Biserica de lemn din Soconzel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica de lemn din Soconzel, judeţul Satu Mare. Vedere de ansamblu
Biserica de lemn din Soconzel, judeţul Satu Mare. Dispărută în incediul din 3 octombrie 2009
Pictură în pronaosul bisericii de lemn din Soconzel, judeţul Satu Mare
Portalul bisericii de lemn din Soconzel, judeţul Satu Mare

Biserica de lemn din Soconzel, comuna Socond, județul Satu Mare, era datată relativ din anul 1777 și avea hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SM-II-m-B-05355.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Tradiția locală reține amintirea unei biserici de lemn mai vechi, aflată între satele Soconzel și Cuța. Folosită în comun de cele două sate, aceasta probabil că a fost la un moment dat chiar sediul unei mănăstiri. În satul Cuța a fost identificată de către istoricul Ștefan Lupșa existența unei mănăstiri, ce pe la anul 1618 era sediul episcopului Eutihiu, hirotonisit de către episcopul Lariu al Muncaciului pentru a fi păstorul credincioșilor din Sătmar[1].

Biserica de lemn din Soconzel era relativ datată din anul 1777[2]. A ars pe data de 3 octombrie 2009. Se păstrează ruinele carbonizate.


Trăsături[modificare | modificare sursă]

Reprezentativă pentru zona etnografică Codru, biserica avea spațiul interior împărțit după canoanele bisericești în trei încăperi: pronaosul, naosul și absida altarului. Pereții erau din bârne așezate orizontal, materialul folosit pentru acestea fiind obținut, conform tradiției chiar de pe locul unde a fost contruită biserica[3]. Pereții din lemn erau așezați pe un postament din piatră de râu.

Întrarea în biserică se făcea pe latura de vest. În fața intrării se afla o prispă cu șase stâlpi ce adăpostește intrarea. Spațiul destinat femeilor, pronaosul este tăvănit, deasupra acestuia fiind amplasat turnul bisericii. Spre turn dar și spre corul ce se afla în jumătatea dinspre pronaos a naosului se putea ajunge chiar din prispă urcând o scară. Intrarea în biserică, datorită importanței sale recunoscute, a fost tratată cu maximă atenție. Ancadramentul ușii, ce era în partea superioară rotunjit avea o frumoasă decorație sculptată: cruci, rozete, motivul frânghiei fiind și el prezent. Se presupune că portalul acestei biserici semăna cu portalul bisericii din Stâna.

Corul bisericii a fost refăcut în anul 1923. Peretele dintre naos și pronaos aveau spațiile caracteristice ce permiteau urmărirea slujbei bisericești din pronaos.

Naosul era acoperit de o boltă semicilindrică. În cazul absidei altarului, care era decroșată, poligonală cu cinci laturi, bolta ce o acoperea era mai scundă. Spre altar se putea intra prin cele trei spații destinate trecerii: cele două uși diaconești precum și ușile împărătești.

Turnul bisericii, cu baza dreptunghiulară are galeria ieșită în afară, deschisă, și căptușită cu scânduri așezate vertical. Deasupra galeriei se afla coiful turnului, piramidal cu baza patrulateră. În urma restaurării din anul 1959 acoperișul în patru ape al bisericii a fost înlocuit cu unul de tablă. Sub aspectul dimensiunilor biserica prezenta următoarele valori: lungimea era de aproximativ 14 m, lățimea 6,2 m iar înălțimea turnului era de 15 m. Grosimea pereților varia între 15-17 cm, înălțimea pereților fiind de 2,5 m iar cea a bolții de 2,1 m[4].

Istoricul de artă Mariu Porumb datează pictura din absida altarului și naos la sf. sec.18, iar cea din pronaos în prima jumătate a veacului următor[5].În general pictura din această biserică respectă tradiția postbizantină, receptând anumite influențe occidentale în cadrul stilului, dar și al iconografiei.

