Biserica de lemn din Vișinelu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Vişinelu, judeţul Mureş, foto: octombrie 2009.
Biserica fotografiată în perioada interbelică, poză din arhiva parohiei, preot paroh Morariu Iuliu
Biserica şi clopotniţa

Biserica de lemn din Vișinelu, județul Mureș are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și datează din secolul XVIII. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Parohia Vișinelu este compusă din credincioși ortodocși și este o parohie curat românească. Până în anul 1924 satul Vișinelu se numea Cistelek. Urme scrise privind existența satului nu se păstrează decât cele referitoare la parohie care în anul 1733 număra 170 de suflete, avea biserică și casă parohială. După conscripția lui Klein erau doi preoți: popa Todor și popa Onu. Biserica exista la 1733, iar în anul 1839 a fost mutată mai la deal și reconstruită pe actualul amplasament. Atunci a primit și hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Renovarea din anul 1839 este atestată de documentele existente în arhiva parohiei, care aparținea de protopopiatul greco-catolic din Cătina. În anul 1842 parohia număra 502 suflete. Școala confesională avea ca elevi un număr de 18 băieți și 22 de fete înscriși în matricole. Din tradiția orală reiese că înaintea actualei biserici a existat o altă biserică, dar nu s-a păstrat nici un obiect care să ateste existența ei. De-a lungul timpului, sfântul lăcaș nu a avut de suferit nici o avarie pricinuită de revoluții, răscoale țărănești sau calamități. Ultima renovare a avut loc în anul 1966 când s-a înlocuit acoperișul de șindrilă cu altul de tablă zincată. Tot cu această ocazie s-au făcut și unele modificări interioare, căptușindu-se cu plăci fibrolemnoase bolta și altarul. Iconostasul este din scândură de brad, nesculptat, iar mobilierul constă din bănci de brad și două tetrapoade. Stilul arhitectonic este bizantin, în formă de navă, cu pronaos, naos, altar și turn. Pereții sunt executați din lemn de brad, fără fundație, tencuiți, fără pictură interioară sau exterioară. În ceea ce privește meșterii zugravi sau lemnari nu există nici o sursă care să ateste numele lor. Bunurile luate în evidența Patrimoniului Cultural Național care provin de la biserica din Vișinelu sunt: un clopot vechi, un Antologhion cu litere chirilice din anul 1766, trei icoane pe lemn ( Isus Hristos, Învierea Domnului, Maria cu Pruncul) și două pe sticlă aflate acum la muzeul bisericesc al Mănăstirii Recea de lângă Târgu-Mureș.. Preoții care au slujit în parohia Vișinelu: 1810-1857 Gheorghe Vamoș; 1857-1883 Alexandru Vamoș, care a construit și clopotnița în anul 1866; 1883-1899 Ioan Petru; 1899-1901 Iosif Moga; 1901-1908 Emil Pop; 1908-1918 Ioan Crișan; 1918-1948 Somlea Gheorghe; din anul 1948 parohia nu a mai avut un preot stabil fiind administrată de preoții din parohiile vecine; 1971-2007 Petruța Gheorghe; 2007- Morariu Iuliu . În anul 1998 a fost sfințită biserica nouă de zid, cu hramul Sf.Gheorghe, la care lucrările începuseră încă din 1947, vechea biserică de lemn intrând în conservare. Biserica necesită reparații, care depășesc posibilitățile materiale ale comunității locale, pauperă și destul de redusă numeric.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Biserica „Sf.Gheorghe” din Vișinelu, galerie de imagini[modificare | modificare sursă]