Biserica de lemn din Albac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Monument istoric.svg Biserica de lemn din Albac Biserica de lemn din Mănăstirea Bârsana.jpg
Biserica de lemn din Albac01.jpg
Hram Sfântul Pantelimon
Confesiune Ortodoxă
Construită în 1752
Turle 1
Cod LMI VL-II-m-A-09647
Amplasare 45°12′20″N 24°14′24″E / 45.20556°N 24.24000°E / 45.20556; 24.24000
Localitate Băile Olănești
Biserica de lemn din Albac se află în România
Biserica de lemn din Albac
Localitate inițială Albac
Portalul intrării. Foto: 2009
Interiorul naosului spre iconostas. Foto: 2009

Biserica de lemn din Albac se află la Băile Olănești în județul Vâlcea și datează din anul 1752. Biserica a fost ridicată în satul natal al lui Horea, erou al iobagilor din Ardeal. Biserica de lemn din Albac a fost prima biserică de lemn ardelenească salvată ca monument istoric în România. Ea a fost adusă în anul 1907 din Albac, atunci în fostul imperiu Austro-Ungar, și salvată la conacul familiei Brătianu din Florica, în Regatul României. Biserica are o valoare cultural istorică de unicat în patrimoniul românesc prin semnificația istorică, destinul său aparte și prin calitățile formale și tehnice ce o disting drept una dintre cele mai prețioase creații în lemn din Transilvania.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Momentul ridicării bisericii de lemn din Albac a fost însemnat în stâlpii laterali ușilor de la iconostas: „Această besearică s-au început la anii Domnului 1752, meseța maiu 25 de zile”.[1]

Pisania bisericii după mutarea și montarea ei la Florica, în 1908: „Această sfântă biserică, cu hramul sfinților Arhangheli, au fost durată prin smerenia și cu arginții credincioșilor țărani români, în satul Albac din Munții Apuseni, la anul de la Hristos 1746. Ci in curgerea anilor, înmulțindu-se norodul, s'au zidit biserica mai mândră în locul acestei sfioase bisericuțe de lemn, care, așa, ajunse în prag de pieire. Și. aflând-o spre pieire Ion I. C. Brătianu în anul 1907, când străbătând drumurile Ardealului ajunse în Albacul lui Horia, nu s'au îndurat de dânsa, ci au adus-o lemn cu lemn de au înălțat-o aici, pe dealul Floricăi. Și au vrut Ion I. C. Brătianu sä fie târnosită această biserică în care s'au rugat odată Horia pentru norodul său și să fie închinată celor care fără de număr și fără de nume s'au jertfit pre ei întru slava și mărirea norodului român. Și, de preste moarte, împlinindu-se gândul lui Ion I. C. Brătianu, s'au târnosit această sfântă biserică acum, în anul dela Hristos 1941, luna Mai, ziua cea de-a patra.”[2]

Trăsături[modificare | modificare sursă]

În literatură[modificare | modificare sursă]

Bisericuța din Albac

„Bisericuța din Albac
Tu ești al vremurilor semn
Tot bietul nostru plâns sărac
E-nchis în trupul tău de lemn.

Din ce-am cerut, din ce-am gândit,
Atâtea rugăciuni cuprinzi
Și-atâta vis neizbândit
Sub vechiul tău tavan de grinzi.

Tu știi cum ne-am trudit stingher
De-a pururi fără crezământ
La Dumnezeu, acolo-n cer,
Și la-mpăratul pe pământ...

De-aceea, ostenit-acum,
De zile rele câte-au fost,
Bătrână, te-ai pornit la drum,
Să-ți deie frații adăpost.

Rămâi aici... fă-ți un popas
Fii sfetnic bun, din veac în veac,
Și spune-acasă ce-a rămas,
Bisericuța din Albac!”

1908, Octavian Goga

Biserica lui Horea

„Mai stai visând la munții, ce șoimi
și aur poartă?
Pe vale Arieșul șoptind îl mai
auzi?
Pribeagă lângă Argeș, vădană printre
duzi,
Biserică pustie și fără brazi la
poartă.
Cioplită din puterea molidului și
din
Credința strămoșească legată-n
bârnă dură,
Ce meșter, vechi, de țară, cu greaua
lui săcură,
și-a hotărât altarul lui Horea
destin. În jurul tău cresc duzii cu
fragedă verdeață
Și iarbă crudă rândunelele de umbră
Tu îți pierzi
De-asupra lor, în frunze, clopot-
niță-ndrăzneață.
Pe moții tăi zadarnic îi mai aș-
tepți, și nici
Un preot nu-ți cântă, bătrân,
din psaltichie...
Dar azi, cu primăvara, cerească și
pustie,
Slujești botez la granguri și nuntă
la furnici.”

1934, Ion Pillat

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cristache -Panait 1987, 40-42.
  2. ^ Fotino 1941, 603.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice
  • Fotino, George (1941): „Bisericuța din Albac”, Revista Fundațiilor Regale : revistă lunară de literatură, artă și cultură generală, VIII (6): 603-607.
  • Popovici, Victoria (1973). „Biserica lui Horea din Olănești”. Buletinul Monumentelor Istorice 2: 58-60. 
  • Cristache-Panait, Ioana (1982). „Monumentul lui Horea din Albac (astăzi Olănești). 230 de ani de la edificare”. Monumente Istorice și de Artă 2: 74-76. 
  • Drăgoi, L. (1985). „Pictura bisericii din Albac”. Îndrumător bisericesc, misionar și patriotic: 68-69, Alba Iulia. 
Studii regionale
  • Cristache-Panait, Ioana (1987). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei 
  • Cristache-Panait, Ioana (1993). Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6 
  • Opriș, Ioan; Bodea-Bonfert, Mihaela și Porumb, Marius (2001). Monumente istorice de pe Valea Arieșului - itinerarii culturale. București: Oscar Print. ISBN 973-8224-19-5 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]