Biserica de lemn din Luna de Sus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Luna de Sus, județul Cluj mutată la schitul Dragoslavele din județul Argeș. Foto: august 2010
Biserica de lemn din Luna de Sus, județul Cluj - înainte de mutare. Fotografie de arhivă
Maica Domnului cu Pruncul (Nistor din Feleac, 1784)

Biserica de lemn din Luna de Sus, comuna Florești, datată ca fiind din secolul al XVIII-lea de către Atanasie Popa[1] a fost folosită de credincioșii români până la anul 1927 când a fost edificată noua biserică a satului.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn a fost mutată în anul 1939 la Predeal, unde, conform lui Atanasie Popa, biserica a dispărut în perioada celui de-al doilea război mondial[2]

A fost pictată de Nistor Zugravul din Feleac și sfințită în anul 1842 de episcopul Vasile Moga[2].

În anul 1783 românii din Luna de Sus primesc de la groful Bánffi Dénes din Gilău un teren pentru construcţia unui locaş de cult.

           Biserica a fost construită în anul 1784 din bârne de stejar pe o fundaţie din piatră. Se pare că materialul lemnos a fost adus din satul Hăşdate de lângă Gherla. S-au asociat mai multe sate pentru construcţia bisericii. În afară de credincioşi ortodocşi din Lona la zidirea şi pictarea bisericii au contribuit material şi credincioşi români din satele apropiate Hăşdate, Viştea, Săcel aşa cum rezultă din inscripţii.

           Era aşezată în marginea cimitirului pe un deal din partea de nord-vest a satului (în spatele actualei biserici şi mai la dreapta). Planul era de formă dreptunghiulară pentru naos şi pronaos, absida altarului, retrasă, avea 5 laturi inegale, lungimea 3, , lăţimea , cele două laturi paralele aveau 2, , celelalte două oblice 1, , iar cea de-a cincea 1, 55 m, „cu unghiul ascuțit în axa centrală a edificiului”. Suprafaţa bisericii era de 40 mp. (4x10 m). Altarul avea trei ferestre: una pe latura de sud, 55 x , una pe latura de nord, 25 x şi una pătrată pe latura de est, 30 x .

Turnul era construit deasupra pronaosului (latura de vest) cu baza în formă de prismă dreaptă. Biserica avea un singur clopot. Acoperişul era din şindrilă. Piciorul Sf. Mese era din granit, iar lespedea din calcar.

Intrarea în biserică se făcea pe latura sudică, unde exista şi un pridvor cu o uşă şi două deschizături (ferestre), tăiate ulterior, iar un cerdac în faţa uşii acoperea scările din piatră.

Catapeteasma avea 4 registre şi se prezenta ca un perete din lemn. Uşile împărăteşti aveau 60 x ca şi cele diaconeşti, nu erau sculptate, iar partea superioară avea forma de arc de cerc. Între naos şi pronaos era un perete despărţitor. Cei doi pereți despărțitori, dintre pronaos și naos și dintre naos și altar erau prinși în structura de rezistență mBlockbau, în primul fiind aplicată o singură tăietură centrală, deasupra unei bârne continue de la bază, tăietură legată însă în stâlpii de susținere a acestei uși lărgite.

Biserica a fost pictată integral în 1795, aşa cum rezultă din inscripţia de deasupra uşii de la intrare de Nistor, zugravul din Feleac, cel mai cunoscut pictor de icoane şi biserici care a activat în jurul oraşului Cluj în secolul al XVIII-lea. Este prezent prin picturile sale nu numai în Luna de Sus, ci şi în multe alte localităţi din zona Clujului. Se pare că această biserică a fost una dintre ultimele lucrări ale lui Nistor şi este cea mai mare.

Meşter cu o bogată activitate zugravul Nistor (1734-1810) se manifestă în perioada 1760-1810 pe o arie apreciabilă ca mărime, icoane ale lui păstrându-se la Stolna (1768-1769), Feleacu, Mărtineşti (1783), Suceagu (1771), Finișel (1772), Cojocna, Băişoara, Macău, Copăceni (1781), Vâlcele (1795) şi Petreştii de Jos (1801), cercetările mai noi au reliefat că şi picturile bisericilor din Borzeşti (bolta, 1800) şi Măgura Ierii îi aparţin. Îi sunt proprii culorile reci, sobre albastru-gri, verde, roşu stins, fond de aur cu reflexe verzui. Sfinţii militari erau pictaţi pe pereţii naosului ca şi şi Nadăş, dintre temele legate de viaţa Maicii Domnului - Încoronarea Sa mai apare doar în biserica din Tăuţi.

În vechea biserică se păstrau:

- 4 icoane împărăteşti (53,5 X 71 cm) - Domnul Iisus Hristos,

                                         - Maica Domnului. Acestea sunt expuse în Muzeul de artă bisericească a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului au fost restaurate în anul 2011,  

                                         - Sf. Nicolae,

                                                    - Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil – are inscripţia 1778 Morari Mihai, considerat ca autor, dar mai degrabă ca donator.

