Pădurea Mogoș - Mâțele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pădurea Mogoș - Mâțele
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Harta locului unde se află Pădurea Mogoș - Mâțele    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Pădurea Mogoș - Mâțele    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
Poziția Actual Galati county CoA.pngJudețul Galați
 România
Cel mai apropiat oraș Galați
Coordonate Coordonate: 45°43′19″N 27°56′53″E / 45.72194°N 27.94806°E / 45.72194; 27.9480645°43′19″N 27°56′53″E / 45.72194°N 27.94806°E / 45.72194; 27.94806[1]
Suprafață 65 ha
Bioregiune Stepică
Înființare 2007
Cod SCI/SPA ROSCI0163

Pădurea Mogoș - Mâțele este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în sud-estul Moldovei, pe teritoriul județului Galați[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în partea central-estică a județului Galați, pe teritoriul administrativ al comunei Scânteiești (în estul satului Cuca)[3], în apropierea drumului național DN24D, care leagă municipiul Bârlad de satul Tulucești[4].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 65 hectare[6].

Situl reprezintă o zonă de câmpie (râuri, lunci, pajiști, păduri de foioase și terenuri arabile cultivate) în sud-estul Podișului Moldovenesc încadrată în bioregiune stepică; ce conservă habitate naturale de tip: Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice și Vegetație ponto-sarmatică de stejar pufos; și protejează o gamă floristică variată[7].

Frăsinel (Dictamnus albus)

La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8]; printre care: capul-șarpelui (Echium russicum), sisinel (Pulsatilla grandis) și stânjenel (Iris aphylla ssp. hungarica)[9].

La nivelul ierburilor mai este semnalată prezența mai multor plante (unele foarte rare și protejate prin lege) cu specii de: lalea pestriță (Fritillaria orientalis), frăsinel (Dictamnus albus), măciuca ciobanului (Echinops ritro ruthenicus), iarba "Sfintei Mării" (Hierochloë repens), pupezele (Lathyrus vernus), bujor (Paeonia peregrina), măcriș de stepă (Rumex tuberosus) sau șerlai (Salvia aethiopis)[10].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaj

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]