Biserica de lemn din Soconzel
Biserica de lemn din Soconzel a fost o biserică de lemn din comuna Socond, județul Satu Mare. Biserica era datată relativ din anul 1777 și avea hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și se afla pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI SM-II-m-B-05355, dar a fost distrusă de un incendiu în octombrie 2009.[1]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Tradiția locală reține amintirea unei biserici de lemn mai vechi, aflată între satele Soconzel și Cuța. Folosită în comun de cele două sate, aceasta probabil că a fost la un moment dat chiar sediul unei mănăstiri. În satul Cuța a fost identificată de către istoricul Ștefan Lupșa existența unei mănăstiri, ce pe la anul 1618 era sediul episcopului Eutihiu, hirotonisit de către episcopul Lariu al Muncaciului pentru a fi păstorul credincioșilor din Sătmar[2].
Biserica de lemn din Soconzel era relativ datată din anul 1777[3]. A ars pe data de 3 octombrie 2009. Se păstrează ruinele carbonizate.
Trăsături[modificare | modificare sursă]
Reprezentativă pentru zona etnografică Codru, biserica avea spațiul interior împărțit după canoanele bisericești în trei încăperi: pronaosul, naosul și absida altarului. Pereții erau din bârne așezate orizontal, materialul folosit pentru acestea fiind obținut, conform tradiției chiar de pe locul unde a fost contruită biserica[4]. Pereții din lemn erau așezați pe un postament din piatră de râu.
Întrarea în biserică se făcea pe latura de vest. În fața intrării se afla o prispă cu șase stâlpi ce adăpostește intrarea. Spațiul destinat femeilor, pronaosul este tăvănit, deasupra acestuia fiind amplasat turnul bisericii. Spre turn dar și spre corul ce se afla în jumătatea dinspre pronaos a naosului se putea ajunge chiar din prispă urcând o scară. Intrarea în biserică, datorită importanței sale recunoscute, a fost tratată cu maximă atenție. Ancadramentul ușii, ce era în partea superioară rotunjit avea o frumoasă decorație sculptată: cruci, rozete, motivul frânghiei fiind și el prezent. Se presupune că portalul acestei biserici semăna cu portalul bisericii din Stâna.
Corul bisericii a fost refăcut în anul 1923. Peretele dintre naos și pronaos aveau spațiile caracteristice ce permiteau urmărirea slujbei bisericești din pronaos.
Naosul era acoperit de o boltă semicilindrică. În cazul absidei altarului, care era decroșată, poligonală cu cinci laturi, bolta ce o acoperea era mai scundă. Spre altar se putea intra prin cele trei spații destinate trecerii: cele două uși diaconești precum și ușile împărătești.
Turnul bisericii, cu baza dreptunghiulară are galeria ieșită în afară, deschisă, și căptușită cu scânduri așezate vertical. Deasupra galeriei se afla coiful turnului, piramidal cu baza patrulateră. În urma restaurării din anul 1959 acoperișul în patru ape al bisericii a fost înlocuit cu unul de tablă. Sub aspectul dimensiunilor biserica prezenta următoarele valori: lungimea era de aproximativ 14 m, lățimea 6,2 m iar înălțimea turnului era de 15 m. Grosimea pereților varia între 15-17 cm, înălțimea pereților fiind de 2,5 m iar cea a bolții de 2,1 m[5].
Istoricul de artă Mariu Porumb datează pictura din absida altarului și naos la sf. sec.18, iar cea din pronaos în prima jumătate a veacului următor[6].În general pictura din această biserică respectă tradiția postbizantină, receptând anumite influențe occidentale în cadrul stilului, dar și al iconografiei.
Pereții altarului sunt decorați predominant cu reprezentări de sfinți ierarhi și cuvioși. În partea sudică, deasupra ferestrei se află imaginea Iisus în potir. Pe peretele de nord al absidei altarului, acolo unde se află proscomidia, locul destinat pregătirii sfintelor daruri, se află scenele Iisus Viță de vie și Punerea în mormânt, iar în registrul superior este pictată scena Răstignirea. Această compoziție este simplificată, crucea fiind flancată doar de Maica Domnului și Ioan. Modul în care este redată pânza care acoperă șoldurile lui Iisus – cu multe falduri, într-o manieră foarte dinamică – denotă receptarea influenței artei occidentale.
Cercetătorul Marius Porumb remarcă bogăția decorului parietal al spațiului naosului, scenele fiind mult mai numeroase în comparație cu alte biserici din ținutul Codru. Bolta naosului este decorată cu următoarele scene: Sf. Treime, în redactare occidental, Adam și Eva, Sf. arhangheli Mihail și Gavril și reprezentarea Mielului lui Dumnezeu. Se observă așadar că sfinților care poartă hramul bisericii li s-a acordat un loc important în cadrul programului iconografic.