- 2 icoane ale praznicelor,

- Cei 12 Apostoli,

- Sf. Treime,

- alte două icoane,

- 2 sfeşnice din lemn,

- 2 cruci din lemn de 30 X , respectiv 24 X .

           Toate acestea au fost pictate de Nistor Zugravul din Feleac în februarie 1784.

           Pe cele 4 icoane împărăteşti existau umătoarele inscripţii cu caractere chirilice:

- icoana Mântuitorului: „Această icoană sfântă au plătit Căoaciu Petre cu soţia sa Ioana ca să fie pomană la tot neamul la besearecă ”;

„Veniţi blagosloviţi părintelui meu de moşteniţi împărăţia ce vi gătită vouă mainainte de începutul lumii. amin. Anii de 1784, Nistor Zugravu Feleac";

- icoana Maicii Domnului: „Întru această icoană Moisă Todor din Secel au dat un zlot Costin ?husoşi";

- icoana Sf. Arhangheli: „Aceste icoane sfinte s-au pletit prin stredania lui Cioban Kriste ficurator la acest locaşu fiind au dat "Marie Găvrilă 3 mărieşi şi Epure Marcu, 2 mărieşi şi Atimie un husoşu";

             - icoana Sf. Nicolae: „Această icoană au plătit Nicula şi Mariţa să fie pomeniţi."

Pictura

Altarul. Pe pereţii laterali ai altarului erau pictaţi sfinţii şi marii ierarhi, pe faţa oblică a altarului: Sf. Vasile cel Mare, Grigorie şi Ioan Zlatoust, pe cel următor Sfinţii Atanasie şi Chiril, în continuare Sf. Macarie şi Gervasie şi încă unul cu mitră de arhiereu şi o inscripţie chirilică neclară. Ierarhii îmbrăcaţi cu toate veşmintele arhiereşti fac toţi gestul de binecuvântare cu mâna dreaptă.

Deasupra şirului de sfinţi era o frumoasă bandă decorativă din frunză de acant „rinceau-ri” bogate şi cu multe variaţii, motivul se găsea şi în pronaos, dar mai mic şi mai simplu.

           De la iconostas spre nord era o inscripţie încadrată în cerc: „Această sfântă biserică s-au făcut prin strădania lui Ciovac… să se pomenească numele lui” (ctitor sau curator, localnic sau din satele învecinate).

           Bolta altarului era cilindrică, restul în triunghiuri sferice în număr de 3. Pe bolta cilindrică de sud erau patru îngeri care ţin în mână Sfânta Pâine pe care puteau fi văzute iniţialele Ii Hr Ni KA şi o inscripţie ilizibilă (probabil în limba greacă). Pe bolta cilindrică de nord erau alţi patru îngeri cu paharul Sf. Euharistii şi inscripţia O Emmanoi(l), în limba greacă. Pe triunghiul din mijloc era zugrăvită Maica Domnului în atitudine de preamărire, cu inscripţia: “Împăraţilor ajutătoare, creştinilor pururea izvor de mântuire”, iar pe celelalte două triunghiuri laterale sfinţi îngeri.

           Iconostasul.

- în registrul I erau cele 4 icoane împărăteşti;

- în registrul II: Deisis în centru şi cei 12 Apostoli de-o parte şi de alta, fiecare privind spre Mântuitorul. Toţi aveau aceeaşi îmbrăcăminte. Sf. Ev. Marcu apare în locul lui Iuda;

- în registrul III: Maica Domnului în centru, încadrată de Prooroci, câte 4 pe fiecare parte, ţinând câte un sul de pergament cu amândouă mâinile. Aveau îmbrăcămintea variată;

- în registrul IV: Răstignirea - tablou mare cu multe persoane şi cu cetăţi în fundal. Se putea remarca urâţenia trupească a celor ce fac rău - ostaşii romani, oamenii puşi să execute porunca arhiereului şi Iuda.

           Naosul

           Bolta naosului era cilindrică şi avea pentru legătură două grinzi zugrăvite, una cu motive în colţuri, iar cea transversală cu linii paralele cu fond alb şi frunze în trei foi.

                       Scenele de pe boltă erau împărţite în 3 registre de fiecare parte:

           - friza sfinţilor (militari).

           - scene din viaţa lui Iisus;

           - scene din viaţa Maicii Domnului.

                       Fiecare tablou era încadrat într-un chenar simplu şi avea un text lămuritor.

           Pe peretele de nord dinspre altar, registrul de jos:

                       Când au dus Crucea Iisus Hristos cu inscripţia Simion Kirineul (deasupra celui care ducea crucea);

                       Iisus este bătut, cu inscripţia Mărturie mincinoasă (deasupra arhiereilor):

“Acesta l-au plătit Mocan Toader cu soţia lui Todora”;

                       Când i-au apăsat cununa pe cap.

