Biserici de lemn din Transilvania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica de lemn din Fildu de Sus, Sălaj, semnată de meșterii Freanțu Nicoară din Agrij și Gligorie, fecioru Petrii Brudului din Chendrea, 1727, renumită pentru fleșa sa ascuțită, acoperișul înalt și pictura murală interioară bine păstrată.
Biserica de lemn din Cizer, Sălaj, 1773, semnată de meșterul Horea din Albac, conducător și martir al răscoalei de la 1784
Biserica de lemn din Vălari, Hunedoara, „ultimul templu dac” în tehnica arhaică pe stâlpi, unică în România, antedatată 1733
Succesiune de biserici de lemn, una veche şi una nouă, surprinsă într-un sat din Ţara Făgăraşului la începutul secolului 20.

Bisericile de lemn din Transilvania fac parte din familia de biserici de lemn românești. În Transilvania, inclusiv Maramureșul, se mai păstrează aproximativ 600 de biserici de lemn, jumătate din numărul celor existente după primul război mondial. Bisericile de lemn rămase în Transilvania domină patrimoniul cultural și istoric imobil al românilor din aceste părți. Bisericile de lemn au o valoare identitară inegalabilă și inestimabilă pentru românii ardeleni. Ele sunt documente palpabile și grăitoare ale realităților istorice, sociale și culturale din trecutul acestei regiuni.

Cercetarea bisericilor de lemn transilvănene[modificare | modificare sursă]

Numărul mare de biserici de lemn împrăștiate prin văile și pe dealurile Transilvaniei au pus și pun în continuare la grea încercare cercetarea românească. Din acest motiv bisericile de lemn din Transilvania au fost studiate pe regiuni istorice sau administrative. Nici până astăzi nu există un studiu amplu și competent care să cuprindă întreaga Transilvanie, pentru simplul motiv că, după un secol de cercetare, nu s-a terminat inventarierea lor iar materialul adunat este dispersat și neomogen.

Este nevoie de un proiect major, condus de o echipă de specialiști, care să cuprindă bisericile de lemn din Transilvania în ansamblul lor. Cercetările trebuie să fie concentrate pe documentarea pe teren a arhitecturii, picturii murale și inventarului, completate cu datări dendrocronologice și studii de arhivă.

Începuturi[modificare | modificare sursă]

Probabil prima inițiativă de a înregistra bisericile de lemn vechi ale românilor ardeleni a fost luată de Comisia Centrală a Monumentelor Istorice de la Viena care a cerut ierarhilor și preoților români în anul 1857 să trimită date despre valoarea istorică a bisericilor în care slujeau. Valoarea lor a fost așadar lăsată la început în seama priceperii sau intereselor clerului român. Nu se cunoaște rezultatul acestui demers, însă notăm de aici înainte un interes sporit față de vechimea bisericilor românilor ardeleni, în covârșitoarea lor majoritate de lemn, arătată în șematismele bisericilor greco-catolice și ortodoxe.

Din a doua jumătate a secolului 19 bisericile de lemn din Transilvania au început să se bucure și de atenția unor prestigioși cercetători. O muncă de pionierat au făcut Imre Henszlmann, Ferencz Schulcz și Florian Rómer, care au făcut împreună în anul 1862 o excursie de cercetare în nordul Ungariei în care au vizitat, pe lângă monumente medievale de zid, și câteva biserici de lemn. Henszlmann a publicat câteva impresii despre bisericile de lemn din zonă în 1864.[1] Primul studiu propriu zis a apărut în 1866 în cunoscuta revistă a Comisiei Centrale a Monumentelor Istorice de la Viena, publicat de Schulcz, având ca obiect câteva biserici de lemn din regiunea Satu Mare.[2] Desenele lui Schulcz au avut un ecou mare pe continent fiind preluate de publicațiile de specialitate ale vremii. După ei au scris mici dar valoroase studii cercetătorii ardeleni János Ferencz Fetzer în 1898, Ernö Myskovszky și Istvan Tèglás în 1904, precum și Gábor și László Szinte în 1913.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

