Biserica de lemn din Glodeni, Mureș
Biserica de lemn din Glodeni, comuna Glodeni, județul Mureș. Anul edificării nu se cunoaște cu exactitate, unii specialiști plasând acest moment în secolul XVII [1]. Informațiile furnizate de Protopopiatul Ortodox Român din Târgu Mureș datează biserica din anul 1783[2].Și hramul diferă în funcție de sursa de informații: „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” pe listele Ministerului Culturii și Cultelor și „Buna Vestire” în înregistrările Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-m-B-15683.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Comuna Glodeni se situează pe malul râului Mureș, la 14 km de municipiul Târgu-Mureș, pe șoseaua ce leagă Dumbrăvioara de Voivodeni, și a fost pentru prima dată atestată documentar în 1263, sub denumirea de Sarpatak, iar, mai apoi, în anul 1319, sub denumirea de Sarpataka, într-un act de donație al regelui Carol al Ungariei.
În anul 1900 (conform Șematismului greco-catolic), distribuția pe confesiuni a populației localității era: 262 greco-catolici, 8 ortodocși, 24 romano-catolici, 1076 reformați, 1 unitarian și 13 israeliți. De-a lungul timpului, locuitorii comunei au fost iobagi ai familiilor nobiliare Teleky și Bornemisza.
Biserica de lemn cu hramul „Buna Vestire” a fost ridicată în anul 1783, fiind extinsă și restaurată de mai multe ori de-a lungul timpului, ultima consolidare realizându-se în anul 1986, prin grija Episcopiei Ortodoxe de Alba-Iulia. În prezent, lăcașul de cult are fundație din piatră de râu, pereții din lemn de brad, acoperișul din șindrilă și clopotnița acoperită cu tablă.
Între 1851-1907, pe lângă biserica din comună a existat o școală confesională românească, care, deși fusese deschisă încă din a doua jumătate a secolului XVII, nu a putut funcționa decât în perioada menționată datorită greutăților materiale. Din cauza rigorilor impuse de legea Apony, în 1907 școala și-a încheiat activitatea fiind redeschisă în anul 1923.
Trăsături[modificare | modificare sursă]
Pereții, din lemn de brad pe temelie de stejar, delimitează un plan dreptunghiular cu absida decroșată, poligonală, cu cinci laturi. Consolele absidei au crestături în plan înclinat. Nava este acoperită cu o boltă semicilindrică, retrasă de la linia pereților și intersectată cu un timpan înclinat, pe latura de vest; absida, cu o boltă asemănătoare, racordată cu pereții dinspre est prin fâșii curbe. Clopotnița a fost inițial separată, dar în secolul al XIX-lea, din nevoia de spațiu, s-a adoptat o soluție ce a modificat structura părții de vest. A fost adăugată o travee cu boltă semicirculară în pronaos și pridvor închis de formă poligonală, cu clopotniță deasupra. Este posibil ca partea originară de vest să fi avut această formă, explicându-se astfel și lungimea mică a navei (de 7,45m), prin suprimarea laturilor de colț ale poligonului. Pentru a pune sub același acoperiș întreg edificiul, a fost ridicată șarpanta, prilej cu care și boltirea interioară a căpătat un spor de înălțime.
Pereții, la interior, sunt acoperiți cu placaj, iar bolțile tencuite, ascunzându-se pictura. Tâmpla, cu friza Apotolilor (încadrați după un model ades întâlnit în Mureș, în panouri decupate) și a icoanelor prăznicare (din care o parte sunt pe sticlă), merită atenția specialiștilor. Ușile împărătești, cu reprezentarea‚ „Blagoveșteniei Precistii”, datată 1799, ca și icoanele mari: Blagoveștenia, Deisis, Maria cu pruncul, Sfântul Nicolae, îngăduie, în pofida intervențiilor ce li s-au adus, recunoașterea autorului lor – Toader Popovici zugrav. A rămas răzleață, dintr-o friză anterioară, icoana Deisis, bogat ornată cu rozete în relief, între profil și chenarul în frânghie; ea prezintâ analogii cu icoana, din 1719, de la Nadășa.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Lăcașuri de cult din România
- ^ „Parohia Craciunesti”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Studii
- Cristache-Panait, Ioana (). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei.
- Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din Transilvania. I: județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6.
- Man, Ioan Eugen (). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească. Alba Iulia: Editura Reîntregirea.
- Pagini internet
- www.protopopiat.ro – site-ul Protopopiatului Ortodox Târgu-Mureș.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Imagini[modificare | modificare sursă]
