Fânațele Bârca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Fânațele Bârca
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Harta locului unde se află Fânațele Bârca Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Fânațele Bârca Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
PozițiaActual Iasi county CoA.svgJudețul Iași
 România
Cel mai apropiat orașIași
Coordonate47°04′50″N 27°29′25″E47°04′50″N 27°29′25″E[1]
Suprafață144 ha
BioregiuneContinentală
Înființare2007
Cod SCI/SPAROSCI0077

Fânațele Bârca alcătuiesc o arie protejată situată în nord-estul României, pe teritoriul administrativ al județului Iași[2]; desemnată sit de importanță comunitară (SCI) în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în partea central-sudică a județului Iași[3] pe teritoriul estic al satului Vocotești și cel nordic al localității Mânjești, în apropierea drumului județean DJ248, care leagă satul Ciurea de Curături[4].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 144 hectare[6].

Sisinei (Pulsatilla grandis)

Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală) de fâneță (stepe, lacuri, pajiști, tufărișuri) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Stepe ponto-sarmatice și Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice[7].

Printre speciile faunistice și floristice aflate la baza desemnării sitului se află mamifere (popândău, un rozător din specia Spermophilus citellus, specie considerată vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN[8]), insecte (fluture din specia Arytrura musculus) și plante din flora spontană: sisinei (Pulsatilla grandis)[9] și stânjenei (Iris aphylla ssp. hungarica)[10].

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Mănăstirea Hlincea
  • Mănăstirea Hlincea, este o mănăstire de călugări din secolul XVI, monument istoric clasificat prin codul IS-II-a-A-04180, amplasată într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetățuia de la ieșirea din municipiul Iași.
  • Biserica "Sf. Gheorghe" din Hlincea, construcție 1587, monument istoric.
  • Biserica "Sf. Nicolae" din satul Picioru Lupului, construcție 1845, monument istoric.
  • Moara „Hanul Șanta” din satul Curături, construcție secolul al XI-lea, monument istoric.
  • Fabrica de cărămizi din Ciurea, construcție 1891, monument istoric.
  • Situl arheologic "La Căprărie" de la Dumbrava (sec. I-II p. Chr., Latène, Eneolitic final, cultura Horodiștea-Erbiceni).
  • Situl arheologic "Botul Cihanului" de la Ciurea (sec. XVII - XVIII, Epoca medievală, sec. X - XI, Epoca medieval timpurie, sec. VI - VIII, Epoca migrațiilor, sec. III-I a. Chr.).
  • Situl arheologic "Zâne" de la Lunca Cetățuii (sec. XVII - XVIII, Epoca medievală, sec. VIII - IX, Epoca medieval timpurie, sec. IV p.Chr, Epoca daco-romană, Latène, cultura geto- dacică, Hallstatt timpuriu, Eneolitic, cultura Cucuteni, faza B, Eneolitic, cultura Cucuteni, faza A, Neolitic târziu, cultura ceramicii liniare).
  • Situl arheologic "Dealul Bățului" de la Mogoșești (sec. XVII - XVIII, Epoca medievală, sec. XIII, Epoca medieval timpurie, sec. X - XI, Epoca medieval timpurie, sec. V - VII p. Chr., Epoca migrațiilor, sec. IV p.Chr, Epoca daco-romană, Hallstatt mijlociu și final, Latène, cultura geto- dacică, Eneolitic final, cultura Horodiștea-Erbiceni).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaj

Note[modificare | modificare sursă]