Jean-François Lyotard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Jean-François Lyotard
Jean-Francois Lyotard cropped.jpg
Jean-François Lyotard
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Versailles, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[8][1][3][4][9][5][6][7] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (leucemie) Modificați la Wikidata
CopiiCorinne Enaudeau[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
filolog[*]
scriitor
lingvist[*]
epistemolog[*]
sociolog[*]
teoretician literar[*]
profesor universitar
critic literar[*] Modificați la Wikidata

Jean François Lyotard (n. ,[1][2][3][4][5][6][7] Versailles, Franța – d. ,[8][1][3][4][9][5][6][7] Paris, Franța) a fost un filozof și eseist francez, unul din teoreticienii postmodernismului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dupa obținerea licenței în filozofie (1950), a fost timp de zece ani profesor în învățământul secundar, apoi a predat filozofia la mai multe universități franceze și americane.

În anii '60 a desfășurat o intensă activitate militantă în jurul revistei "Socialisme ou Barbarie" (alături de Claude Lefort, Cornelius Castoriadis etc.)

Opera sa[modificare | modificare sursă]

Filozofia lui, influențată de Kant (L'enthousiasme, 1986), Marx, Freud (Derive à partir de Marx et Freud, 1973; Economie libidinale, 1974), Husserl (La phenomenologie, 1954), propune o critică a formelor istorice, estetice, tehnice, lingvistice ale modernității (Instructions payennes, 1977; Le differend, 1983).

Tratatul La condition postmoderne (Condiția postmodernă) (1979) anunță și în filosofie sfârșitul modernității, prin epuizarea strategiilor sale narative.

Termenul de postmodern va fi reevaluat, după polemica sa cu Jurgen Habermas și Richard Rorty, din anii '80 (Le Postmoderne expliqué aux enfants (Postmodernismul pe înțelesul copiilor), 1986), și în eseurile din ultima parte a vieții, în sensul unei rescrieri sau anamneze a modernității (L'inhumain, 1988; Moralités postmodernes, 1993).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b General catalog of BnF 
  3. ^ a b c d Jean-François Lyotard, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Jean-François Lyotard, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în  
  5. ^ a b c d Jean-Francois Lyotard, Munzinger-Archiv, accesat în  
  6. ^ a b c d Jean-François Lyotard, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  7. ^ a b c d Jean-François Lyotard, Store norske leksikon 
  8. ^ a b „Jean-François Lyotard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ a b Jean-François Lyotard, Discogs, accesat în