Hélène Cixous

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Hélène Cixous
Hélène Cixous par Claude Truong-Ngoc 2011.jpg
Hélène Cixous, Sept. 2011.
Date personale
Născută (82 de ani)[1][2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Oran, Algeria[7] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța
Flag of Algeria.svg Algeria Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetă
eseistă[*]
dramaturgă
anglist[*]
feministă[*]
scriitoare Modificați la Wikidata
Prezență online

Hélène Cixous (Pronunție în franceză: /elɛn siksu/; n. ,[1][2][3][4][5][6] Oran, Algeria[7]) este o profesoară, scriitoare feministă franceză, poet, dramaturg, filozof, critic literar și orator.[8] Cixous este cel mai bine cunoscută pentru articolul „Râsul Meduzei”, care i-a stabilit reputația de autoare a teoriei feministe poststructuraliste. A fondat primul centru de studii feministe de la o universitate europeană la Centrul universitar Vincennes al Universității din Paris (astăzi Universitatea Paris VIII).[9]

Ea deține diplome de onoare de la Queen's University și Universitatea din Alberta din Canada; University College Dublin din Irlanda; Universitatea din York și University College London din Marea Britanie; și Georgetown University, Universitatea Northwestern și Universitatea din Wisconsin-Madison din SUA. În 2008 a fost numită în funcția de profesor la Universitatea Cornell până în iunie 2014.

Influențe asupra scrierilor lui Cixous[modificare | modificare sursă]

Cele mai importante influențe asupra scrierilor ei au fost exercitate de Jacques Derrida, Sigmund Freud, Jacques Lacan și Arthur Rimbaud.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Dacă nu se indică altfel, orașul de publicare este Paris.

Ficțiune[modificare | modificare sursă]

  • Le Prénom de Dieu, Grasset, 1967.
  • Dedans, Grasset, 1969.
  • Le Troisième Corps, Grasset, 1970.
  • Les Commencements, Grasset, 1970.
  • Un vrai jardin, L'Herne, 1971.
  • Neutre, Grasset, 1972.
  • Tombe, Le Seuil, 1973.
  • Portrait du Soleil, Denoël, 1973.
  • Révolutions pour plus d'un Faust, Le Seuil, 1975.
  • Souffles, Des femmes, 1975.
  • La, Gallimard, 1976.
  • Partie, Des femmes, 1976.
  • Angst, Des femmes, 1977.
  • Préparatifs de noces au-delà de l'abîme, Des femmes, 1978.
  • Vivre l'orange, Des femmes, 1979.
  • Ananké, Des femmes, 1979.
  • Illa, Des femmes, 1980.
  • With ou l'Art de l'innocence, Des femmes, 1981.
  • Limonade tout était si infini, Des femmes, 1982.
  • Le Livre de Promethea, Gallimard, 1983.
  • La Bataille d'Arcachon, Laval, Québec, 1986.
  • Manne, Des femmes, 1988.
  • Jours de l'an, Des femmes, 1990.
  • L'Ange au secret, Des femmes, 1991.
  • Déluge, Des femmes, 1992.
  • Beethoven à jamais, ou l'éxistence de Dieu, Des femmes, 1993.
  • La Fiancée juive, Des femmes, 1994.
  • OR. Les lettres de mon père, Des femmes, 1997.
  • Voiles (with Jacques Derrida), Galilée, 1998.
  • Osnabrück, Des femmes, 1999.
  • Les Rêveries de la femme sauvage. Scènes primitives, Galilée, 2000.
  • Le Jour où je n'étais pas là, Galilée, 2000.
  • Benjamin à Montaigne. Il ne faut pas le dire, Galilée, 2001.
  • Manhattan. Lettres de la préhistoire, Galilée, 2002.
  • Rêve je te dis, Galilée, 2003.
  • L'Amour du loup et autres remords, Galilée, 2003.
  • Tours promises, Galilée, 2004.
  • L'amour même dans la boîte aux lettres, Galilée, 2005.
  • Hyperrêve, Galilée, 2006.
  • Si près, Galilée, 2007.
  • Cigüe : vieilles femmes en fleurs, Galilée, 2008.
  • Philippines : prédelles , Galilée, 2009.
  • Ève s'évade : la ruine et la vie, Galilée, 2009.
  • Double Oubli de l'Orang-Outang, Galilée, 2010