Pe poalele bolții, dispuși simetric, sunt redați cei patru evangheliști. Același registru conține minunile lui Iisus (precum Vindecarea orbului și Vindecarea slăbănogului[6])reprezentările Cuvioșilor Macarie și Pavel, Sf. Mucenici Onufrie și Zosima, Proorocul Ilie, episoade din viața Sf. Dimitrie (Lupta lui Nestor cu Lei) și Nașterea fecioarei. De asemenea întâlnim alte scene precum Scara lui Iacov și Arca lui Noe. Pereții naosului sunt decorați cu scene care oglindesc Patimile lui Iisus. Se poate observa că pictorul nu a avut în vedere o anumită ordine de distribuire a scenelor.
Peretele vestic conține motive decorative cu reprezentări de pești, imagini similare întâlnindu-se și în biserica învecinată din satul Corund. O reprezentare foarte interesantă, nesemnalată până acum în literatura de specialitate este imaginea stemei Ungariei, redată de două ori, deasupra ferestrelor de pe latura nordică a naosului.
Tâmpla bisericii este pictată direct pe peretele estic al naosului. Ea este constituită din patru registre, prezentând multe analogii cu biserica din Corund. Primul registru este format din cele 4 icoane împărătești. Al doilea este dedicat icoanelor prăznicare. Cel de-al treilea registru conține reprezentările apostolilor, iar în centru imaginea lui Iisus Arhiereu. Ultimul registru înfățișează Răstignirea lui Iisus, flancată de câte 6 medalioane cu reprezentări ale proorocilor.
Pronaosul, spațiul de unde asistau la slujbă femeile, este decorat predominant cu reprezentări feminine. Pe peretele de est, în partea superioară sunt reprezentate în medalioane Maica Domnului flancată de Sfintele Ana și Elisabeta. La stânga și la dreapta portalului sunt pictate direct pe perete icoanele Iisus Pantocrator și Maica Domnului cu Pruncul. Pereții de sud și nord sunt dedicați Sfintelor mucenițe. Pilda celor zece fecioare se desfășoară pe peretele vestic, de o parte și de cealaltă a intrării.
În biserică se mai păstrau, înainte de incendiu, un număr de 5 icoane împărătești.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Satu Mare: Popa și-a incendiat biserica de la țigară, 5 octombrie 2009
- ^ Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei, pag. 472
- ^ Lăcașuri de cult din România
- ^ Monumente de arhitectură populară: bisericile de lemn din zona Codru, pag. 168
- ^ Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei, pag. 466
- ^ a b Marius Porumb - Dicționar de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIII, pag. 377
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Studii regionale
- Mălinaș, M. I. (). „Bisericile de lemn din Județul Satu Mare”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 437–476, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradei, Oradea.
- Iurașciuc, I. și Sabin, Șainelic (). „Monumente de arhitectură populară: bisericile de lemn din zona Codru”. Satu Mare, studii și comunicări. 1975: 165–203.
Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]
-
Intrarea în biserică -
Butea bisericii -
Galeria turnului -
Vedere de ansamblu din sud-vest -
Absida altarului -
Vedere laterală a absidei altarului -
Vedere laterală a prispei -
Drumul ce ducea spre biserică -
Vedere laterală a prispei -
Turnul bisericii -
Latura de nord a bisericii -
Portalul bisericii -
Prispa -
Latura de sud a bisericii -
Detalii console și îmbinări la absida altarului
Imagini din interior[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Fișă de restaurare[nefuncțională] și Fișă de monument[nefuncțională] pe CIMEC
- Monumente istorice din România fișă de monument și localizare
- Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului
- Biserica de lemn din Soconzel
- Descriere Arhivat în , la Wayback Machine. și imagini Arhivat în , la Wayback Machine. pe situl Consiliului Județean Satu Mare
- Imagini cu lăcașurile de cult din Socond, 5 iulie 2007 Arhivat în , la Wayback Machine. pe situl Primăriei Socond
- Amprente ale spiritualității noastre - Biserica din Soconzel Arhivat în , la Wayback Machine., 31 octombrie 2001, Revista Magazin
Despre incediul care a distrus biserica[modificare | modificare sursă]
- Informația zilei, 4 octombrie 2009 Arhivat în , la Wayback Machine. Biserica veche de lemn din Soconzel s-a făcut scrum
- Informația zilei, 5 octombrie 2009[nefuncțională] Valoarea de inventar a bisericii arse din Soconzel era de 15 milioane lei vechi, Știri și video
- Informația zilei, 5 octombrie 2009[nefuncțională] Filmul prăbușirii bisericii de lemn din Soconzel
- Adevărul, 5 octombrie 2009 Popa și-a incendiat biserica de la țigară
- Cluj Today, 6 octombrie 2009 Arhivat în , la Wayback Machine. Inchiziția ortodoxă arde în continuare vechi biserici de lemn greco-catolice
Vezi și[modificare | modificare sursă]
| |||||||
