Jean-François Lyotard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Jean-François Lyotard
Jean-Francois Lyotard cropped.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Berceau-de-la-Liberté, Seine-et-Oise, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[5][1][3][6] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (leucemie) Modificați la Wikidata
CopiiCorinne Enaudeau[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
filolog[*]
scriitor
lingvist
epistemolog[*]
sociolog[*]
teoretician literar[*]
profesor universitar[*]
critic literar[*]
profesor Modificați la Wikidata

Jean François Lyotard (n. ,[1][2][3][4] Berceau-de-la-Liberté, Seine-et-Oise, Franța – d. ,[5][1][3][6] Paris, Franța) a fost un filozof și eseist francez, unul din teoreticienii postmodernismului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dupa obținerea licenței în filozofie (1950), a fost timp de zece ani profesor în învățământul secundar, apoi a predat filozofia la mai multe universități franceze și americane.

În anii '60 a desfășurat o intensă activitate militantă în jurul revistei "Socialisme ou Barbarie" (alături de Claude Lefort, Cornelius Castoriadis etc.)

Opera sa[modificare | modificare sursă]

Filozofia lui, influențată de Kant (L'enthousiasme, 1986), Marx, Freud (Derive à partir de Marx et Freud, 1973; Economie libidinale, 1974), Husserl (La phenomenologie, 1954), propune o critică a formelor istorice, estetice, tehnice, lingvistice ale modernității (Instructions payennes, 1977; Le differend, 1983).

Tratatul La condition postmoderne (Condiția postmodernă) (1979) anunță și în filosofie sfârșitul modernității, prin epuizarea strategiilor sale narative.

Termenul de postmodern va fi reevaluat, după polemica sa cu Jurgen Habermas și Richard Rorty, din anii '80 (Le Postmoderne expliqué aux enfants (Postmodernismul pe înțelesul copiilor), 1986), și în eseurile din ultima parte a vieții, în sensul unei rescrieri sau anamneze a modernității (L'inhumain, 1988; Moralités postmodernes, 1993).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b BnF catalogue général 
  3. ^ a b c d Jean-François Lyotard, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Jean-François Lyotard, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  5. ^ a b „Jean-François Lyotard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b Jean-François Lyotard, Discogs, accesat în