Hélène Cixous

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Hélène Cixous
Hélène Cixous par Claude Truong-Ngoc 2011.jpg
Date personale
Născută (84 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Oran, Algeria Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța
Flag of Algeria.svg Algeria Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetă
eseistă
dramaturgă
anglist[*]
feministă[*]
scriitoare
filozoafă
filosof al limbajului[*]
critic literar[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis[5] Modificați la Wikidata
Prezență online

Hélène Cixous (Pronunție în franceză: /elɛn siksu/; n. ,[1][2][3][4] Oran, Algeria) este o profesoară, scriitoare feministă franceză, poet, dramaturg, filozof, critic literar și orator.[6] Cixous este cel mai bine cunoscută pentru articolul „Râsul Meduzei”, care i-a stabilit reputația de autoare a teoriei feministe poststructuraliste. A fondat primul centru de studii feministe de la o universitate europeană la Centrul universitar Vincennes al Universității din Paris (astăzi Universitatea Paris VIII).[7]

Cixous deține diplome de onoare de la Queen's University și Universitatea din Alberta din Canada, de la University College Dublin din Irlanda, Universitatea din York și University College London din Regatul Unit, respectiv de la trei universități din Statele Unite, Georgetown University, Universitatea Northwestern și Universitatea din Wisconsin-Madison. În 2008 a fost numită în funcția de profesor la Universitatea Cornell până în iunie 2014.

Influențe asupra scrierilor lui Cixous[modificare | modificare sursă]

Cele mai importante influențe asupra scrierilor ei au fost exercitate de Jacques Derrida, Sigmund Freud, Jacques Lacan și Arthur Rimbaud.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Dacă nu se indică altfel, orașul de publicare este Paris.

Ficțiune[modificare | modificare sursă]

  • Le Prénom de Dieu, Grasset, 1967.
  • Dedans, Grasset, 1969.
  • Le Troisième Corps, Grasset, 1970.
  • Les Commencements, Grasset, 1970.
  • Un vrai jardin, L'Herne, 1971.
  • Neutre, Grasset, 1972.
  • Tombe, Le Seuil, 1973.
  • Portrait du Soleil, Denoël, 1973.
  • Révolutions pour plus d'un Faust, Le Seuil, 1975.
  • Souffles, Des femmes, 1975.
  • La, Gallimard, 1976.
  • Partie, Des femmes, 1976.
  • Angst, Des femmes, 1977.
  • Préparatifs de noces au-delà de l'abîme, Des femmes, 1978.
  • Vivre l'orange, Des femmes, 1979.
  • Ananké, Des femmes, 1979.
  • Illa, Des femmes, 1980.
  • With ou l'Art de l'innocence, Des femmes, 1981.
  • Limonade tout était si infini, Des femmes, 1982.
  • Le Livre de Promethea, Gallimard, 1983.
  • La Bataille d'Arcachon, Laval, Québec, 1986.
  • Manne, Des femmes, 1988.
  • Jours de l'an, Des femmes, 1990.
  • L'Ange au secret, Des femmes, 1991.
  • Déluge, Des femmes, 1992.
  • Beethoven à jamais, ou l'éxistence de Dieu, Des femmes, 1993.
  • La Fiancée juive, Des femmes, 1994.
  • OR. Les lettres de mon père, Des femmes, 1997.
  • Voiles (with Jacques Derrida), Galilée, 1998.
  • Osnabrück, Des femmes, 1999.
  • Les Rêveries de la femme sauvage. Scènes primitives, Galilée, 2000.
  • Le Jour où je n'étais pas là, Galilée, 2000.
  • Benjamin à Montaigne. Il ne faut pas le dire, Galilée, 2001.
  • Manhattan. Lettres de la préhistoire, Galilée, 2002.
  • Rêve je te dis, Galilée, 2003.
  • L'Amour du loup et autres remords, Galilée, 2003.
  • Tours promises, Galilée, 2004.
  • L'amour même dans la boîte aux lettres, Galilée, 2005.
  • Hyperrêve, Galilée, 2006.
  • Si près, Galilée, 2007.
  • Cigüe : vieilles femmes en fleurs, Galilée, 2008.
  • Philippines : prédelles , Galilée, 2009.
  • Ève s'évade : la ruine et la vie, Galilée, 2009.
  • Double Oubli de l'Orang-Outang, Galilée, 2010

