Biserica de lemn din Rădulești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn „Sf.Cuvioasă Paraschiva” din Răduleşti, comuna Dobra, județul Hunedoara, foto: august 2009.
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Rădulești, comuna Dobra, județul Hunedoara, foto: aprilie 2012.
Biserica (nord)
Interiorul navei
Pictura altarului: Sfinții Părinți
Sfântul Arhidiacon Ștefan
Bolta navei: Tatăl Savaot
Bolta navei: Sfântul Duh
Maica Domnului cu Pruncul
Iconostas (detaliu): Prooroc
Dosul catapetesmei văzut din absida altarului
Turnul cu foișor în console
Unul din clopotele bisericii
Biserica (sud)

Biserica de lemn din Rădulești, comuna Dobra, județul Hunedoara a fost construită în 1733 și refăcută în sec. XIX[1]. Are hramulSf.Cuvioasă Paraschiva” (14 octombrie). Figurează pe lista monumentelor istorice, cod LMI HD-II-m-A-03426.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Comuna Dobra este păstrătoarea câtorva lăcașuri de închinare din lemn de o valoare neprețuită. Biserica-monument istoric a satului Rădulești, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, a fost construită, potrivit tradiției, în anul 1747. În formă inițială, aceasta se compunea dintr-un altar nedecroșat, poligonal cu trei laturi și o navă de dimensiuni modeste, supraînălțată, spre apus, printr-o clopotniță scundă. După jumătate de secol, edificiul a fost supus unei ample renovări, atestată de pisania fragmentară a tâmplei: „Când s-au...această biserică au fost văleatul 1790 prin stăruința și...lui popa Gheorghie, paroh...satul….Și s-au zugrăvit la anul 17(?) martie în…”[2]. Acestui șantier i se datorează lărgirea spațiului interior (a fost intercalată o travee), supraînălțarea turnului, înzestrat cu un foișor în console și cu o elegantă poală de ,,prăștilă”, adosarea a două laturi suplimentare la nivelul absidei, precum și tencuirea interioară a bârnelor, însoțită de pictarea iconostasului și a întregii suprafețe murale; în 1800, zugravii ,,ereu Mihail și Nicolae” primul identificat cu autorul picturii de la Certeju de Jos, iar celălalt cu Nicolae, artistul originar din Lupșa Mare) au executat împodobirea dulapului proscomidiar. În anul 1888, de-a lungul pereților de sud și vest, tencuiți la exterior cu același prilej, și-a făcut apariția o prispă îngustă, ridicată pe un soclu din piatră; alte reparații au avut loc în anii 1937 și 1990. Biserica este menționată atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773); harta Sfântului Imperiu Romano-German din 1720 şi conscripţia din 1733 fac referire la o înaintaşă medievală[3].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010.
  • Cristache-Panait, Ioana: Arhitectura de lemn din județul Hunedoara, București 2000.
  • Greceanu, Eugenia (). „Tehnică și măiestrie în arhitectura de lemn a județului Hunedoara”. Monumente Istorice și de Artă. 1983 (I): 59–65. 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lăcașuri de cult din România
  2. ^ Florin Dobrei, pag.366
  3. ^ Florin Dobrei, pag.367

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]