Biserica de lemn din Săliștioara
Biserica de lemn din satul Săliștioara, comuna Vălișoara, județul Hunedoara,a fost construită în anul 1830. Are hramul „Sfântul Nicolae”. Nu figurează pe lista nouă a monumentelor istorice.
Istoric și trăsături
[modificare | modificare sursă]Biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Săliștioara este o construcție de plan dreptunghiular, cu absida pentagonală, nedecroșată; pronaosul tăvănit este suprapus de un turn-clopotniță scund (consolidat în 1925), cu foișor închis și coif piramidal, acoperit integral cu tablă. Această înfățișare i-a conferit-o renovarea din anii 1815-1816, șantier cu caracter de rectitorire[1], care a presupus potrivit tradiției, și o strămutare a lăcașului din cimitirul vechi din „Luncă”; acel amplasament este redat pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). iar cel actual pe harta austro-ungară din 1869-1896. Cu acel prilej, suprafața interioară și exterioară a bârnelor a fost tencuită (doar bolta amplă, căptușită cu scânduri a rămas aparentă), lăcașul fiind extins spre vest prin adosrea pridvorului spațios actual, semideschis. După mai bine de un secol, în cadrul altor reparații, peste învelitoarea inițială de șiță s-a suprapus un acoperământ nou, de eternită. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva icoane vaoroase pe sticlă, realizate în 1815. Registrul împărătesc, purtând numele donatorilor, a fost executat în anul 1870[2].
Dacă ipoteza ridicării bisericii la mijlocul secolului al XVIII-lea este corectă, atunci acesta este lăcașul de cult menționat în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1761-1762[3], 1805 și 1829-1831. Diferit, harta Sfântului Imperiu Romano-German din 1720 și conscripția din 1733[4] fac trimitere la un alt edificiu, ridicat, potrivit tradiției, în „Valea Mare”, unde se mai poate identifica la suprafața solului traiectoria pietrelor pe care se înălțaseră odinioară vechile tălpi.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Studii regionale
- Greceanu, Eugenia (). „Tehnică și măiestrie în arhitectura de lemn a județului Hunedoara”. Monumente Istorice și de Artă. 1983 (I): 59–65.
- Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din județul Hunedoara. București: ARC. ISBN 973-99717-2-5.
- Florin Dobrei - Bisericile ortodoxe hunedorene (Ed.Eftimie Murgu, Reșița 2011)
- Ciobanu, Virgil, Statistica românilor ardeleni din anii 1760-1762, în AIINC, an 3, 1926, pag.616-700
- Voileanu, Matei, Contribuțiune la istoria bisericească din Ardeal, Sibiu, 1928.
- Bunea , Augustin, Ierarchia românilor din Ardeal și Ungaria, Blaj, 1904.
- Bunea , Augustin, Episcopul Ioan Inocențiu Klein, Blaj, 1900.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]Imagini din exterior
[modificare | modificare sursă]Imagini din interior
[modificare | modificare sursă]-
Iconostasul -
Interiorul navei către pronaos -
Iisus binecuvântând -
Maica Domnului cu pruncul -
Cruce -
Arhanghelul Mihail -
Maica Domnului cu pruncul -
Buna Vestire -
Epitaful