Beftia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Beftia
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Harta locului unde se află Beftia    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Beftia    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
Poziția Actual Bihor county CoA.pngJudețul Bihor
 România
Cel mai apropiat oraș Oradea
Coordonate Coordonate: 46°58′30″N 22°01′41″E / 46.97500°N 22.02806°E / 46.97500; 22.0280646°58′30″N 22°01′41″E / 46.97500°N 22.02806°E / 46.97500; 22.02806[1]
Suprafață 1.748 ha
Bioregiune Continentală și panonică
Înființare 2007

Beftia este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea nord-vestică a Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Bihor, pe teritoriile administrative ale comunelor Hidișelu de Sus, Oșorhei și Sînmartin, în imediata apropiere de drumul național DN76, care leagă municipiul Oradea de Beiuș.

Înființare[modificare | modificare sursă]

Arealul Beftia a fost declarat sit de importanță comunitară[3] (desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate) prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4]. Acesta se întinde pe o suprafață de 1.748 hectare în nord-estul Depresiunii Panonice[5].

Situl constituie o zonă naturală încadrată în bioregiunea continentală și panonică din bazinul râurilor Hidișel, Peța și Hidișel, Holod (păduri de foioase, terenuri arabile cultivate și pășuni), ce adăpostește, conservă și protejază o gamă variată de floră și faună rară.

Aria naturală include peștera Avenul de la Beftia aflată în versantul sud-vestic al Dealului Șomleu (subunitate geomorfologică a Munților Pădurea Craiului (Apuseni), ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor). Situl adăpostește o importantă colonie de lilieci[6].

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[7], altele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel:.

Mamifere: liliacul cu urechi de șoarece (Myotis blythii)[8], liliacul de apă (Myotis daubentonii) și liliacul comun (Myotis myotis)[9];

Reptile și amfibieni: șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima); gușter (Lacerta viridis), șopârlă de câmp (Lacerta agilis), vipră (Vipera berus), năpârcă (Anguis fragilis), ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[10], tritonul cu creastă (Triturus cristatus)[11], broasca roșie de munte (Rana temporaria), broasca mare de lac (Rana ridibunda), brotacul verde de copac (Hyla arborea), broasca râioasă brună (Bufo bufo);

Nevertebrate: melcul cerenat bănățean (Chilostoma banaticum) și un cărăbuș din specia Carabus hampei[12]

Specii floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) semnalate în sit: stejar pufos (Quercus pubescens), carpen (Carpinus betulus), ghimpe (Ruscus aculeatus), cicoare (Centaurea cyanus), margaretă (Leucanthemum vulgare), sunătoare (Hypericum perforatum), frigare (Geranium palustre), brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), lumânărică (Verbascum densiflorum), gălbenuș (Crepis capillaris), cruciuliță (Senecio vulgaris), untul vacii (Orchis morio), ploșnițoasă (Orchis coriophora), buruiana de junghiuri (Cephalanthera longifolia), mlăștiniță (cu specii de Epipactis atrorubens și Epipactis helleborine), stupiniță (Platanthera bifolia), cornaci (Trapa natans) și ștevie de baltă (Rumex aquaticus)[13].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, stațiuni balneo-climaterice, zone de agrement, arii naturale protejate); astfel:

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaj

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]