Valea Vâlsanului (sit SCI)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valea Vâlsanului
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Situl Valea Vâlsanului la Mușătești
Situl Valea Vâlsanului la Mușătești
Harta locului unde se află Valea Vâlsanului Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Valea Vâlsanului Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
PozițiaJudețul Argeș
 România
Cel mai apropiat orașCurtea de Argeș
Coordonate45°15′01″N 24°45′26″E () / 45.25028°N 24.75722°E[1]
Suprafață9.480 ha
BioregiuneContinentală
Înființare2007
Cod SCI/SPAROSCI0268

Valea Vâlsanului este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în Muntenia, pe teritoriul județului Argeș[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în partea nord-vestică a județului Argeș, pe teritoriile administrative al comunelor Brăduleț, Corbeni, Corbi, Domnești, Mușătești, Nucșoara și Pietroșani[3] și este străbătută de drumul național DN73C, care leagă municipiul Curtea de Argeș de localitatea Berevoiești.

Înființare[modificare | modificare sursă]

Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „Valea Vâlsanului” s-a făcut prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 9.480 hectare[5].

Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate, vii și livezi) încadrată în bioregiunea geografică (continentală a Podișului Getic) aflată la poalele Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali), ce cuprinde bazinul hidrografic al Văii Vâlsanului (cu afluenții: Izvorul Dimei, Izvorul Popii, Robaia, Toplița, valea Bunești, Valea Zănoguța, Dobroneagu și Valea Cheii). Acesta include rezervația naturală Valea Vâlsanului.

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Arealul „Valea Vâlsanului” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a unor specii din flora și fauna zonei. Acesta dispune de două tipuri habitate naturale de interes comunitar: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum și Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae).

Faună[modificare | modificare sursă]

Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, amfibieni, pești și insecte; dintre care unele protejate prin Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[6] sau aflate pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN).

Vidră de râu (Lutra lutra)

Mamifere cu specii de: cerb (Cervus epaphus), căprioară (Capreolus capreolus), mistreț (Sus scrofa), pisică sălbatică (Felis silvestris)[7], jder de copac (Martes martes)[8], vidra de râu (Lutra lutra)[9], pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), pârșul comun (Myoxus glis), chițcanul de câmp (Crocidura leucodon), chițcanul de apă (Neomys fodiens), șobolanul de apă de munte (Arvicola terrestris scherman) - o specie de șoarece endemic pentru România[10];

Pești: mreană vânătă (Barbus meridionalis)[11], zglăvoacă (Cottus gobio), porcușorul de vad (Gobio uranoscopus), dunăriță (Sabanejewia aurata), chiscar de râu (Eudontomyzon mariae), precum și Romanichthys valsanicola, o specie de pește unică în lume[12], cunoscută de localnici sub denumirea populară de asprete[13];

Amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[14], salamandra de foc (Salamandra salamandra)[15], broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria)[16];

Nevertebrate: croitorul cenușiu al stejarului (Morimus funereus)[17], rădașcă (Lucanus cervus), gândacul sihastru (Osmoderma eremita), un cărăbuș din specia Carabus variolosus, cosașul de munte (Isophya costata), cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), racul de râu (Astacus astacus), melc de livadă (Helix pomatia); precum și un fluture din specia Euphydryas aurinia.

Floră[modificare | modificare sursă]

Vegetația lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quqrcus patrea), gârniță (Quercus frainetto), mesteacăn (Betula pendula), frasin (Fraxinus excelsior), salcie căprească (Salix capreea), plop tremurător (Populus pendula), anin negru (Aninus glutinosa), alun (Corylus avellana), vornicer pitic (Evonymus nanus), soc negru (Sambucus nigra), soc roșu (Sambucum racemosa) și păducel (Crataegus monogyna).

La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: mărgică (Melica uniflora), păștiță (Anemone nemerosa), drăgaică (Galium verum), pupezele (Lathyrus vernus), brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), captalan (Petasites hybridus), țăpoșică (Nardus stricta), lăptucul oii (Telekia speciosa), piciorul caprei (Aegopodium podagraria), slăbănog (Impatiens noli-tangere), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), iarba îngerilor (Angelica archangelica), păiuș roșu (Festuca rubra), iarba câmpului (Agrostis capillaris) și iarbă deasă (Poa nemoralis)[18].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Biserica de lemn din Jgheaburi

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eunis.eea.europa.eu - Valea Vâlsanului - Sit de importanță comunitară (coordonate); accesat la 3 martie 2014
  2. ^ Protectedplanet.net - Valea Vâlsanului Site of Community Importance (Habitats Directive); accesat la 3 martie 2014
  3. ^ Lista siturilor de importanță comunitară (suprafețe și unități administrativ-teritoriale în care este localizat situl) Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 3 martie 2014
  4. ^ Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008, accesat la 3 martie 2014
  5. ^ Natura2000.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Valea Vâlsanului - Sit de importanță comunitară Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 3 martie 2014
  6. ^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 3 martie 2014
  7. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Felis silvestris; accesat la 3 martie 2014
  8. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Martes martes; accesat la 3 martie 2014
  9. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Lutra lutra; accesat la 3 martie 2014
  10. ^ Eunis.eea.europa.eu - Arvicola terrestris scherman - Situri unde viețuiește specia de șoarece; accesat la 3 martie 2014
  11. ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Barbus meridionalis; accesat la 3 martie 2014
  12. ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Romanichthys valsanicola; accesat la 3 martie 2014
  13. ^ Cjarges.ro - Consiliul Județean Argeș - Asprete - specie de pește declarată monument al naturii (Ordinul Nr.90/1998) Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 3 martie 2014
  14. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina variegata; accesat la 3 martie 2014
  15. ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Salamandra salamandra; accesat la 3 martie 2014
  16. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Rana temporaria; accesat la 3 martie 2014
  17. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Morimus funereus; accesat la 3 martie 2014
  18. ^ Natura2000.mmediu.ro - Valea Vâlsanului (fișa sitului) Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 3 martie 2014