Biserica de lemn din Pria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Satul Pria în Harta Iosefină a Transilvaniei, (1769-1773). La intrare în sat, pe partea dreaptă, în locul numit Scurta, se află vechea biserică de lemn de rit greco-catolic

Biserica de lemn din Pria a fost biserica parohială a locuitorilor satului Pria, din județul Sălaj. Biserica de lemn de rit greco-catolic a fost construită în anul 1750[1] și folosită ca lăcaș de cult până în 1932, urmând ca anul următor să fie dărâmată.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Lăcașul de cult a fost ridicat de către prieni în anul 1750, la inițiativa preotului Popa Luca. Aceasta se afla pe teritoriul nord-vestic al satului (la intrare dinspre Boian, pe partea dreaptă), în zona cunoscută de localnici sub numele de Scurta [2].

Biserica este descrisă ca fiind una modestă, de dimensiuni reduse (lungime 13,12 m, lățime 5 m, înălțime 2,27 m și turn de 8 m), cu intrare dinspre sud, altarul spre răsărit și turla spre apus; cu picturi interioare pe pânză și era înconjurată de un cimitir care mai dăinuie și astăzi. Biserica a fost folosită până în anul 1932 (timp de 182 de ani), iar cimitirul până în 1923.

În parohie au slujit de-a lungul timpului, începând cu anul 1750, mai mulți preoți descendenți a familiei Popa, astfel: Popa Luca, Popa Ioan, Popa Crăciun, Popa Simion, iar din 1840, Popa Vasile, acesta din urmă schimbându-și numele în Marincașu, după numele de fată al mamei sale.

În anul 1856 sătenii cumpără de la Cluj un clopot pe care cheltuie 220 de florini. Clopotul bisericii este dus în anul 1880 la Oradea pentru reparații, contra sumei de 22 florini și 15 creițari.

Cheltuielile de întreținere ale lăcașului de cult (dări, biruri bisericești, diac[3], sfăt[4]) erau plătite dintr-un grânar bisericesc (înființat între anii 1890-1891 de preotul Vasile Marincașu, la inițiativa vicarului din Șimleu Silvaniei), unde sătenii (după starea materială a fiecăruia) contribuiau anual cu o anumită cantitate de cereale.

În anul 1933 biserica de lemn din satul Pria a fost demolată, urmând ca între anii 1930-1936 să se construiască actuala biserică de zid, ce poartă hramul „Sfinților Apostoli Petru și Pavel”[5].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dr. Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, Ed. Meridiane, Zalău 1901
  • Dr. Dionisie Stoica, Ioan P. Lazar, Schița monografică a Sălagiului, Ed. Victoria, Șimleu Silvaniei 1908
  • Petru Galiș „Cizer - 790” (1219 - 2009) - file de monografie, Ed. Școala Noastră, Zalău 2009

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mek.oszk.hu - Szilágy Vármegye Monographiája - Petri Mór, 1901 (Monografia județului Sălaj); accesat la 22 februarie 2013
  2. ^ Schița Monografică a Sălagiului întocmită de Dr. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, 1908; accesat la 21 februarie 2013
  3. ^ Diac - denumirea populară pentru cantor sau cântăteț bisericesc
  4. ^ Sfătul este cunoscut în alte zone ale țării și sub denumirile de țârcovnic, clopotar sau paraclisier
  5. ^ Caietesilvane.ro - Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj - Caiete Silvane - Pria 530 de ani; accesat la 21 ianuarie 2013