Biserica de lemn din Dragu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Dragu
Biserica din Dragu.jpg
Biserica de lemn din Dragu
Informații generale
Confesiune Ortodoxă
Hram Sfântul Vasile cel Mare
Localizare
Țara Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Localitate Dragu, Sălaj
comună Dragu
Adresa 310[1]  Modificați la Wikidata
Coordonate 47°02′30″N 23°23′57″E / 47.04167°N 23.39917°E / 47.04167; 23.39917
Date despre construcție
Ctitor Bălan Petre și Zdroba Ioan
Constructor Ion din Ola[h] Nadas
Pictor Perșo Iosif (preot zugrav)
Turle 1
Materiale lemn
Istoric
Data începerii 1806
Biserica de lemn din Dragu se află în România
Biserica de lemn din Dragu
Monument istoric
Clasificare
Cod LMI SJ-II-m-A-05051
Piciorul mesei altarului
Pictura naosului, latura de nord (detaliu): Arhidiaconul Ştefan
Altar, la proscomidie: Punerea în mormânt
Poală de icoană împărătească
Uşile diaconeşti: Buna Vestire
Al doilea rând de uşi diaconeşti: Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica de lemn din Dragu

Biserica de lemn din Dragu se află în localitatea omonimă din județul Sălaj și a fost ridicată în 1806. Biserica este înregistrată pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-A-05051.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn ce poartă hramul "Sfântului Vasile cel Mare", a fost construită în anii 1806-1809, în livada de pe dealul satului Dragu, sat cu 125 de familii ortodoxe. Inscripția de la intrare spune: "Sau arădicat această s[fântă] beserică ... din pajiște în anul 1806 și s-au săvârșit în anul 1809. Și s-au zidit cu toată cheltuiala satului și cu ajutorul domnului locului, fiind meșter de lemn Ion din Ola[h] Nadas coratoru besericescu, corator'".[2]

Forma este dreptunghiulară, absida decroșată a altarului prezentând particularitatea unghiului în ax, varianta tipologică cu adânci rădăcini în arhitectura românilor transilvăneni. Construcția este spațioasă, turnul-clopotniță cu foișor larg, deschis pe arcade și cu fleșa[3] înaltă, flancată de patru turnulețe, contribuind la monumentalitatea ansamblului. Învelitoarea de șiță[4] a fost înlocuită în timp cu una de tablă. Pe laturile de sud și vest se desfășoară prispa cu pălimar[5], intrarea fiind la sud, în locul tradițional. Ancadramentul ce o înconjoară este ornamentat cu simbolul soarelui, înconjurat de lalele. Interiorul este acoperit cu tavan drept peste pronaos, boltă semicilindrică peste naos, bolta altarului racordându-se cu laturile în ax, prin intermediul a două fâșii curbe. Inscripția de deasupra intrării în naos, o completează pe cea de la intrarea în pronaos astfel: "Întru adunări binecuvăntați pe Domnul, că unde vor fi unul au doi adunați întru numele Meu, Eu [sunt în] mijlocul lor, Ev[anghelia] Mateiu 20, 18 zace. Sau zugrăvit această S[fântă] beserică cu cheltuiala satului prin ajutorul Măriei sale Domn baron Wesselenyi Istvan, fiind episcop unit [al] Ardealului excelența sa domnul Ioan Bob, iară protopop Gavril Barbolovici, al eparhi[ei] Dârjei, iar parohi locului Vaselie Zdroba și Vaselie Pop, în zilele înălțatului împărat Franciscus, și s-au zugrăvit de mânele mele cele de țărănă, Perșe Iosif parohul Elciului și prin stăruința birăului[6]celui domnesc Bălan Petre, fiind curator beserici Zdroba Ion, 1829 septembrie 14 zile".[7] Însemnarea constituie prima atestare din activitatea în pictura sălăjeană a zugravului Iosif Perșe. Decorația pictată de la Dragu, avariată de ploi, s-a conservat în pronaos, unde pe peretele de nord sunt zugrăvite mironosițe, iar pe cel de vest, „Pilda fecioarelor”. De o deosebită valoare artistică este iconostasul, sculptat și pictat, conform însemnării, în 1815. [8]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice
  • Cristache-Panait, Ioana (). „Biserica Sf. Vasile cel Mare din Dragu”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 315–316, Oradea. 
Studii regionale
  • Szinte, Gábor (). „A Kolozsmegyei fatemplomok”. Értesítöje. IX (1-2): 1–31. 
  • Szinte, László (). „Erdélyi fatemplomok és haranglábak”. Értesítöje. IX (3-4): 279–285. 
  • Cristache-Panait, Ioana (). „Bisericile de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice. 1971 (1): 31–40. 
  • Ghergariu, Leontin (). „Biserici de lemn din Sălaj”. mss în. Arhivele Naționale din Zalău, colecția personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976). 
  • Godea, Ioan (). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1. 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monuments database,  
  2. ^ Transcriere făcută de Alexandru Baboș după fotografia pisaniei atașată acestui articol de Țetcu Mircea Rareș. Pentru alte variante a se vedea bibliografia.
  3. ^ Acoperiș foarte înalt, în formă de piramidă sau con, folosit în construcția bisericilor
  4. ^ Bucăți (învelitoare) mici din lemn (asemănătoare șindrilei), folosite la căptușirea și acoperirea construcțiilor vechi
  5. ^ Stâlpul de pridvor care sprijină acoperișul unei construcții
  6. ^ Denumire dată în vechime primarului unei comunități
  7. ^ Transcriere parțială de Alexandru Baboș după imaginea pisaniei atașată articolului de Țetcu Mircea Rareș, parțial completată de transcrierea publicată de preotul Dan-Ștefan Negrean (în lucrarea: Bisericile de lemn din Sălaj 2008, 85-86). Pentru alte transcrieri vezi bibliografia. Diferența cea mai notabilă este anul datării picturii, 1829 și nu 1806 sau 1809, cum apare în literatura mai veche.
  8. ^ "Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradiei" de Dr. Ioan Godea și Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]