Registrul al doilea:

                       S-ta Troiţă şi Încoronarea Maicii Domnului şi inscripţia „Acesta l-au zugravit Nistor, Zugravul pomană şi la răposaţii lui: Ioan, Marie, Nedeea, în veci nesăvârşiţi. Amin” (este vorba probabil de fiul său Ioan Zugrav din Feleac, pomenit într-un act emis la 4 oct. 1790);

                       Vovedania Precestii (deasupra persoanelor scris: Ana, Ioachim, arhiereul, Fecioara Maria);

                       Botezul „Domnului, Arhanghelul Gavriil cu năframa şi Sf. Ioan şi textul „Bogo Invleina”;

                       Cei trei crai de

Registrul de sus:

12 sfinţi (numai la 6 s-a scris pe cine reprezintă, au putut fi

identificate doar două nume: Meletie şi Ircadie).

           Pe peretele de sud, registrul de jos:

                       În grădină când s-au rugat ceresc, inscripţia în colţul de jos: „Acesta l-au zugrăvit Nistor. Pomană să fie în veci.”

                       Sărutarea cea vicleană de ;

                       Când l-au dus ;

                       Indescifrabil.

Registrul al doilea:

                       Buna-Vestire;

                       Învierea lui Hristos;

                       Îngroparea lui Iisus Hristos cu inscripţia: „Acesta l-au plătit Petre Cadiş, moraru de ca să fie pomenit în veci, amin”, iar mai la stânga: „Acesta au plătit Hiriţă Ignatu, cu muerea Varvara ca sa fie pomeniţi în veci, amin”;

                       Învierea lui Lazăr (aproape identică cu Învierea lui Hristos).

Registrul de sus:

12 sfinţi cu inscripţii, numele nu se pot descifra.

Pe peretele vestic (sub cor) erau zugrăviţi Sf. Ev. Marcu, Sf. Ioan Botezătorul, Moise, Avram, ceata sfinţilor. Pe uşă Sf. Petru, iar mai jos Sf. Antonie.

           În partea de jos era zugrăvită o draperie, care înconjura întreaga biserică.

           Pronaosul

           După uşă era ceata sfinţilor care ţin în mâini un potir.

           Pe latura vestică Sf. Ioachim şi Ana şi şirul mironosiţelor: Susana, Salomeea (continuă pe latura nordică): Marta, Maria Magdalena, Haristina, Sofia, Minodora şi Iisus Hristos, Care invită pe femeile sfinte cu vorbele:“Intraţi întru bucuria Părintelui Meu”. Femeile aveau capul acoperit, unele cu coroniţe cu nuanţe bizantine.

           Pe tavan era zugrăvită Maica Domnului cu Iisus în poală (reprezentare destul de rară), apoi heruvinii cu 6 aripi, îngeri, soarele şi luna.

           Pe peretele de vest Arhanghelul Mihail, iar în colţ Cuvioasa Paraschiva.

           Sunt de remarcat icoanele:        - Botezul Domnului;

                                                           - Învierea Domnului;

- Punerea în mormânt, care diferă de celelalte prin compoziţie, stil, structură, tehnică şi interpretare: „sunt în maniera stilului bizantin,după erminii din Moldova - Neamţ sau Oltenia”.

           Icoana Maicii Domnului este aproape identică cu cea de şi Mărtineşti, „podul palmei este masiv, degete lungi şi fragile”.

           În colecţia de artă bisericească a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului se păstrează actul de târnosire a bisericii din Luna de Sus cu hramul Sf. Îngeri, scris cu caractere chirilice dat de episcopul Transilvaniei,Vasile Moga.

           Pe masa din piatră a altarului vechii biserici era lipit „actul de târnosanie", care are următorul conţinut:

                                               „ Ic     Xc

           S-au sfinţit această biserică a Sasu Lonei neunită la 4 iulie 1824 prin arhiereul Vasile Moga fiind  protopop Ilie Fulea

                                                                                   paroh Ilie Totoian

plătit taxa 80 zloţi.

                                   Moroşan Tachie din Cluj"

           Acest hrisov scris pe hârtie pergament avea 50 X .

           Pe piciorul prestolului de piatră era cioplit foarte frumos:

„Filip Gligor şi Măria din Hăşdate, ca să fie pomană în veci,anii de 1784”.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Popa, Atanasie (1938). "Biserici de lemn din Ardeal". Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, secția pentru Transilvania IV (1932-1938): extras. pag. 96
  2. ^ a b Luna de Sus - Erdélyi Utazás - Magyarlóna

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Popa, Atanasie (). „Biserici de lemn din Ardeal”. Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, secția pentru Transilvania. IV (1932-1938): extras. 
  • Dacian But-Căpușan, Luna de Sus. Monografie istorică, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2003.
  • Dacian But-Căpușan, Luna de Sus istorie și actualitate, Ed. Credință și viață în Hristos a Episcopiei Sălajului, Zalău, 2011.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]