Biserica de lemn din Aiton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Biserica românească de lemn din Aiton, comuna Aiton, județul Cluj, a fost demolată la data de 29 septembrie 1903, atunci când a fost ridicată actuala biserică greco-catolică. Se păstrează foarte puține amintiri sau urme materiale din această veche bisericuță.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Nu se cunoaste exact momentul în care a fost înființată parohia din Aiton, dar se pare că la anul 1320 exista o comunitate închegată.

Una din primele informații ne-o oferă conscripția episcopului Klein de la 1733 care spune că la momentul respectiv parohia avea aproximativ 385, în sat fiind trei preoți: popa Simion, popa Luca și popa George, acesta din urmă fiind neunit [1].

Seria preoților continua, după dispariția celor trei preoți amintiți mai sus, cu popa Emanoil. Perioada în care a păstorit comunitatea de credincioși din Aiton nu se cunoaște cu exactitate. Șirul preoților continuă cu Șofron Ujvari și fratele său Gregoriu Ujvari iar mai apoi Elie Trifan care a slujit până în 1869.

Un incendiu care a avut loc în timpul preotului Trifan, în 1867 a distrus locuința preotului dar și toate documentele de arhivă [2].

În timpul preoției lui Mihai Ilieș din Beica Română a avut loc contruirea bisericii noi și abandonarea de comunitate a vechii biserici. Data de 5 august 1903 marchează începutul construirii noii biserici.

Despre biserica de lemn avem puține informații. Era o construcție din lemn, cu cerdac. Data edificării diferă în funcție de sursa bibliografică citată. Șematismul din 1900 spune că biserica era construită în 1711 având hramul Sf. Nicolae. O a doua sursă pomenește că ușa bisericii de lemn purta, încrustat, amintirea momentului edificării bisericuței. Aceeași sursă amintește inscripția "Această sfântă biserică s-au făcut în zilele vlădica Anastasie 1713", obiectul pe care este făcută această inscripție aflându-se în noua biserică [2].

Pentru a putea asigura banii necesari întreținerii bisericii dar și pentru a menține o conduită morală ridicată în parohie, preotul și consiliul parohial stabileau taxe pentru greșelile făcute de credincioși, inclusiv acte de nelegiuire sau concubinaj. Aceast sistem de pedeapsă a funcționat până în perioada interbelică.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Șematismul Veneratului Cler al Arhidiecesei Metropolitane Greco-Catolice Române de Alba Iulia și Făgăraș pre anul Domnului 1900.
  • Lazăr Vasile, Aiton-Cluj: istorie și tradiție, 2007

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Șematismul Veneratului Cler al Arhidiecesei Metropolitane Greco-Catolice Române de Alba Iulia și Făgăraș pre anul Domnului 1900, pag. 260
  2. ^ a b Lazăr Vasile, Aiton-Cluj: istorie și tradiție, pag. 35