Drocea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Drocea
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Harta locului unde se află Drocea Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Drocea Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
PozițiaJudețul Arad
 România
Cel mai apropiat orașLipova
Coordonate46°11′57″N 22°09′06″E () / 46.19917°N 22.15167°E[1]
Suprafață26.108 ha
BioregiuneContinentală
Înființare2007
Cod SCI/SPAROSCI0070

Drocea (ROSCI0070) este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în extremitatea sudică a Crișanei, pe teritoriul județului Arad[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se întinde în partea central sud-estică a județului Arad, pe teritoriile administrative ale comunelor Almaș, Bârzava, Brazii, Buteni, Chisindia, Gurahonț, Săvârșin și Vărădia de Mureș[3] și este străbătută de drumul național DN7, care leagă municipiul Deva de orașul Lipova[4].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 26.108 hectare.

Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiunea continentală a Munților Zarandului (grupă montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali) de culmi joase aflate între cursurile râurilor (Mureș și Crișul Alb. Din punct de vedere geologic, aceste culmi (ce pornesc de la altitudini minime de sub 200 m, ajungând la punctul maxim de 836 m. atins în Vârful Drocea) sunt dezvoltate pe strate de roci sedimentate constituite din tufuri vulcanice, șisturi cristaline, roci magmatice, calcare și granit. Situl include rezervațiile naturale Locul fosilifer Monoroștia (arie protejată de tip palentologic, ce adăpostește resturi fosile constituite din cochilii de moluște atribuite Ponțianului mediu[6]) și Runcu-Groși (arie naturală de tip forestier).

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

„Drocea” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și a faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar din sud-vestul Munților Apuseni.

Situl dispune de 8 tipuri de habitate naturale: Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori), Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene și Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); ce adăpostesc, conservă și asigură condiții de viețuire câtorva specii din fauna protejată a țării[7].

La baza desemnării sitului se află cinci specii faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8] și aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: un mamifer din specia (Canis lupus) lup cenușiu[9] și patru specii de amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[10], buhaiul-de-baltă-cu-burta-roșie (Bombina bombina)[11], tritonul cu creastă (Triturus cristatus)[12] și salamandra carpatică (Triturus montandoni)[13][14].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Biserica de lemn din Groși

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eunis.eea.europa.eu - Gutâi - Docea - Sit de importanță comunitară (coordonate); accesat la 18 februarie 2014
  2. ^ Protectedplanet.net - Drocea Site of Community Importance (Habitats Directive); accesat la 18 februarie 2014
  3. ^ Lista siturilor de importanță comunitară (suprafețe și unități administrativ-teritoriale în care este localizat situl) Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 18 februarie 2014
  4. ^ Apmar.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Arad - Situri de importanță comunitară Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 18 ifebruarie 2014
  5. ^ Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008 Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 16 februarie 2014
  6. ^ Ponțianul reprezintă al doilea etaj al Pliocenului, a doua perioadă geologică a Neogenului, (5,3 milioane de ani în urmă)
  7. ^ Natura2000.mmediu.ro - Drocea - Sit de importanță comunitară Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 18 februarie 2014
  8. ^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 21 noiembrie 2013
  9. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Canis lupus; accesat la 18 ianuarie 2014
  10. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina variegata; accesat la 18 februarie 2014
  11. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina Bombina; accesat la 18 februarie 2014
  12. ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Triturus cristatus; accesat la 18 februarie 2014
  13. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Triturus montandoni; accesat la 18 februarie 2014
  14. ^ Eunis.eea.europa.eu - Specii faunistice protejate în situl de importanță comunitară - Drocea Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 18 februarie 2014