Stânca Tohani

Sit de Importanță Comunitară (SCI)

Localizarea sitului pe harta țării

Poziția

Județul Prahova

România

Cel mai apropiat oraș

Mizil

Coordonate

45°04′09″N 26°26′07″E / 45.06917°N 26.43528°E45.06917°N 26.43528°E45°04′09″N 26°26′07″E / 45.06917°N 26.43528°E45.06917°N 26.43528°E^[1]

Suprafață

50 ha

Bioregiune

Continentală

Înființare

2007

Cod SCI/SPA

ROSCI0235

Stânca Tohani este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în Muntenia, pe teritoriul județului Prahova^[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Prahova (aproape de limita teritorială cu județul Buzău), pe teritoriul administrativ al comunei Gura Vadului^[3], în imediata apropiere de drumul județean DJ100H, care leagă localitatea Tohani de Jugureni^[4].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)^[5] și se întinde pe o suprafață de 50 hectare^[6].

Situl reprezintă o zonă deluroasă (dealurile Streheanu constituite pe calcare sarmatice, pajiști, păduri de foioase) încadrată în bioregiune continentală aflată la poalele Subcarpaților de Curbură; ce conservă habitate naturale de tip: Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase, Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia), Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase^[7] și protejază o gamă variată de plante, dintre care unele foarte rare sau endemice pentru regiunea Munteniei.

Brănduşă galbenă (Sternbergia colchiciflora)

La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)^[8], printre care: miruță (Anchusa officinalis), Alyssum caliacrae specie endemică pentru România, coșaci (Astragalus vesicarius), capul-șarpelui (Echium rubrum), rușcuță de primăvară (Adonis vernalis), usturoi sălbatic (cu specii de Allium saxatile, Allium moschatum, Allium albidum ssp. albidum), hajmă păsărească (Allium flavum), clopței (Campanula sibirica ssp. divergentiformis), sipică (Cephalaria uralensis), brândușă (Crocus reticulatus), fumariță (Fumana procumbens), alior (Euphorbia nicaeensis), mușcata dracului (Knautia macedonica), poala "Sfintei Mării" (Nepeta ucranica), paronihie capitată (Paronychia cephalotes), sclipeți (Potentilla aurea ssp. chrysocraspeda), pătlăgină (Plantago argentea), lăptiucă (Scorzonera austriaca), garofiță albă (Silene rupestris), jaleș (Salvia nutans), zambilă de câmp (Scutellaria orientalis), brăndușă galbenă (Sternbergia colchiciflora), trifoi de munte (Trifolium montanum), sugărel (Teucrium montanum), ghizdei de mare (Tetragonolobus maritimus) sau fetică (Valerianella coronata și Valerianella pumila)^[9].