastru cu puncte negre (Maculinea teleius)[14].

Floră[modificare | modificare sursă]

În arealul sitului este semnalată prezența câtorva rarități floristice (arbori, arbusti, flori și ierburi); printre care unele protejate prin aceeași Directivă a CE 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică[7].

Frăsinel (Dictamnus albus)

Printre speciile de plante care vegetează la nivelul ierburilor se află mai multe rarități floristice[15] protejate la nivel european prin aceeași Directivă CE 92/43/CE din 21 mai 1992[7]; astfel: stânjenelul sălbatic de stepă (Iris aphylla ssp. hungarica), stânjenelul de nisip (Iris humilis ssp. arenaria), dediței (Pulsatilla pratensis ssp. hungarica), pălămidă (Cirsium brachycephalum), clopțelul cu frunze de crin (Adenophora lilifolia), angelică (Angelica palustris), trifoiașul-de-baltă (Marsilea quadrifolia), otrățelul bălților (Aldrovanda vesiculosa), frăsinel (Dictamnus albus), mlăștiniță (Epipactis palustris), siminoc (din specia Helichrysum arenarium), o specie de clopoțel (Jasione montana) din familia Campanulaceae, ghiocelul de baltă (Leucojum aestivum), buhai (Listera ovata), flocoșele (Lychnis coronaria), bujori (Orchis laxiflora ssp. elegans), untul-vacii (Orchis morio), stupiniță (Platanthera bifolia), orhidee (Platanthera chlorantha), broscăriță (Potamogeton acutifolius), piciorul cocoșului (Ranunculus lingua), ștevie de baltă (Rumex aquaticus), saxifragă (Saxifraga bulbifera), cimbrișor sălbatic (Thymus glabrescens), bulbuc de munte (Trollius europaeus), sunătoare (Hypericum tetrapterum), pipiriguț (Eleocharis carniolica), Elymus hispidus (o specie de iarbă din familia Poaceae), păiuș (Festuca vaginata), rogoz (Carex supina).

Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: jugastru (Acer campestre), frasin (Fraxinus), stejar (Quercus robur), ulm de câmp (Ulmus minor), plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra), salciei târâtoare (Salix rosmarinifolia), alun (Corylus avellana), porumbar (Prunus spinosa), soc (Sambucus L.), păducel (Crataegus monogyna), corn (Cornus mas)[16].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, conace, muzee, situri arheologice, arii protejate); astfel:

Biserica reformată din Săcueni
  • Biserica romano-catolică "Sf. Maria Imaculata" din Sălacea, construcție 1792, monument istoric.
  • Biserica reformată din Săcueni.
  • Biserica "Sf. Nicolae" din Dindești, construcție 1800, monument istoric.
  • Biserica reformată din Pir, construcție secolul al XV-lea, monument istoric.
  • Biserica ortodoxă "Schimbarea la față" din Vezendiu, construcție 1700, monument istoric.
  • Biserica reformată din Pișcolt, construcție secolul al XV-lea, monument istoric.
  • Biserica "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Hurezu Mare, construcție 1700, monument istoric.
  • Castelul Zichy din Diosig, construcție 1701, monument istoric.
  • Casa natală poetul maghiar Ady Endre din satul omonim, construcție secolul al XIX-lea, monument istoric.
  • Conac-Curia Komarony din Otomani, construcție secolul al XVIII-lea, monument istoric.
  • Conacul Frater (1895), Conacul Draveczky (1846) și Conacul Frater (1860) din Galoșpetreu, monumente istorice.
  • Situl arheologic de la Curtuișeni (așezări atribuite perioadelor: sec. IX - XII; Latène; Epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus, Cultura Wietenberg, Cultura Otomani; cultura Wietenberg).
  • Așezare fortificată "Insula Cetății" din satul Diosig (Epoca bronzului).
  • Săcuieni (sit de importanță comunitară), Lacul Cicoș (rezervația naturală).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eunis.eea.europa.eu - Câmpia Careiului Site of Community Importance (Habitats Directive), general information; accesat la 9 aprilie 2015
  2. ^ Protectedplanet.net - Câmpia Careiului Site of Community Importance (Habitats Directive), geolocalizare; accesat la 9 aprilie 2015
  3. ^ Localizarea siturilor de importanță comunitară din România (teritorii administrative); accesat la 9 aprilie 2015
  4. ^ Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008, accesat la 9 aprilie 2015
  5. ^ Unibuc.ro - Câmpia Someșului; Așezare geografică; Relief; Climă; Elemente biogeografice; accesat la 9 aprilie 2015
  6. ^ Natura2000.eea.europa.eu - Câmpia Careiului (sit de importanță comunitară); accesat la 9 aprilie 2015
  7. ^ a b c Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 10 aprilie 2015
  8. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Felis silvestris; accesat la 10 aprilie 2015
  9. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Spermophilus citellus; accesat la 10 aprilie 2015
  10. ^ Directiva Consiliului Europei nr.147 din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor, accesat la 10 aprilie 2015
  11. ^ Iucnredlist.ord - The IUCN Red List of Threatened Species - Emys orbicularis; accesat la 10 aprilie 2015
  12. ^ Iucnredlist.ord - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina bombina; accesat la 10 aprilie 2015
  13. ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Cerambyx cerdo; accesat la 10 aprilie 2015
  14. ^ Biodiversitate.mmediu.ro - Câmpia Careiului (sit de importanță comunitară); accesat la 9 aprilie 2015
  15. ^ Biodiversitate.mmediu.ro Cheile Doftanei (sit de importanță comunitară); accesat la 11 aprilie 2015
  16. ^ Natura2000.mmediu.ro - Câmpia Careiului (sit de importanță comunitară); accesat la 9 aprilie 2015

Vezi și[modificare | modificare sursă]