Biserica de lemn din Sumurducu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Sumurducu, județul Cluj, 2008
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sumurducu, județul Cluj, foto: martie: 2009.
Inscripţia de pe uşa bisericii
Clopotele bisericii
Iconostasul
Uşa bisericii
Fereastră
Biserica (nord-est)

Biserica de lemn din Sumurducu, județul Cluj, datează din anul 1715, conform unei inscripții aflată în partea superioară a ușii de la intrare. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și a fost adusă din localitatea învecinată Berindu. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: cod LMI CJ-II-m-B-07773.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din Sumurducu, comuna Sânpaul, este unul din cele mai vechi monumente din zona Clujului, fiind construită în 1715 pe un prim amplasament și adusă apoi în cimitirul sătesc. Ca și alte biserici din zonele colinare și cea din Sumurducu este construită din bârne de stejar, îmbinate atât în cheotoare dreaptă, cât și în coadă de rândunică. Ea are la bază un plan dreptunghiular unitar pentru pronaos (2m/3,5m) și naos (3,76m/3,50m), pereții laterali ai naosului continuând încă 50 de cm în altar, aici bârnele fiind îmbinate, în coadă de rândunică, cu cele care formează pereții poligonali ai absidei altarului[1].

Pronaosul este tăvănit, pe grinzile principale fiind fixați stâlpii ce susțin întregul schelet al micului turn de clopotniță, de aproximativ 4m, cu o galerie simplă, deschisă, deasupra căreia se înalță coiful, cu crucea în vârf.

Un pridvor pe toată lungimea celor două părți și a unei anumite porțiuni din altar, pe latura sudică a edificiului, dă impresia neașteptată a unui târnaț lung de casă țărănească. Acest element de construcție este prins sub același acoperis, prin tehnica veche, consacrată zonal, fără să afecteze prea mult simetria bisericii în întregul ei. În partea superioară, naosul este boltit,semicircular, boltirea fiind obtinuță, și aici, prin retragerea treptată a bârnelor[1].

Proporțiile echilibrate ale elementelor ce compun monumentul, în ciuda dimensiunilor sale reduse, conferă o notă de distincție vechii biserici din Sumurducu, iar ușa de intrare în pronaos este, în sine, o veritabilă operă de artă în lemn. Pe aceasta, în partea superioară, a fost identificată inscripția: 1715.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Cîmpian, Bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cîmpian, Felicia Elena (). Bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Aspecte istorico-etnografice și arhitectură tradițională. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-219-0. 
  • Cîmpian, Felicia Elena (). Pictura și elementele decorative în bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-220-4. 
  • Monumente istorice și de artă religioasă din arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj Napoca: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului. . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]