Biserica de lemn din Certeju de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Biserica de lemn din Certeju de Jos (noiembrie 2008)

Biserica de lemn din Certeju de Jos, comuna Vorța, județul Hunedoara a fost ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Are hramul „Cuvioasa Parascheva”. În ciuda vechimii sale, biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice.

Inscripția de datare

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn a satului hunedorean Certeju de Jos (com. Vorța), cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, a fost ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul păstoririi preotului Amos Popovici; anul construcției este însemnat atât pe o filă a unui Molitfelnic (București, 1729) – „Biserica din Certej cu ajutorul lui Dumnezeu au ridicat la anul 1799” – , cât și pe fațada sudică a lăcașului: „Această sf[ân]tă biserecă s-au făcut la anu 1799”. Este un edificiu de plan dreptunghiular arhaic, cu absida și pronaosul nedecroșate, poligonale cu trei laturi. Unui șantier ulterior de renovare i se datorează modificarea clopotniței robuste și înălțarea golului actual al intrării, în dreptul căreia și-a făcut apariția un pridvor închis de lemn. Dacă turnul-clopotniță cu foișor închis și coif piramidal a fost învelit în tablă, la acoperișul propriu-zis al bisericii s-a folosit țigla. Execuția ansamblului iconografic inițial este consemnată în pisania tâmplei: „Zugrăvitu-s-au această sf[ântă] biserică în zilele Prea Înălțatului Împărat Franțiscus al doilea, fiind protopop locului Iosif Nemeș, la anul 1808, cu toată osârdia și strădania a numiților ctitori Ian Pătru, Ian Adam, Marian Toader, Osoian Lup, Mărian Giurca, Pitic Lup, Dancu Ștefan. Amos Popovici, paroh satului”. Degradat din pricina infiltrațiilor de apă și a fumului de lumânări, decorul mural, atribuit unuia dintre discipolii zugravului Urean cel Tânăr, a fost ascuns, în cadrul șantierului de renovare din anii 2004-2007, sub o căptușeală de gips-carton; suprafața interioară s-a reîmpodobit în 2007, în tehnica „tempera”, prin penelul pictorului Gheorghe Chemeciu din Șoimuș. Târnosirea s-a făcut la 2 septembrie 2007. Lăcașul de închinare, atestat doar de comisia de conscriere Dósa din 1805, a fost precedat de o altă bisericuță din bârne, menționată în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1733, 1750, 1761-1762 și 1829-1831; harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) o omite[1].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii regionale
  • Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010.
  • Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din județul Hunedoara. București: ARC. ISBN 973-99717-2-5. 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dobrei, pag. 383-384

Vezi și[modificare | modificare sursă]