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

  • La Pupulle, Cahiers Renaud-Barrault, Gallimard, 1971.
  • Portrait de Dora, Des femmes, 1976.
  • Le Nom d'Oedipe. Chant du corps interdit, Des femmes, 1978.
  • La Prise de l'école de Madhubaï, Avant-scène du Théâtre, 1984.
  • L'Histoire terrible mais inachevée de Norodom Sihanouk, roi du Cambodge, Théâtre du Soleil, 1985.
  • Théâtre, Des femmes, 1986.
  • L'Indiade, ou l'Inde de leurs rêves, Théâtre du Soleil, 1987.
  • On ne part pas, on ne revient pas, Des femmes, 1991.
  • Les Euménides d'Eschyle (traduction), Théâtre du Soleil, 1992.
  • L'Histoire (qu'on ne connaîtra jamais), Des femmes, 1994.
  • "Voile Noire Voile Blanche / Black Sail White Sail", bilingual, trad. Catherine A.F. MacGillivray, New Literary History 25, 2 (Spring), Minnesota University Press, 1994.
  • La Ville parjure ou le Réveil des Érinyes, Théâtre du Soleil, 1994.
  • Jokasta, libretto to the opera of Ruth Schönthal, 1997.
  • Tambours sur la digue, Théâtre du Soleil, 1999.
  • Rouen, la Trentième Nuit de Mai '31, Galilée, 2001.
  • Le Dernier Caravansérail, Théâtre du Soleil, 2003.
  • Les Naufragés du Fol Espoir, Théâtre du Soleil, 2010.

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • L'Exil de James Joyce ou l'Art du remplacement (teză de doctorat), Grasset, 1969.
  • Prénoms de personne, Le Seuil, 1974.
  • The Exile of James Joyce or the Art of Replacement (tradusă de Sally Purcell of L'exil de James Joyce ou l'Art du remplacement). New York: David Lewis, 1980.
  • Un K. Incompréhensible : Pierre Goldman, Christian Bourgois, 1975.
  • La Jeune Née, împreună cu Catherine Clément, 10/18, 1975.
  • La Venue à l'écriture, împreună cu Madeleine Gagnon și Annie Leclerc, 10/18, 1977.
  • Entre l'écriture, Des femmes, 1986.
  • L'Heure de Clarice Lispector, Des femmes, 1989.
  • Photos de racines, împreună cu Mireille Calle-Gruber, Des femmes, 1994.
  • Lettre à Zohra Drif, 1998
  • Portrait de Jacques Derrida en Jeune Saint Juif, Galilée, 2001.
  • Rencontre terrestre, împreună cu Frédéric-Yves Jeannet, Galilée, 2005.
  • Le Tablier de Simon Hantaï, 2005.
  • Insister. À Jacques Derrida, Galilée, 2006.
  • Le Voisin de zéro : Sam Beckett, Galilée, 2007

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Hélène Cixous, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Helene Cixous, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b http://www.isfdb.org/cgi-bin/ea.cgi?17849, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Hélène Cixous, Filmportal.de, accesat în  
  5. ^ a b Hélène Cixous, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în  
  6. ^ a b Hélène Cixous, FemBio, accesat în  
  7. ^ a b The Feminist Companion to Literature in English[*], p. 210  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ „Hélène Cixous”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  9. ^ http://www.arte.tv/guide/fr/059529-000-A/vincennes-l-universite-perdue

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Blyth, Ian; Sellars, Susan (). Hélène Cixous : live theory. New York London: Continuum. ISBN 9780826466808. 
  • Conley, Verena Andermatt (). Hélène Cixous: writing the feminine. Lincoln: University of Nebraska Press. ISBN 9780803214248. 
  • Dawson, Mark; Hanrahan, Mairéad; Prenowitz, Eric (iulie 2013). „Cixous, Derrida, Psychoanalysis”. Paragraph, special issue: Cixous, Derrida, Psychoanalysis. Edinburgh University Press. 36 (2): 155–160. doi:10.3366/para.2013.0085.  Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
  • Garnier, Marie-Dominique; Masó, Joana (). Cixous sous X: d'un coup le nom. Saint-Denis: Presses universitaires de Vincennes. ISBN 9782842922405. 
  • Ives, Kelly (). Cixous, Irigaray, Kristeva: the Jouissance of French feminism. Kidderminster: Crescent Moon. ISBN 9781871846881. 
  • Penrod, Lynn (). Hélène Cixous. New York: Twayne Publishers. ISBN 9780805782844. 
  • Puri, Tara (), „Cixous and the play of language”, The Edinburgh companion to poststructuralism, Edinburgh: Edinburgh University Press, pp. 270–290, ISBN 9780748653713.  Mai multe valori specificate pentru |ISBN= și |isbn= (ajutor)
  • Williams, Linda R.; Wilcox, Helen; McWatters, Keith; Ann, Thompson (). The body and the text: Hélène Cixous: reading and teaching. New York: St. Martin's Press. ISBN 9780312057695. 
  • Wortmann, Simon (). The concept of ecriture feminine in Helene Cixous's "The laugh of the Medusa. Munich: GRIN Verlag GmbH. ISBN 9783656409229. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]