După primul război mondial și unirea Transilvaniei cu România, studiul bisericilor de lemn din Transilvania a fost relansat de Coriolan Petranu, cel mai ambițios și bătăios cercetător din perioada interbelică. El a evaluat perioada anterioară,[3] a trasat necesitățile de cercetare viitoare,[4] a inventariat bisericile de lemn din Arad,[5] Bihor [6] și Hunedoara [7] și a promovat valorile lor artistice în plan național și internațional prin studii și conferințe.[8] Leontin Ghergariu a cules date valoroase despre bisericile de lemn din Sălaj începând cu anul 1924. Imaginile și documentația de pe teren împreună cu scrierile sale se păstrează în arhive, doar o mică parte fiind publicate.[9] Atanasie Popa a început în perioada interbelică publicarea unor studii monografice și a propus o primă sinteză. Reținem și prezența lui Victor Brătulescu cu un studiu despre câteva biserici din nordul Transilvaniei în 1935, pe care l-a continuat cu un valoros studiu al bisericilor de lemn din Maramureș, început în 1936 și publicat în 1941, după Dictatul de la Viena.

Perioada postbelică[modificare | modificare sursă]

Atanasie Popa a continuat studiile sale până în anii 1970, când a publicat și ultima sinteză a materialului adunat. Între timp ștafeta a fost preluată de o nouă generație, hotărâtă să extindă cercetările mult dincolo de limitele ei de până atunci. Un punct important de plecare a fost lista monumentelor istorice din 1955, care a lăsat în afara protecției autorităților un număr însemnat de biserici de lemn valoroase. Datorită entuziasmului lor un număr însemnat de biserici de lemn au fost documentate și salvate de la dispariție. Cel mai perseverent cercetător al bisericilor de lemn din Transilvania din această generație s-a remarcat Ioana Cristache-Panait, cea care a bătut drumurile multor zone, țări și județe transilvănene, adunând harnic informații din existența lor. Eugenia Greceanu a scos la lumină multe din bisericile de lemn din centrul Transilvaniei. Lui Ioan Godea îi datorăm cercetarea Crișanei. Ioan Toșa s-a ocupat îndeosebi de bisericile de lemn din județul Cluj. Sabin Șainelic a scris primele studii despre Codru și Chioar. Îi reținem și pe Paul Petrescu, Vasile Drăguț și Marius Porumb pentru sintezele lor.

Ultimele cercetări[modificare | modificare sursă]

Cercetarea bisericilor de lemn din ultimele decenii se distinge prin noi repertorii dar și prin analize. Remarcabil este interesul sporit pentru aria județului Arad, unde o serie de publicații au completat repertoriul interbelic a lui Coriolan Petranu, actualizând pierderile și distrugerile din acest patrimoniu. Una dintre cele mai puțin cercetate regiuni, Hunedoara, a fost pusă în lumină de Ioana Cristache-Panait. Ioan Godea a revenit asupra bisericilor de lemn din vestul Transilvaniei cu adâncimi și perspective de ansamblu. Trebuie reținută și contribuția lui Felicia Elena Cîmpian pentru analiza de fond a metodelor de cercetare în studiul bisericilor de lemn din Ardeal. Cele câteva biserici de lemn din zona Sibiului sunt remarcate de Ioan Ovidiu Abrudan, care le descrie, încadrează istoric și analizează iconografia. Pentru județele Maramureș, Sălaj, Bistrița-Năsăud și Mureș au apărut noi publicații repertoriale cu contribuții marginale, îndeosebi în actualizarea situației din teren.

Studiu pe regiuni[modificare | modificare sursă]

Lista regiunilor istorice sau administrative în care este împărțit, de regulă, studiul bisericilor de lemn din Transilvania.

