Insulele stepice Șura Mică - Slimnic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Șura Mică - Slimnic
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Slimnic-mai09 (39).jpg
Situl la Slimnic
Harta locului unde se află Șura Mică - Slimnic    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Șura Mică - Slimnic    Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
Poziția Actual Sibiu county CoA.pngJudețul Sibiu
 România
Cel mai apropiat oraș Ocna Sibiului
Coordonate Coordonate: 45°52′49″N 24°08′32″E / 45.88028°N 24.14222°E / 45.88028; 24.1422245°52′49″N 24°08′32″E / 45.88028°N 24.14222°E / 45.88028; 24.14222[1]
Suprafață 367 ha
Bioregiune Continentală
Înființare 2007

Insulele stepice Șura Mică - Slimnic alcătuiesc un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sudul Transilvaniei, pe teritoriul județului Sibiu[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se întinde în partea central-vestică a județului Sibiu, pe teritoriul administrativ al comunelor Slimnic, Șura Mare și Șura Mică[3], în apropiere de drumul național DN14, care leagă municipiul Sibiu de Copșa Mică.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pășuni, pajiști naturale, stepe, vii și livezi) încadrată în bioregiunea continentală din sud-vestul Podișului Transilvaniei. Situl se întinde în bazinul hidrografic superior al râului Olt (brăzdat de cursurile văilor: Slimnic, Șarba, Valea Plopilor și Valea Șerpuită) și a fost creat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate de interes comunitar aflate în Depresiunea colinară a Transilvaniei. Acesta include rezervația naturală Dealul Zackel.

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 367 hectare.

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Situl Insulele stepice Șura Mică - Slimnic prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre[5].

În arealul sitului au fost identificate șapte tipuri de habitate comunitare; astfel: Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco-Brometalia); Pajiști stepice subpanonice, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); Pajiști aluviale din Cnidion dubii; Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) și Tufărișuri subcontinentale peri-panonice.

Clopțelul cu frunze de crin (Adenophora lilifolia)

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; dintre care unele protejate prin Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[6]; astfel: capul-șarpelui (Echium russicum), hodolean tătăresc (Crambe tataria), clopțelul cu frunze de crin (Adenophora lilifolia), angelică (Angelica palustris) sau stânjenelul sălbatic (Iris aphylla ssp. hungarica); care vegetează alături de: orhideea piramidă (Anacamptis pyramidalis), rușcuță de primăvară (Adonis vernalis), frăsinel (Dictamnus albus), ceapa ciorii (Gagea villosa), stânjenel de stepă (Iris pumila), salvie (Salvia officinalis), ploșnițoasă (Orchis coriophora), mac galben (Glaucium flavum), zăvăcustă (Astragalus dasyanthus), brei ovat (Mercurialis ovata), colilie (Stipa capilata) sau firuță (Poa badensis)[7].

Fauna sitului are în componență trei amfibieni: tritonul cu creastă (Triturus cristatus)[8]), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) și ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[9]; o reptilă: broasca țestoasă de baltă (Emys orbicularis)[10] și un fluture (Pseudophilotes bavius) din familia Lycaenidae. Cele cinci specii se află pe lista roșie a IUCN și sunt protejate prin aceeași Directivă a CE (anexa I-a) 92/43/CE din 21 mai 1992[6][11].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]