Biserica de lemn din Săliștea de Sus, Nistorești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Biserica de lemn din Săliştea de Sus - Nistoreşti, judeţul Maramureş, 2008
Biserica, cu aspectul schimbat, după lucrările majore de reparații din anii 2011-2012.
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Săliștea de Sus - Nistorești, județul Maramureș, foto: iulie 2012.
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Săliștea de Sus - Nistorești, județul Maramureș, foto: iulie 2012.
Biserica (est)
Butea bisericii
Ușile împărătești și diaconești, icoanele împărătești
Icoană pe lemn: Încoronarea Mariei (Alexandru Ponehalschi-1772)
Pictura de pe bolta naosului
Răstignirea (dosul tâmplei)
Bolta naosului: Evangheliștii
Clopotele bisericii

Biserica de lemn din Săliștea de Sus, Nistorești, orașul Săliștea de Sus, județul Maramureș, datează din anul 1680[1]. Are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul MM-II-m-A-04633.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Localitatea a fost atestată la 1365. Biserica de lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, a fost construită pe la 1680 de către o familie înstărită, descendentă a unui anume Nistor, de unde și denumirea bisericii, zisă a Nistoreștilor. Ctitoria Nistoreștilor este biserica mai nouă a localității, după cum reiese din mai multe însemnări pe marginea unor vechi tipărituri: „Cumpărat-au aciastă anume Penticostariu Nistoru Ilieșu și cu soțu său Porhiru ... și au datu pomană la biserica cea nouă din Seliște...văleat 1753.[2]” A fost construită pe un loc ridicat, în partea de sus a localității Săliștea de Sus, pe partea dreaptă a văii.

Construcția din lemn de brad, adus din locul numit „Gruiul Rusului”, a fost incendiată de tătari la 1717, fiind salvată de o femeie care a cărat apă cu găleata până a stins focul, spune legenda[3].

Trăsături[modificare | modificare sursă]

Monumentul se aseamănă cu Biserica Bulenilor ca siluetă. Absida altarului este de formă dreptunghiulară și acoperită cu o boltă semicilindrică. Naosul este și el acoperit cu o boltă semicilindrică supraînălțată, astfel că acoperișul are dublă poală. Peste pronaosul tăvănit se înalță turnul-clopotniță cu silueta sa sveltă.

Biserica păstrează parțial pictura murală. Dintre scenele conservate se pot menționa în pronaos Judecata de pe urmă (pe peretele nordic) și Pilda celor zece fecioare. Pe boltă se mai poate distinge, într-un cerc mare, o scenă cu Ridicarea din Mormânt a lui Iisus, în culori vii, ce trădează o bună stăpânire a penelului de către zugrav. Un număr de icoane ne vorbesc de activitatea zugravului Alexandru Ponehalschi, în jurul anului 1772, și la această biserică[4].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lăcașuri de cult din România
  2. ^ Marius Porumb, Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, pag.118
  3. ^ Grigore Man, Biserici de lemn din Maramureș, pag.319
  4. ^ Marius Porumb, Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, pag.119

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Despre bisericile de lemn
  • Bârlea, Ioan (). Însemnări din bisericile Maramureșului. București. 
  • Bud, Tit (). Date istorice despre protopopiatele, parochiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla. 
  • Brătulescu, Victor (). „Biserici din Maramureș”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. XXXIV (107-110): 150 p. 
  • Stahl, Paul Henri și Petrescu, Paul (). „Arhitectura de lemn a Maramureșului”. Arhitectura RPR. 1958 (1-2): 48–57. 
  • Ștefănescu, I. D. (). Arta veche a Maramureșului. București: Editura Meridiane. 
  • Porumb, Marius (). „Biserici de lemn din Țara Maramureșului”. Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj: 97–130. 
  • Bârcă, Ana și Dinescu, Dan (). The wooden architecture of Maramureș. București: Humanitas. ISBN 973-28-0822-5 fragmente. 
  • Baboș, Alexandru (). Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș. Lund: Lunds universitet. ISBN 91-630-9278-6. 
  • Patterson, Joby (). Wooden Churches of the Carpathians, A comparative study. New York: East European Monographs. ISBN 0-88033-428-2. 
  • Baboș, Alexandru (). „Bârnele vechii biserici de lemn din Botiza, documente inedite de tehnică și artă constructivă în Maramureș la sfârșitul secolului XVI”. Arhitectura religioasă medievală din Transilvania. II: 230-248, ediție digitală. 
  • Eggertsson, Ólafur și Baboș, Alexandru (). „Dendrochronological dating in Maramureș with special emphases on objects from the Maramureș museum in Sighetul Marmației”. Tradiții și Patrimoniu (2-3): 40–49. 
  • Baboș, Alexandru (). Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureș until the turn of the 18th century. Norrköping: Lunds universitet. ISBN 91-7740-069-0 ediție digitală. 
  • Porumb, Marius (). Biserici de lemn din Maramureș. București: Editura Academiei Române. ISBN 973-27-1257-0. 
Despre pictură
  • Porumb, Marius (). Icoane din Maramureș. Cluj-Napoca: Editura Dacia. 
  • Pop-Bratu, Anca (). Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice. București: Editura Meridiane. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]