Sari la conținut

Pădurea Sarului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pădurea Sarului
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Harta locului unde se află Pădurea Sarului Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Pădurea Sarului Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
PozițiaJudețul Olt
Județul Vâlcea
 România
Cel mai apropiat orașPiatra-Olt
Coordonate44°26′25″N 24°11′08″E () / 44.44028°N 24.18556°E44.44028; 24.18556[1]
Suprafață6.770,3 ha
BioregiuneContinentală
Înființare2007
Cod Natura 2000ROSCI0168

Pădurea Sarului este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din România, desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Aceasta este situată în Oltenia, pe teritoriile județelor Olt și Vâlcea[3].

Aria naturală se întinde în partea central-vestică a județului Olt[4], pe teritoriile administrative ale comunelor Bobicești, Găneasa, Morunglav, Pleșoiu și al orașului Piatra-Olt; și în cea central-vestică a județului Vâlcea, pe teritoriul comunei Laloșu[5]. Situl este străbătut de drumul național DN65, care leagă municipiul Craiova de Slatina[6].

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[7] și se întinde pe o suprafață de 6.770,3 hectare[8]. Pădurea Sarului a fost protejată și ca arie specială de conservare în mai 2022[2]

Croitorul cenușiu al stejarului (Morimus funereus)[9]

Biodiversitate

[modificare | modificare sursă]

Situl reprezintă o suprafață împădurită cu arboret de gorun (Quercus petraea), gârniță (Quercus frainetto) și cer (Quercus cerris), încadrată în bioregiune continentală aflată în lunca dreaptă a Oltețului; ce conservă habitate naturale de tip: Păduri balcano-panonice de cer și gorun[10] și protejază o gamă diversă de faună și floră.

La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[11], printre care: un amfibian din specia Triturus cristatus (triton cu creastă, specie aflată pe lista roșie a IUCN[12]); precum și trei specii de coleoptere: croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), rădașca (Lucanus cervus) și croitorul cenușiu al stejarului (Morimus funereus)[13].

Căi de acces

[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice

[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Biserica "Sf. Nicolae" din Slatina
  • Biserica "Sf. Nicolae" din satul Cocorăști, construcție 1812, monument istoric.
  • Biserica "Sf. Nicolae" (din coastă, Slatina), construcție 1700, monument istoric.
  • Biserica "Buna Vestire" din satul Doba, construcție 1780, monument istoric.
  • Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din satul Izvoru, construcție 1862, monument istoric.
  • Biserica "Sf. Voievozi" din Pleșoiu, construcție 1734, monument istoric.
  • Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Poiana Mare, construcție 1833, monument istoric.
  • Biserica "Sf. Paraschiva" din satul Bobicești, construcție 1818, monument istoric.
  • Catedrala din Slatina (monument istoric) construită în 1782 de Ionașcul Cupetul și pictată Gheorghe Tattarescu.
  • Situl arheologic de la Găneasa (sec. VI-VII, Hallstatt, Epoca bronzului, Cultura Verbicioara, Epoca bronzului timpuriu, Cultura Glina).
  • Situl arheologic de la Piatra-Olt (sec. IV-II a. Chr., Latène, Epoca bronzului, Cultura Verbicioara, Neolitic, Cultura Vădastra).
  • Așezarea și castrul de la Acidava, orașul Piatra-Olt (sec. II - III p. Chr.).
  • Rezervația naturală Valea Oltețului

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Eunis.eea.europa.eu - Natura 2000 - Pădurea Sarului (coordonate); accesat la 19 noiembrie 2013
  2. ^ a b Hotarare de Guvern, 685/27.05.2022, Hotărârea Guvernului nr. 685/2022 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor speciale de conservare ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România
  3. ^ Protectedplanet.net - Pădurea Sarului Site of Community Importance (Habitats Directive); accesat la 19 noiembrie 2013
  4. ^ e-consultare.gov.ro Lista consolidată a ariilor naturale protejate din România - Localizarea sitului Natura 2000 - Pădurea Sarului; accesat la 7 iunie 2025
  5. ^ Lista siturilor de importanță comunitară (suprafețe și unități administrativ-teritoriale în care este localizat situl) Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 19 octombrie 2013
  6. ^ Eunis.eea.europa.eu - Pădurea Sarului (geolocalizare)[nefuncțională]; accesat la 19 noiembrie 2013
  7. ^ Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008, accesat la 19 noiembrie 2013
  8. ^ Natura2000.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Pădurea Sarului - Sit de Importanță Comunitară Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 19 noiembrie 2013
  9. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Morimus funereus; accesat la 19 octombrie 2013
  10. ^ Agenția Națională pentru Protecția Mediului - Biodiveristatea în România - Situri de importanță comunitară Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 19 noiembrie 2013
  11. ^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 19 noiembrie 2013
  12. ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Triturus cristatus; accesat la 19 octombrie 2013
  13. ^ Sit Natura 2000 - Pădurea Sarului (flora și fauna)[nefuncțională]; accesat la 19 noiembrie 2013