Pereții altarului sunt decorați predominant cu reprezentări de sfinți ierarhi și cuvioși. În partea sudică, deasupra ferestrei se află imaginea Iisus în potir. Pe peretele de nord al absidei altarului, acolo unde se află proscomidia, locul destinat pregătirii sfintelor daruri, se află scenele Iisus Viță de vie și Punerea în mormânt, iar în registrul superior este pictată scena Răstignirea. Această compoziție este simplificată, crucea fiind flancată doar de Maica Domnului și Ioan. Modul în care este redată pânza care acoperă șoldurile lui Iisus – cu multe falduri, într-o manieră foarte dinamică – denotă receptarea influenței artei occidentale.

Cercetătorul Marius Porumb remarcă bogăția decorului parietal al spațiului naosului, scenele fiind mult mai numeroase în comparație cu alte biserici din ținutul Codru. Bolta naosului este decorată cu următoarele scene: Sf. Treime, în redactare occidental, Adam și Eva, Sf. arhangheli Mihail și Gavril și reprezentarea Mielului lui Dumnezeu. Se observă așadar că sfinților care poartă hramul bisericii li s-a acordat un loc important în cadrul programului iconografic. Pe poalele bolții, dispuși simetric, sunt redați cei patru evangheliști. Același registru conține minunile lui Iisus (precum Vindecarea orbului și Vindecarea slăbănogului[5])reprezentările Cuvioșilor Macarie și Pavel, Sf. Mucenici Onufrie și Zosima, Proorocul Ilie, episoade din viața Sf. Dimitrie (Lupta lui Nestor cu Lei) și Nașterea fecioarei. De asemenea întâlnim alte scene precum Scara lui Iacov și Arca lui Noe. Pereții naosului sunt decorați cu scene care oglindesc Patimile lui Iisus. Se poate observa că pictorul nu a avut în vedere o anumită ordine de distribuire a scenelor. Peretele vestic conține motive decorative cu reprezentări de pești, imagini similare întâlnindu-se și în biserica învecinată din satul Corund. O reprezenare foarte interesantă, nesemnalată până acum în literatura de specialitate este imaginea stemei Ungariei, redată de două ori, deasupra ferestrelor de pe latura nodică a naosului. Tâmpla bisericii este pictată direct pe peretele estic al naosului. Ea este consituită din patru registre, prezentând multe analogii cu biserica din Corund. Primul registru este format din cele 4 icoane împărătești. Al doilea este dedicat icoanelor prăznicare. Cel de-al treilea registru conține reprezentările apostolilor, iar în centru imaginea lui Iisus Arhiereu. Ultimul registru înfățișează Răstignirea lui Iisus, flancată de câte 6 medalioane cu reprezentări ale proorocilor. Pronaosul, spațiul de unde asistau la slujbă femeile, este decorat predominant cu reprezentări feminine. Pe peretele de est, în partea superioară sunt reprezentate în medalioane Maica Domnului flancată de Sfintele Ana și Elisabeta. La stânga și la dreapta portalului sunt pictate direct pe perete icoanele Iisus Pantocrator și Maica Domnului cu Pruncul. Pereții de sud și nord sunt dedicați Sfintelor mucenițe. Pilda celor zece fecioare se desfășoară pe peretele vestic, de o parte și de cealaltă a intrării.

În biserică se mai păstra, inainte de incendiu, un număr de 5 icoane împărătești.


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei, pag. 472
  2. ^ Lăcaşuri de cult din România
  3. ^ Monumente de arhitectură populară: bisericile de lemn din zona Codru, pag. 168
  4. ^ Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei, pag. 466
  5. ^ a b Marius Porumb - Dicționar de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIII, pag. 377

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii regionale
  • Mălinaș, M. I. (1978). „Bisericile de lemn din Județul Satu Mare”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei Biserici de lemn: 437-476, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradei, Oradea. 
  • Iurașciuc, I. și Sabin, Șainelic (1975). „Monumente de arhitectură populară: bisericile de lemn din zona Codru”. Satu Mare, studii și comunicări 1975: 165-203. 

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Despre incediul care a distrus biserica[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]