Nordul Transilvaniei Sudul Transilvaniei

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Henszlmann 1864, 139-140.
  2. ^ Haas și Schulcz 1866.
  3. ^ Petranu 1927:1.
  4. ^ Petranu 1924.
  5. ^ Petranu 1927:2.
  6. ^ Petranu 1931.
  7. ^ Nepublicat, vezi Petranu 1941, 4.
  8. ^ Petranu 1927, 1934, 1936 și 1939.
  9. ^ Manuscrise din 1942, 1966, 1968 și 1976 în Arhivele Naționale din Zalău.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Mociu, Cluj, dispărută. Gravură de Gerando I. înainte de 1865
Biserica de lemn din Roşiori, Satu Mare, dispărută. Franz Schulcz 1866.
Studii vechi
  • Haas, Fr. și Schulcz, Franz (1866). „Die Holzkirchen im Bisthume Szatmár”. Mitheilungen der K. K. Central-Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale XI: 1-14. 
  • Kiesslinger, Franz (1893/94). „Deutsche Holzkirchen im europäischen Östen”. Ueber Land und Meer. Deutsche Illustrirte Zeitung 36 (34): 703-704. 
  • Fetzer, János Ferencz (1896). „Régi fatemplomok Szilágymegyében”. Archaeologiai Értesítö XVI: 243-248. 
  • Myskovszky, Ernö (1904). „Régi fatemplomok”. Müvészet 1904: 301-306 ediție digitală. 
  • Tèglás, Istvan (1904). „Erdélyi fatemplomok”. Müvészet 1904: 402-410 ediție digitală. 
  • Szinte, Gábor (1913). „A Kolozsmegyei fatemplomok”. Értesítöje IX (1-2): 1-31. 
  • Szinte, László (1913). „Erdélyi fatemplomok és haranglábak”. Értesítöje IX (3-4): 279-285. 
Studii interbelice
  • Petranu, Coriolan (1924). Rolul istoricului de artă. București 
  • Petranu, Coriolan (1927). Die Kunstdenkmäler der Siebenbürger Rumänien. Cluj 
  • Petranu, Coriolan (1927). Bisericile de lemn din județul Arad. Sibiu 
  • Petranu, Coriolan (1931). Monumentele istorice ale județul Bihor. I. Bisericile de lemn. Sibiu 
  • Petranu, Coriolan (1934). Bisericile de lemn ale românilor ardeleni. Sibiu 
  • Brătulescu, Victor (1935). „Biserici din Transilvania”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice XXVIII (84): 81-86. 
  • Petranu, Coriolan (1936). Noui cercetări și aprecieri asupra arhitecturii în lemn din Ardeal. București 
  • Petranu, Coriolan (1939). „Nouvelles discussions sur l'architecture de bois de la Transylvanie”. Revue de Transylvanie IV (3-4): extras. 
  • Petranu, Coriolan (1941). „Necesități, îndrumări, idealuri și realizări în istoriografia artei românești din Transilvania”. Omagiu profesorului Ioan Lupaș: extras. 
  • Popa, Atanasie (1942). „Biserici de lemn din Transilvania”. Revista Institutului Social Banat-Crișana 1942 (iunie-august): extras. 
Studii postbelice
  • Greceanu, Eugenia (1969). „Tipologia bisericilor de lemn din zona centrală a transilvaniei”. Monumente Istorice și de Artă. Studii și Cercetări de Istoria Artei 1969: 27-69. 
  • Cristache-Panait, Ioana (1969). „Bisericile de lemn de pe valea Almașului”. Monumente Istorice. Studii și lucrări de restaurare 1969: 131-145. 
  • Toșa, Ioan (1969). „Contribuții la cunoașterea bisericilor de lemn din apropierea Clujului”. AMET 1965-67: 489-507, Cluj. 
  • Cristache-Panait, Ioana și Scheletti, Ion (1971). „Bisericile de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice 1971 (1): 31-40. 
  • Șainelic, Sabin (1971). „Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Chioarului”. Marmația II: 279-317. 
  • Tarnavschi Schuster, Dana (1973). „Biserici de lemn din Țara Lăpușului”. Buletinul Monumentelor Istorice 1973 (2): 41-57. 
  • Toșa, Ioan (1973). „Probleme de evoluție planimetrică a bisericilor de lemn din Transilvania”. AMET 1971-73: 227-251, Cluj. 
  • Ghergariu, Leontin (1973). „Meșterii construcțiilor monumentale de lemn din Sălaj”. AMET 1971-73: 255-273, Cluj. 
  • Popa, Atanasie (1973). „Caracteristicile stilistice ale bisericilor de lemn din Transilvania”. Acta Musei Napocensis X: 695-714. 
  • Iurașciuc, I. și Sabin, Șainelic (1975). „Monumente de arhitectură populară: bisericile de lemn din zona Codru”. Satu Mare, studii și comunicări 1975: 165-203. 
