Biserica de lemn din Mura Mică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Mura Mică. Foto: martie 2010

Biserica de lemn din Mura Mică, din localitatea cu același nume, comuna Gornești, județul Mureș a fost construită în secolul XVII. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice înregistrată sub codul MS-II-m-B-15731 și are atât hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" cât și hramul "Sfântul Nicolae"[1].

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica este construită din lemn de stejar și are un plan arhaic: o navă dreptunghiulară, cu capetele poligonale. Naosul și altarul sunt acoperite de bolți semicilindrice, în timp ce pronaosul este tăvănit; tavanul a apărut atunci când s-a renunțat la clopotnița separată și a fost înălțat un turnuleț, cu acoperiș poligonal și coif. Probabil că tot atunci s-a adăugat și prispa de pe latura sudică. Este posibil ca la acest șantier să se refere anul 1796, incizat în dreapta intrării. Cadrul intrării a fost înlocuit și odată cu el s-a pierdut o valoroasă piesă sculptată[2].

Pisania referitoare la decorația pictată a dispărut odată cu partea superioară a fruntariului, pe care era așternută. Ea consemna realizarea acesteia de Toader zugravul, în timpul păstoririi preotului Constantin Vecian (între 1802 și 1815). Din tâmplă s-a păstrat numai friza Apostolilor, realizată de autorul picturii murale. Pe bolta naosului, pe un fond înstelat, sunt redate medalioane cu: Emanoil, Sfântul Ioan, Porumbelul și friza mucenicilor din Sevastia. În registrul de la nașterea bolții sunt redate scene din viața lui Hristos, remarcându-se, prin valoarea lor artistică, compozițiile „Când au sărutat Iuda pre Hristos” și „Cina cea de taină”. În altar, pe boltă, sunt zugrăvite Sfânta Troiță, Blagoveștenia și cete îngerești. Aceasta nu a fost afectată de intervenții. În schimb „Teoria părinților bisericii” a suferit retușuri. Se distinge mâna unui alt zugrav, fără a fi însă de calitate inferioară. Același lucru este vizibil și în pictura pronaosului: pe latura de sud, închipuirea morții „care mănâncă pre toți oamenii”; pe latura de nord Sfântul Cristofor și mironosițele. De bună calitate este și pictura ușilor împărătești, unde sunt reprezentați David și Solomon și Blagoveștenia (cu decor arhitectonic)[3].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lăcașuri de cult din România
  2. ^ Cristache-Panait, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească, pag.224
  3. ^ Cristache-Panait, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească, pag.225

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii
  • Cristache-Panait, Ioana (). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei. 
  • Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din Transilvania. I: județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6. 
  • Man, Ioan Eugen (). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească. Alba Iulia: Editura Reîntregirea. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]