Biserica de lemn din Tarna Mare

Biserica de lemn din Tarna Mare, se afla în localitatea cu același nume din județul Satu Mare. Surprinsă într-o fotografie publicată la începutul secolului XX, biserica a fost înlocuită de noua biserică de zid în anul 1898.^[1] Biserica de lemn a purtat hramul „Cuvioasa Paraschiva”.

Istoric și trăsături

Biserica de lemn nu se știe cu exactitate când a fost construită, posibil în decursul secolului al XVII-lea.

Cu ocazia vizitei canonice din anul 1751 a epicopului unit de Muncaci, Manuel Mihail Olsavszky, au fost menționate primele date despre ea. Aceasta era de lemn, acoperită cu stuf, cu încuietoare de lemn, avea un turn pentru două clopote acoperit cu șindrilă, [fiind] în stare slabă. În parohie slujeau trei preoți: Daniel Chiș și fiii săi Ștefan și Ioan.^[2]. În conscripția parohială dintre anii 1782-1786 aflăm că „Structura din lemn a bisericii, deși veche, era foarte solidă, construită din bârne și bine întreținută cu muncă și cheltuială de către enoriași în timpul preotului paroh Stephan Ujfalus, predecesorul [celui existent]; [din acest motiv] nu necesita reparații. Era prevăzută cu un potir din argint aurit, [înzestrată] cu ornamente, odoare și două clopote; [biserica putea] să cuprindă 190 de suflete.”^[3]. Biserica a fost desigur doar renovată în timpul preotului Ștefan, la o vreme după vizita episcopului, probabil spre sfârșitul deceniului sau la începutul celui următor, când a fost înzestrată cu un iconostas nou. Acest iconostas, de foarte bună calitate, este expus în Muzeul Județean Satu Mare și este semnat de zugravul Ștefan Maramoroshanskyi (Maramureșeanul)^[4]. Dacă anul construcției rămâne necunoscut, în schimb anul demolării acesteia este mai bine documentat. Vechea bisericuță, aflată în stare proastă și neîncăpătoare, a fost demolată în anul 1890. Pe locul ei s-a construit noua biserică de zid, aceasta fiind gata abia peste 8 ani.^[1]

O fotografie publicată într-o monografie veche a regiunii Ugocea surprinde o biserică de mici dimensiuni. Clopotnița este așezată alături, nefăcând parte din corpul bisericii. În imagine apar doar naosul și pronaosul, altarul și turnul fiind deja demolate.

Note

^ ^a ^b Șematismul Veneratului Cler al Eparhiei Greco-Catolice Române a Maramureșului pe anul 1936, Baia Mare, 1936, p. 96.
^ Гаджега, Василій (1927): „Додатки к исторіѣ Русинôв и руських церквей в жупѣ Уґоча”, în Науковый Зборник Товариства „Просвѣта” в Ужгородѣ, V, p. 76–77.
^ Véghseő Tamás, Terdik Szilveszter et al (2017): Források a magyarországi görögkatolikus parókiák történetéhez. A munkácsi egyházmegye parókiarendezési iratai 1782–1787 3. Sáros és Ugocsa vármegyék, Nyíregyháza, p. 140.
^ Alexandru Baboș (2022): „Royal Doors of Maramureș beyond their appearances”, în Museikon, 6, p. 263-294, fig. 31.

Bibliografie

Aczél László - Ugocsa vármegye népoktatósügye:1880 - 1902, Budapesta
Baza de date cu biserici de lemn de la Institutul de Memorie Culturală

Vezi și

Tarna Mare, Satu Mare

[Sematism-1] Șematismul Veneratului Cler al Eparhiei Greco-Catolice Române a Maramureșului pe anul 1936, Baia Mare, 1936, p. 96.

[2] Гаджега, Василій (1927): „Додатки к исторіѣ Русинôв и руських церквей в жупѣ Уґоча”, în Науковый Зборник Товариства „Просвѣта” в Ужгородѣ, V, p. 76–77.

[Források_2017-3] Véghseő Tamás, Terdik Szilveszter et al (2017): Források a magyarországi görögkatolikus parókiák történetéhez. A munkácsi egyházmegye parókiarendezési iratai 1782–1787 3. Sáros és Ugocsa vármegyék, Nyíregyháza, p. 140.

[4] Alexandru Baboș (2022): „Royal Doors of Maramureș beyond their appearances”, în Museikon, 6, p. 263-294, fig. 31.

[1]

[2]

[3]

[4]