Philippe Sollers
| Philippe Sollers | |
 Philippe Sollers în Paris | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Philippe Pierre Gérard Joyaux  |
| Născut | [1][2][3][4] Talence, Aquitaine, Franța[5][6] |
| Decedat | (86 de ani)[7][8][9][6] Paris, Île-de-France, Franța[6] |
| Înmormântat | cimetière d'Ars-en-Ré[*][10] |
| Părinți | Octave Joyaux[*] |
| Căsătorit cu | Iulia Krăsteva[*] (–)[11] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[5] |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | scriitor filozof editor[*] romancier[*] eseist regizor[*] narator de carte audio[*] critic literar[*] teoretician literar[*] scenarist |
| Limbi vorbite | limba franceză[12] |
| Activitate | |
| Limbi | limba franceză |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Philippe Sollers (n. , Talence, Aquitaine, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un scriitor francez, asociat cu mișcarea artistică a postmodernismului.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Sollers a publicat în anul 1959 Une curieuse solitude (O singurătate ciudată). Acest bildungsroman clasic a fost primit cu entuziasm de scriitorul catolic François Mauriac, dar, de asemenea, și de colegul său comunist Louis Aragon. Între 1960 și 1982, Sollers s-a dedicat experimentelor lingvistice și politice. El a sprijinit temporar maoismul.
În anul 1983 a revenit cu Femmes, un bestseller surprinzător, cu care a revenit din nou la un stil narativ mai convențional. Apoi, el a susținut pe Papă și participă la campaniile împotriva ingineriei genetice. Simplificat, Sollers ar putea fi numit un precursor al lui Michel Houellebecq.
A fost fondatorul revistei și colecției Tel Quel.[13]
Distincții[modificare | modificare sursă]
- 2008: Prix Saint-Simon
Publicații[modificare | modificare sursă]
- Une curieuse solitude. 1958
- Le Parc. 1961
- Drame. 1965
- Portrait du joueur. 1984
- Rodin. Dessins érotiques. 1987 (împreună cu Alain Kirili)
- Le cavalier du Louvre. 1995
- Casanova l’admirable. 1998
Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]
- Războiul gustului., Editura Polirom, 2002, ISBN 973-683-935-4
- Portretul Jucătorului, Editura Paralela 45, 2003, ISBN 973-697-022-1
- Steaua amanților., Editura Rao Books, 2005, ISBN 9735766302
Literatură[modificare | modificare sursă]
- Roland Barthes: Sollers écrivain. Paris 1979, ISBN 2-02-005187-7
- Jacques Derrida: Dissemination. Passagen Verlag, Wien 1995, ISBN 3-85165-152-9, S. 323ff.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Philippe Sollers”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Philippe Sollers, SNAC, accesat în
- ^ a b Philippe Sollers, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Philippe Sollers, Munzinger Personen, accesat în
- ^ a b Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ a b c d Fichier des personnes décédées, accesat în
- ^ a b Philippe Forest (), Philippe Sollers, romancier, critique, essayiste, est mort (în franceză), Le Monde, accesat în
- ^ a b Mort de Philippe Sollers, l'écrivain français avait 86 ans (în franceză), Le HuffPost, , accesat în
- ^ a b La mort de Philippe Sollers, qui croyait être «un imbécile heureux» (în franceză), Institut national de l'audiovisuel, , accesat în
- ^ http://www.landrucimetieres.fr/spip/spip.php?article6595 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.pileface.com/sollers/spip.php?article2917 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ [https://web.archive.org/web/20161012081045/http://www.polirom.ro/catalog/autori/sollers-philippe/ Arhivat în , la Wayback Machine. PoliRom
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Philippe Sollers la Wikimedia Commons
