Biserica de lemn din Peceiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Peceiu

Biserica de lemn din Peceiu s-a aflat în localitatea omonimă din județul Sălaj și a fost ridicată pe la mijlocul secolului 18. Ea a funcționat ca biserică parohială până în anul 1858, când a fost ridicată biserica de zid actuală. Biserica de lemn a fost păstrată până în prima jumătate a secolului 20 fiind documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu și preotul satului Valeriu Grigore Sima, cei care ne-au lăsat mărturii prețioase despre valențele ei.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Vechimea bisericii de lemn din Peceiu se poate aproxima pe la mijlocul secolului 18.[1] Conform tradiției locale lemnele fuseseră doborâte dintr-o pădure seculară, Dumbrava, dispărută de multă vreme.[2] O inscripție de pe iconostas păstra anul 1757, an în care interiorul fusese pictat,[3] probabil că la puțin timp după terminarea construcției. Icoana împărătească a lui Iisus era de asemenea datată din același an 1757,[3] marcând efortul făcut de comunitate pentru înzestrarea interioară a lăcașului.

Lăcașul a fost consemnat într-o conscripție din anul 1762, în care doi preoți neuniți serveau cele 79 de familii ale satului.[4] El a fost vizitat și binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior, aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc, Crasna și Dăbâca.[5][6] Întreaga comunitate, de 78 de familii, a fost cu această ocazie înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia.[7] Lăcașul a funcționat ca biserică parohială până în anul 1858, când a fost ridicată biserica de zid actuală. Biserica de lemn a fost demolată în prima jumătate a secolului 20.

Trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica din Peceiu avea încăperile tradiționale caracteristice unui lăcaș de cult din zonă, cu tindă și biserică cuprinse într-un dreptunghi de 9 m lungime și 4,5 m lățime, la care se adăuga un pridvor pe 8 stâlpi, de circa un metru lățime, deschis spre bătătura bisericii. Intrarea în tindă se făcea prin pridvor pe latura de sud. Altarul era mai îngust decât corpul bisericii și încheiat în cinci laturi.[8] Din imagini se remarcă tratarea decorativă a stâlpilor pridvorului, al portalului de la intrare, brâul care înconjura biserica și consolele puternice ieșite în trepte.

Construcția nu se deosebea de majoritatea celorlalte biserici sălăjene în ceea ce privește interiorul. Acesta avea o tindă întunecoasă tăvănită pe sub tălpile turnului și un naos boltit luminat prin patru ferestre mărunte, câte două de fiecare latură. Tinda și naosul erau, conform tradiției secolului 18, despărțite de un perete cu o ușă în el. Spre altar erau, după cum ne informează Leontin Ghergariu, numai două uși,[9] un aspect arhaic îndelung păstrat în bisericile de lemn ale Sălajului. Altarul era luminat de fereastra obligatorie spre răsărit și de încă o fereastră spre sud.

Turnul scund, cu un mic foișor pentru clopote și fleșa înaltă, era ridicat pe tălpi peste tindă și pridvor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Într-o veche monografie a Sălajului, biserica de lemn din Peceiu a fost datată fantezist în anul 1587, (Dionisie Stoica și Ioan Lazăr (1908): Schița Monografică a Sălagiului, editura Victoria, Șimleu Silvaniei, p. 261.) an preluat apoi și de preotul Sima.
  2. ^ Sima 1937, 346.
  3. ^ a b Ghergariu 1942.
  4. ^ Virgil Ciobanu, Statistica românilor ardeleni din anii 1760-1762, ỉn „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, Cluj 1926, pagina 669.
  5. ^ Dumitran Daniel - O vizitație canonică a episcopului Grigore Maior din anul 1774 versiune digitală.
  6. ^ Miron Greta Monica - Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler și enoriași (1697-1782), pag. 341-344
  7. ^ Zenovie Pâclișanu, „Mărunțișuri istorice Răspândirea unirii în Sălaj”, Cultura Creștină, Blaj, iulie-august 1936, an XVI, nr 7-8, 401-402.
  8. ^ A se vedea schița lui Leontin Ghergariu, 1942.
  9. ^ Ghergariu 1975, 63; 1942.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice
  • Sima, Valeriu Gr. (). „Biserica din Peceiu la 350 de ani”. Școala Noastră. XIV (8-9): 346-348, ediție digitală. 
Studii regionale
  • Ghergariu, Leontin (). „Monografia bisericilor de lemn din Sălaj”. manuscris în. Arhivele Naționale din Zalău, colecția personală Leontin Ghergariu (actul 8 din 1942). 
  • Ghergariu, Leontin (). „Biserici de lemn din Sălaj”. manuscris în. Arhivele Naționale din Zalău, colecția personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976). 

Vezi și[modificare | modificare sursă]