Biserica de lemn din Troița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Troiţa, comuna Găleşti, județul Mureș, foto: octombrie 2009.
RO MS Troita 9.jpg
RO MS Troita 3.jpg

Biserica de lemn din Troița, comuna Gălești, județul Mureș. Edificarea bisericii a avut loc probabil în secolul XVII[1]. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-m-A-16055.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Satul Troița face parte în prezent din comuna Gălești, fiind atestat documentar pentru prima dată în anul 1332, când este amintit un „sacerdos de Sancta Trinitate”.

Troița a fost de-a lungul istoriei o localitate mare, suferind însă de o depopulare accentuată în ultima parte a secolului XX, recensământul din 1992 înregistrând doar 855 locuitori. Recensământul din 1857 consemna localitatea ca având 1160 locuitori dintre care 153 greco-catolici, 558 romano-catolici, 151 reformați și 298 unitarieni. În 1910 erau consemnați 1245 locuitori, dintre care doar 5 români, deși, aparținând de confesiuni specifice românești (ortodocși sau greco-catolici), s-au declarat un număr de 134 locuitori.

În anul 1912 parohia greco-catolică din Troița (Szentháromság) a fost subordonată nou înființatei Episcopii de Hajdúdorog, ceea ce a stârnit nemulțumirea mitropolitului Victor Mihaly de Apșa, care a transmis prin canonicul Vasile Suciu un protest în această chestiune. În data de 9 aprilie 1934 parohia Troița a fost rearondată Bisericii Române Unite cu Roma, împreună cu celelalte 34 de parohii din Ținutul Secuiesc.[2]

Prima atestare documentară a bisericii de lemn este din anul 1775, când, în actele unui proces intentat protopopului Nicolae din Morești pentru că a reconvertit populația la ortodoxism, este consemnată și localitatea Troița. Acest document infirmă anul 1836, considerat de Șematismul greco-catolic din 1900 ca dată a construirii edificiului. Lăcașul de cult poartă hramul „Sfinții Arhangheli” și este situat în cimitirul aflat la marginea de nord a satului, sistemul constructiv, dimensiunile reduse și tipologia plasând datarea edificiului cel târziu în secolul XVIII. La mică distanță de biserică se află turnul-clopotniță, alcătuit dintr-un parter deschis și un foișor îngust cu arcade, fiind acoperit cu șindrilă.

În 1974 s-au realizat ample lucrări de renovare și restaurare, datorită stării avansate de degradare în care ajunsese edificiul, redându-i-se o înfățișare cât mai apropiată de cea originară.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ministerul Culturii ÅžI Cultelor
  2. ^ Decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934, în: Acta Apostolicae Sedis (AAS), vol. XXVI (1934), pp. 436-439.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii
  • Cristache-Panait, Ioana (). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei. 
  • Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din Transilvania. I: județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6. 
  • Man, Ioan Eugen (). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească. Alba Iulia: Editura Reîntregirea. 

Imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]