  • Cristache-Panait, Ioana și Scheletti, Ion (1975). „Monumentele de lemn din județul Bistrița-Năsăud în lumina istoriei”. Buletinul Monumentelor Istorice 1975 (I): 63-73. 
  • Cristache-Panait, Ioana și Daia, Marinel (1976). „Noi rezultate ale cercetării arhitecturii de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice 1976 (1): 73-76. 
  • Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn. Oradea: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradei. 1978 
  • Cristache-Panait, Ioana (1980). „Valențele istorice și artistice ale bisericilor de lemn din județul Cluj, propuse pe lista monumentelor”. Monumente Istorice și de Artă 1980 (I): 32-41. 
  • Cristache-Panait, Ioana (1980). „Decorația sculptată a monumentelor istorice din lemn din județul Cluj”. Monumente Istorice și de Artă 1980 (I): 42-47. 
  • Cristache-Panait, Ioana (1981). „Considerații privind tipologia monumentelor istorice de lemn din județul Cluj”. Revista Muzeelor și Monumentelor, Monumente Istorice și de Artă 1981 (I): 57-61. 
  • Monumente istorice și de artă religioasă din arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj Napoca: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului. 1982 
  • Greceanu, Eugenia (1983). „Tehnică și măiestrie în arhitectura de lemn a județului Hunedoara”. Monumente Istorice și de Artă 1983 (I): 59-65. 
  • Cristache-Panait, Ioana (1987). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei 
Studii recente
  • Cristache-Panait, Ioana (1992). „Arhitectura de lemn din Țara Zărandului”. SCIA AP 39: 59-86. 
  • Cristache-Panait, Ioana (1993). Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6 
  • Cristache-Panait, Ioana (1995). „Bisericile de lemn din centrul și nordul județului Arad”. Revista Monumentelor Istorice LXIV (1-2): 45-66. 
  • Cristache-Panait, Ioana (1996). „Obștea transilvană, ctitor de cultură și de artă (secolul al XVIII-lea)”. Revista Monumentelor Istorice LXV (1-2): 27-39. 
  • Godea, Ioan (1996). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1 
  • Vesa, Pavel (1997). Biserici de lemn de odinioară din județul Arad. Arad: Editura Gutenberg. ISBN 973-97434-7-1 
  • Cristache-Panait, Ioana (2000). Arhitectura de lemn din județul Hunedoara. București: ARC. ISBN 973-99717-2-5 
  • Cîmpian, Felicia Elena (2002). Bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Aspecte istorico-etnografice și arhitectură tradițională. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-219-0 
  • Cîmpian, Felicia Elena (2002). Pictura și elementele decorative în bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-220-4 
  • Chintăuan, Ioan, Bolog, Mihaela și Pop, Florica (2002). Biserici de lemn din Bistrița-Năsăud, ghid. Cluj Napoca: Supergraph. ISBN 973-99892-4-1 
  • Man, Eugen Ioan (2004). Biserici de lemn din Județul Mureș: Monumente de artă populară românească. Târgu Mureș: Reîntregirea. ISBN 973-7879-06-6 
  • Man, Grigore (2007). Biserici de lemn din Maramureș. Baia Mare: Editura Proema. ISBN 978-973-8013-57-5 rezumat 
  • Jianu, Nicu (2007). Biserici de lemn din Transilvania: album - Episcopia Aradului și Hunedoarei, județul Arad. Deva: Editura Emia. ISBN 978-973-753-071-4 
  • Petrean-Păușan, Ileana (red.) (2008). Bisericile de lemn din Sălaj: schițe monografice, foto album. Zalău: Editura Silvania. ISBN 978-973-7817-74-7 
  • Godea, Ioan și Medeleanu, Horia (2009). Biserici de lemn din Arad. Timișoara: Editura Brumar. ISBN 978-973-602-441-2 
  • Abrudan, Ioan Ovidiu (2010). Vechile biserici de lemn din ținutul Sibiului. Sibiu: Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu. ISBN 978-606-12-0035-1
  • Bârcă, Ana (2011). Biserici de lemn din Sălaj. București: Editura Noi Media Print. ISBN 973-1805-94-8 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Despre starea de conservare a bisericilor de lemn din Transilvania
Media

Vezi și[modificare | modificare sursă]