Biserica de lemn din Șurdești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Șurdești
Surdesti-0269-a.jpg
Informații generale
ConfesiuneGreco-Catolică
HramSfinții Arhangheli
Localizare
ȚaraFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
LocalitateȘurdești
comună Șișești
Adresa145[1]  Modificați la Wikidata
Coordonate47°35′49.23″N 23°45′51.98″E
Date despre construcție
ConstructorIon Macarie
PictorȘtefan Zugravul și ucenicii
Materialelemn
Istoric
Data începerii1721
Patrimoniu mondial UNESCO
ȚaraFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
LocalitateȘurdești Modificați la Wikidata
Unitate administrativăȘurdești
Maramureș[1], Șișești Modificați la Wikidata
Referință904-008 Modificați la Wikidata
Anul1999 (Sesiunea a 23-a)
* Lista Patrimonului Mondial
** Regiunile după clasificarea UNESCO
Biserica de lemn din Șurdești se află în România
Biserica de lemn din Șurdești
Monument istoric
Adresa145
Clasificare
Cod LMIMM-II-a-A-04769
Galeria pridvorului în fața intrării
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Șurdești
Partea superioară a iconostasului
Ușile împărătești
"Isus Cristos - Pantocrator", din registrul icoanelor împărătești al iconostasului bisericii
"Sfânta Fecioară cu Pruncul Isus", din registrul icoanelor împărătești al iconostasului bisericii

Ridicată la 1721 de către comunitatea greco-catolică a satului și construită sub îndrumarea meșterului Ion Macarie, din lemn de stejar de munte, biserica este impunătoare ca proporții pentru edificiile de lemn ale vremii, având înălțimea totală de 72 de metri. Are plan dreptunghiular, cu pridvor și absida altarului poligonală. Turnul principal este flancat de patru turnulețe mai mici și face, cu cei 54 de metri ai săi, ca această biserică de lemn să fie cea mai înaltă din lume datând din acea perioadă. Interiorul este pardosit cu lespezi mari de piatră. Pictura murală, executată pe lemn, a fost realizată la sfârșitul  secolului XVIII de către diferiți artiști, cel mai cunoscut fiind Ștefan Zugravul din Șișești. Este ușor de remarcat  influența stilului baroc, stil care se evidențiază cel mai mult în cazul iconostasului, atât în privința picturii cât și a sculpturii. Îmbinând toate elementele de arhitectură, rezistență, decor, sub forma cea mai evoluată a vremii, această biserică este un reper de vârf în cazul bisericilor de lemn, atingând în realizarea sa perfecțiunea structurală și estetică. Biserica este inclusă din anul 1999 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și se află și pe noua listă a monumentelor istorice sub codul cod LMI MM-II-a-A-04769.

Trăsături[modificare | modificare sursă]

În cimitirul care înconjoară biserica, se găsesc mai multe morminte de piatră în stil romanic, în formă de sarcofag. Acoperișul are streșină dublă pe întreg conturul bisericii, iar ferestrele sunt tăiate în partea superioară în acoladă. În partea exterioară a altarului, se poate observa cel mai bine modul de îmbinare a lemnului. Pridvorul, element ce conferă părții de intrare o eleganță deosebită, este dispus pe două niveluri și prezintă două niveluri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, dar similare ca formă. Turnul pornește de pe pronaos - prima încăpere și este asigurat, din punct de vedere al structurii de rezistență împotriva vânturilor, pe toată lungimea lui. Ferestrele peretelui ce desparte pronaosul de naos au fost decupate abia în 1932. Picturi din pronaos: "Judecata universală"; "Străjerul" de lângă stâlpul ușii de intrare; "Toma necredinciosul". Iconostasul - cu puternice influențe baroce, este piesa de maximă atracție a interiorului. Pe bolta naosului sunt pictate: Sfânta Treime și personaje din Apocalipsa Sfântului Ioan. În partea stângă a naosului, este pictată scara din visul patriarhului Iacob iar, în dreapta, Sfântul profet Ilie în carul de foc, aruncându-i mantaua profetului Elisei, succesorul său. În interior există o scară, sculptată într-un singur trunchi de stejar dar, și un candelabru din lemn, sculptat.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii generale:
  • Ghitta, Ovidiu (). Nașterea unei biserici. Cluj: Presa Universitară Clujeană. ISBN 973-610-025-1. 
Studii despre bisericile din Maramureș:
  • Bârlea, Ioan, Însemnări din bisericile Maramureșului, București, 1909.
  • Bud, Tit, Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911, Gherla, 1911.
  • Popa, Radu (). Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea. București: Editura Academiei RSR. 
  • Porumb, Marius (). „Biserici de lemn din Țara Maramureșului”. Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj: 97–130. 
  • Baboș, Alexandru (). „Maramureș, medieval wooden churches”. Revista Monumentelor Istorice. LVI (1-2): 40–65. 
  • Baboș, Alexandru (). Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș. Lund: Lunds universitet. ISBN 91-630-9278-6. 
  • Eggertsson, Ólafur și Baboș, Alexandru (). „Dendrochronological dating in Maramureș with special emphases on objects from the Maramureș museum in Sighetul Marmației”. Tradiții și Patrimoniu (2-3): 40–49. 
  • Baboș, Alexandru (). Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureș until the turn of the 18th century. Norrköping: Lunds universitet. ISBN 91-7740-069-0 ediție digitală. 
  • Man, Grigore (). Biserici de lemn din Maramureș. Baia Mare: Editura Proema. ISBN 978-973-8013-57-5 rezumat. 
Studii despre pictura bisericii:
  • Porumb, Marius (). Icoane din Maramureș. Cluj-Napoca: Editura Dacia. 
  • Pop-Bratu, Anca (). Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice. București: Editura Meridiane. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]


  1. ^ a b Monuments database,