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

  • La Pupulle, Cahiers Renaud-Barrault, Gallimard, 1971.
  • Portrait de Dora, Des femmes, 1976.
  • Le Nom d'Oedipe. Chant du corps interdit, Des femmes, 1978.
  • La Prise de l'école de Madhubaï, Avant-scène du Théâtre, 1984.
  • L'Histoire terrible mais inachevée de Norodom Sihanouk, roi du Cambodge, Théâtre du Soleil, 1985.
  • Théâtre, Des femmes, 1986.
  • L'Indiade, ou l'Inde de leurs rêves, Théâtre du Soleil, 1987.
  • On ne part pas, on ne revient pas, Des femmes, 1991.
  • Les Euménides d'Eschyle (traduction), Théâtre du Soleil, 1992.
  • L'Histoire (qu'on ne connaîtra jamais), Des femmes, 1994.
  • "Voile Noire Voile Blanche / Black Sail White Sail", bilingual, trad. Catherine A.F. MacGillivray, New Literary History 25, 2 (Spring), Minnesota University Press, 1994.
  • La Ville parjure ou le Réveil des Érinyes, Théâtre du Soleil, 1994.
  • Jokasta, libretto to the opera of Ruth Schönthal, 1997.
  • Tambours sur la digue, Théâtre du Soleil, 1999.
  • Rouen, la Trentième Nuit de Mai '31, Galilée, 2001.
  • Le Dernier Caravansérail, Théâtre du Soleil, 2003.
  • Les Naufragés du Fol Espoir, Théâtre du Soleil, 2010.

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • L'Exil de James Joyce ou l'Art du remplacement (teză de doctorat), Grasset, 1969.
  • Prénoms de personne, Le Seuil, 1974.
  • The Exile of James Joyce or the Art of Replacement (tradusă de Sally Purcell of L'exil de James Joyce ou l'Art du remplacement). New York: David Lewis, 1980.
  • Un K. Incompréhensible : Pierre Goldman, Christian Bourgois, 1975.
  • La Jeune Née, împreună cu Catherine Clément, 10/18, 1975.
  • La Venue à l'écriture, împreună cu Madeleine Gagnon și Annie Leclerc, 10/18, 1977.
  • Entre l'écriture, Des femmes, 1986.
  • L'Heure de Clarice Lispector, Des femmes, 1989.
  • Photos de racines, împreună cu Mireille Calle-Gruber, Des femmes, 1994.
  • Lettre à Zohra Drif, 1998
  • Portrait de Jacques Derrida en Jeune Saint Juif, Galilée, 2001.
  • Rencontre terrestre, împreună cu Frédéric-Yves Jeannet, Galilée, 2005.
  • Le Tablier de Simon Hantaï, 2005.
  • Insister. À Jacques Derrida, Galilée, 2006.
  • Le Voisin de zéro : Sam Beckett, Galilée, 2007

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Hélène Cixous, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Helene Cixous, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b http://www.isfdb.org/cgi-bin/ea.cgi?17849, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Hélène Cixous, Filmportal.de, accesat în  
  5. ^ „Hélène Cixous”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ „Hélène Cixous”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  7. ^ http://www.arte.tv/guide/fr/059529-000-A/vincennes-l-universite-perdue

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Blyth, Ian; Sellars, Susan (). Hélène Cixous : live theory. New York London: Continuum. ISBN 9780826466808. 
  • Conley, Verena Andermatt (). Hélène Cixous: writing the feminine. Lincoln: University of Nebraska Press. ISBN 9780803214248. 
  • Dawson, Mark; Hanrahan, Mairéad; Prenowitz, Eric (iulie 2013). „Cixous, Derrida, Psychoanalysis”. Paragraph, special issue: Cixous, Derrida, Psychoanalysis. Edinburgh University Press. 36 (2): 155–160. doi:10.3366/para.2013.0085.  Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
  • Garnier, Marie-Dominique; Masó, Joana (). Cixous sous X: d'un coup le nom. Saint-Denis: Presses universitaires de Vincennes. ISBN 9782842922405. 
  • Ives, Kelly (). Cixous, Irigaray, Kristeva: the Jouissance of French feminism. Kidderminster: Crescent Moon. ISBN 9781871846881. 
  • Penrod, Lynn (). Hélène Cixous. New York: Twayne Publishers. ISBN 9780805782844. 
  • Puri, Tara (), „Cixous and the play of language”, The Edinburgh companion to poststructuralism, Edinburgh: Edinburgh University Press, pp. 270–290, ISBN 9780748653713.  Mai multe valori specificate pentru |ISBN= și |isbn= (ajutor)
  • Williams, Linda R.; Wilcox, Helen; McWatters, Keith; Ann, Thompson (). The body and the text: Hélène Cixous: reading and teaching. New York: St. Martin's Press. ISBN 9780312057695. 
  • Wortmann, Simon (). The concept of ecriture feminine in Helene Cixous's "The laugh of the Medusa. Munich: GRIN Verlag GmbH. ISBN 9783656409229. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]