Biserica de lemn din Ghirbom

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Ghirbom, județul Alba, foto: august 2011.
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Ghirbom, județul Alba, foto: august 2011.
În altar
Interiorul navei
Catapeteasma
Ușile împărătești
Portalul interior
Detaliu grindă cu motive decorative incizate și semnătura meșterului
Îmbinări și console în exterior

Biserica de lemn din Ghirbom cu hramul „Sf. Nicolae”, comuna Berghin, județul Alba, este un lăcaș ridicat în anul 1688[1]. Figurează pe lista monumentelor istorice, cod LMI AB-II-m-A-00231.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Strămoșescul lăcaș de lemn al acestei așezări a fost ridicat în secolul al XVII-lea, în spiritul tradițiilor străvechi, constructive și decorative. În modeste proporții[2], înfățișează planul dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală cu cinci laturi.

Forma originală a bisericii nu avea prispă și clopotniță, aceste elemente fiind adăugate fie în secolul al XIX-lea, fie în timpul reparațiilor din anul 1916. Se presupune că actualele arce transversale ale bolților le-au înlocuit pe cele originale, sculptate după obiceiul vremii în care fusese înălțat monumentul.

O clopotniță îngustă, de secțiune pătrată, cu marginile interioare ale deschiderilor cu decor sculptat. În scopul cuprinderii sub același acoperiș a prispei, adăugată pe latura de sud, a fost modificată șarpanta, lărgindu-se, drept care se văd, din afară, bolțile semicilindrice, aceea a absidei fiind racordată pe est, prin trei fâșii curbe.

Arta sculptării lemnului se vădește în originalitatea brâului median al navei, realizat prin crestarea în frânghie a unei lățimi de grindă, ce a fost fixată apoi între bârnele de mijloc ale pereților. Deși meșterul pare a fi fost înclinat să înscrie rozetele cu petale sau spirale între arce cu profil în frânghie, opera sa cea mai importantă a fost sculptarea întregii lungimi de 4,90 m a grindei tâmplei. Această lucrare reprezintă și actul de datare al edificiului. Grinda are partea superioară limitată de două chenare profilate, unul cu motiv geometric simbolizând crucea, iar celălalt în frânghie. Artistul înscrie, în restul suprafeței, o suită de nouă arcuri, cu profil în frânghie, și tot atâtea rozete, pe motivul soarelui, fiecare în felul ei, pe care le înconjură în cercuri, cu dinți de lup, cu frânghie, sau cu grupul celor trei linii piezișe, când într-o parte când într-alta, aidoma celor realizate pe ceramica străveche, și aici descoperită, în locul “Sub vii”[3], sau până târziu , pe furcile de tors[4]. Soarele si luna , porumbelul, și-au aflat locul în câmpul de inspirație al maiestrului. Se pot aminti, pentru domeniul sculpturii, și cele două sfeșnice mici, de la sfârșitul secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII, cu motive geometrice, ca și pe cele mari din secolul al XIX-lea. Arcul cu profil în frânghie, cu rostul înscrierii motivelor ornamentale, ca și pasărea vieții, porumbelul, au fost aflate, până acum, la Husia, pe dealurile Someșului, în ancadramentul, din secolul al XVI-lea, observat, și astfel salvat, sub tencuialã[5]. Faptul ne relevă unitatea de concepție și simbol al crestării lemnului, ca și pierderile incomensurabile ale produselor acestei arte .

Din inscripția săpată în măiastra grindă de la Ghirbom, distrusă în parte, prin mărirea golului intrărilor, aflăm anul 1688, ca și numele lui „Surcea Dumitru ispititul bisericei”[6], căruia îi adaugă semnele lui de mare meșter[7].

Pereții lăcașului au fost zugrăviți prima dată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Din analogia urmelor rămase din această podoabă, în limitele posibile, cu picturi si elemente pictate din zonă, se poate aprecia că aici a lucrat Nicolae zugravul, în anii în care realiza și tâmpla de la Hăpria. Din păcate pictura este aproape în întregime distrusă.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cristache-Panait, Ioana (1987), Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație românească, Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei.
  • Istoricul bisericii de lemn din Ghirbom - 2009

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lăcașuri de cult din România
  2. ^ Nava : 8,45 m/5,22 m; absida: decroș, 0,54 m; laturi: nord și sud, 2,12 m; sud-est, nord-est, 1,75 m și respectiv 1,70 m; est 1,95 m; înălțimea peretelui la absidă 1,85 m.
  3. ^ Ioan Al. Aldea , Șantierul arheologic Ghirbom, în Apulum, X, 1972, p.34-35, pl.I, (alături de care apar și alte preistorice motive ornamentale, triunghiul, unghiul, ș.a)
  4. ^ D.Comșa , Album de crestături în lemn, Sibiu, 1909, tab.IX, fig.58
  5. ^ Ioana Cristache-Panait, Arh.Marinel Daia, Noi rezultate ale cercetării arhitecturii de lemn din Sălaj, în Mon. Ist. Și Art. 1, 1976, p.73
  6. ^ Cuvântul a fost stabilit cu mare greutate, din cauza originalității sale. Sensul este însă clar, el exprimă sentimentul de îndemn la săvârșirea bisericii, al meșterului, mai presus de sine, ca o ispită.
  7. ^ Cu aceeași grafie a fost săpată și inscripția, tocită însă de vreme, pe prestolul de piatră cu profile.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]