Biserica de lemn din Apoldu de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Apoldu de Jos
Biserica de lemn din Apoldu de Jos, Sibiu (7).JPG
Vedere de ansamblu
Informații generale
HramSfântul Ioan Evanghelistul
Localizare
ȚaraFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
LocalitateApoldu de Jos
comunăApoldu de Jos
Coordonate45°52′39.02″N 23°50′52.07″E / 45.8775056°N 23.8477972°E
Materialelemn
Istoric
Data începerii1772
Localitate inițialăOcna Sibiului
Biserica de lemn din Apoldu de Jos se află în România
Biserica de lemn din Apoldu de Jos
Monument istoric
AdresaStr. Principală 191, sat Apoldu de Jos; comuna Apoldu de Jos[1]
Clasificare
Cod LMISB-II-m-B-12311
Biserica de lemn „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Apoldu de Jos, județul Sibiu, foto: august 2011.
Interiorul navei
Pisania și timpanul de vest al naosului
Trădarea lui Iuda
Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor
Iisus în fața luiCaiafa
Patimile lui Iisus
Când l-au pus pe Iisus să ducă crucea
Sfinții Apostoli
Sfântul Cristofor cu cap de țap
Preotul paroh Ilie Ludoșan
Clopotnița

Biserica de lemn din Apoldu de Jos, comuna Apoldu de Jos, județul Sibiu, datează din anul 1772. Are hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SB-II-m-B-12311.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Apoldu de Jos a fost reconstruită pe locul actual în anul 1772. Tradiția spune că întregul edificiu ar data de pe vremea lui Mihai Viteazul și că ar fi fost construit inițial în Ocna Sibiului.[2] După aproape două secole, într-o noapte, acesta ar fi fost adus în sat de credincioși, cu carele trase de boi, pe un drum lăturalnic.

Documente scrise despre istoricul acestui lăcaș nu se prea cunosc, dar o inscripție în chirilică, așezată pe peretele ce desparte naosul de pronaos, atestă biserica în secolul al XVIII-lea. „În numele Tatălui și al Fiului și a sfântului Duh Amin. Zugrăvitu-s-au această biseri[că] în zilele Înălțatului Împărat Iosif al II-lea, fiind arhiereu neunit Sofronie Chirolovici, pro[to]po[p] Ion Drobrotă ot Poiană și s-a zugrăvit de Sim[i]on zugravul ot Craiova, cu cheltuiala și purtarea de grijă a [c]titorilor s[fintei] b[iserici] Ion Băltea, Ioan Lazăr, Iosif Băltea, Ion Căndea și Moisi Buta. 1772 avgust în 16.”

Trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica este ridicată din bârne închetorate peste o fundație de piatră de aproape un metru înălțime. Turnul-clopotniță este așezat în partea de nord-vest a bisericii și este construit din lemn de brad, așezat orizontal. O particularitate a turnului-clopotniță este poala dublă a acoperișului, așezată sub balconul în care se găsesc clopotele, pentru a permite scurgerea apei pluviale și a proteja partea inferioară a clopotniței. Acoperișul are o învelitoare din șiță de brad.

Chiar dacă în parte distrus, biserica păstrează încă, probabil cel mai frumos ansamblu de pictură dintre toate bisericle de lemn din județul Sibiu. În scene precum Judecata lui Iisus, Cina cea de taină sau Nașterea Pruncului Iisus, zugravul și-a așezat măiestria, dovedind simț al proporțiilor și talent de miniaturist.

Dintre chipurile de sfinți, atrage atenția cel al Sfântului Cristofor, cu cap de țap. Așa îl consemnează tradiția satului, ca sfântul cu cap de țap. În iconografia ortodoxă și catolică mai sunt consemnate reprezentări ale sfântului cu cap de câine sau de oaie. Toate aceste reprezentări animaliere își au rădăcinile în legendele sfinților. Există două variante. În prima dintre ele se spune că însuși Cristofor i s-ar fi rugat lui Dumnezeu să îi ia frumusețea spre a nu sminti pe nimeni, iar în a doua se povestește că Cristofor ar fi făcut parte dintr-un trib al chinocefalilor (oameni cu cap de câine, menționați din timpuri vechi), că s-a convertit la creștinism și a fost ucis ca martir al lui Hristos.

După înlocuirea acoperișului de țiglă cu unul de șindrilă se fac eforturi pentru găsirea fondurilor necesare pentru conservarea și restaurarea picturii. Îndeosebi peretele sudic al naosului și zona de lângă altar necesită intervenții de urgență.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monuments database,  
  2. ^ Iorga 1906, 192.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice

Biserica „Sfântul Ioan Evanghelistul", mutată în miez de noapte - Ziarul „Tribuna”

Studii regionale
  • Iorga, Nicolae (). Neamul Românesc în Ardeal și Țara Ungurească. București: Editura Minerva. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]