Biserica de lemn din Poienile de sub Munte

Biserica de lemn ucraineană din Poienile de sub Munte, comuna Poienile de sub Munte, județul Maramureș a fost construită în anul 1786^[1]. Lăcașul are hramul „Înălțarea Domnului” și figurează pe lista monumentelor istorice, cod LMI MM-II-m-A-04812.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului” a fost construită spre sfârșitul secolului al XVIII-lea (anul diferă în funcție de surse: 1777 (Beuca, Zereniuc, 2007, pag. 96), 1788 (Man, 2007, pag. 165), 1774-1786 (Baboș, 2004, pag. 141).

Biserica a fost ridicată de o echipă de meșteri din Moldova^[2], iar o inscripție aflată pe portalul intrării consemnează ctitorul: „nobilul Ioan Dan din Cuhea”^[3].

Biserica a fost reparată în anii 1798, 1874, 1921, 1962, 1987 ^[4] și 2011. Pictura murală din biserică a fost acoperită cu vopsea albastră.

Biserica de lemn din Poienile de sub Munte este un monument de arhitectură tipic moldovenesc^[5]. Are următoarele dimensiuni 18,39 m lungime, 7,20 m lățime și 20,34 m înălțime.

Biserica are următorul plan: pridvor deschis, pronaos tăvănit, cu deschidere spre naosul acoperit de o boltă semicilindrică și altar poligonal decroșat.

Pereții bisericii sunt din lemn de brad, cioplit pe patru părți și finisat cu barda. Bârnele sunt late de 22-45 cm, cu o grosime de13-14 cm, îmbinate la capete prin cheotori în „coadă de rândunică”. Acoperișul din șindrilă de molid este înalt, cu streașină simplă, cu pante repezi, care se frâng spre poale, lărgind streașina ca la bisericile din Moldova. Turnul clopotniță este ridicat peste pronaos, cu foișor închis, prevăzut cu patru ferestre, pe fiecare latură câte una, iar în vârf are o cruce din fier forjat^[6].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii despre bisericile din Maramureș

Bârlea, Ioan (1909). Însemnări din bisericile Maramureșului. București.
Bud, Tit (1911). Date istorice despre protopopiatele, parochiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla.
Popa, Radu (1970). Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea. București: Editura Academiei RSR.
Porumb, Marius (1982). „Biserici de lemn din Țara Maramureșului”. Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj: 97–130.
Baboș, Alexandru (1996). „Maramureș, medieval wooden churches”. Revista Monumentelor Istorice. LVI (1-2): 40–65.
Baboș, Alexandru (2000). Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș. Lund: Lunds universitet. ISBN 91-630-9278-6.
Baboș, Alexandru (2004). Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureș until the turn of the 18th century. Norrköping: Lunds universitet. ISBN 91-7740-069-0 ediție digitală.
Man, Grigore (2007). Biserici de lemn din Maramureș. Baia Mare: Editura Proema. ISBN 978-973-8013-57-5 rezumat.
Beuca, Alexa, Zebreniuc Cristina, Poienile de sub Munte, Maramureș, aspecte monografice, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2007.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Poienile de sub Munte, Maramureș

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 3 ianuarie 2019. Accesat în 16 februarie 2022.
^ Baboș, 2004, pag. 25
^ Baboș, 2004, pag. 272
^ Beuca, Zereniuc, pag. 97
^ Baboș, 2000, pag. 124
^ Biserica de lemn „Înălțarea Domnului" din Poienile de sub Munte, Biserici de lemn din Țara Maramureș. Tururi virtuale