Biserica de lemn din Miercurea Nirajului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Miercurea Nirajului, judeţul Mureş, foto: octombrie 2009.
Interiorul navei
Epitaful
Biserica (vest)

Biserica de lemn din Miercurea Nirajului, din satul Sântandrei, actualmente înglobat în orașul Miercurea Nirajului, județul Mureș. Anul edificării ar putea fi 1843, după unii specialiști[1], biserica fiind consemnată în șematismele bisericii greco-catolice încă din anul 1750. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-m-A-15720.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Satul Sântandrei, în prezent înglobat în localitatea Miercurea Nirajului, a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1409, sub numele de Andrasfalua, parohia de aici fiind în trecut un important centru ecleziastic, cu mai mult filii.

Populația localității a fost, în trecut, într-o majoritate covârșitoare de naționalitate română, în cursul secolelor XVIII - XX înregistrându-se schimbări dramatice determinate de deznaționalizare. Astfel, recensământul din 1857 consemna pentru Sântandrei un număr de 499 locuitori, din care 258 greco-catolici, 33 romano-catolici, 197 reformați, 1 luteran și 10 unitarieni. La 1900 (potrivit Șematismului greco-catolic) situația confesională se prezenta după cum urmează: 214 greco-catolici, 49 romano-catolici, 220 reformați, 21 unitarieni și 6 israeliți, iar la 1930 recensământul populației a înregistrat 697 locuitori, dintre care 245 români, 396 unguri, 46 țigani și 9 evrei, însă vorbitori de limba română erau doar 40.

Biserica din Sântandrei este consemnată pentru prima dată în anul 1750, când avea un preot unit, iar mai apoi în anii 1760-1762. Șematismul greco-catolic de la 1900, consemnează că biserica a fost ridicată în 1843, interpretarea fiind însă greșită, deoarece la acea dată s-au efectuat, în fapt, ample lucrări de reparații și modificări interioare. În cursul anului 1980, biserica a fost restaurată, păstrându-se o înfățișare foarte apropiată de cea originară. Lăcașul de cult a beneficiat de o nouă renovare, finalizată în cursul lunii iunie 2008 urmare a eforturilor depuse de preotul Șandor Ioan, ocazie cu care a fost ridicată și o poartă de lemn sculptată.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii
  • Cristache-Panait, Ioana (). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei. 
  • Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din Transilvania. I: județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6. 
  • Man, Ioan Eugen (). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească. Alba Iulia: Editura Reîntregirea. 
Pagini internet
  • www.protopopiat.ro – site-ul Protopopiatului Ortodox Târgu-Mureș.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Imagini[modificare | modificare sursă]