Virgil Tănase

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Virgil Tănase (n. 16 iulie 1945, Galați) este un scriitor și regizor de teatru franco-român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Virgil Tănase a studiat filologia la Universitatea din București (1963-1968) și regia de teatru la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” (1970-1974). După ce fusese exmatriculat de la Facultatea de Litere pentru faptul că îl menționase pe Emil Cioran la o conferință a tinerilor scriitori, și după ce a lucrat ca betonist la Combinatul siderurgic din Galați, i s-a impus, pentru a fi reprimit la facultate, să ia parte la „supraveghierea informativă a legionarului grațiat Petrișor Marcel”. Dintr-un document din arhiva CNAS reiese că după ce a acceptat această condiție[1] Virgil Tănase nu a respectat angajamentul luat și la numai câteva luni după reprimirea lui în facultate a fost „exlus din sistemul informativ”[2]. Continuându-și activitatea de disident, Virgil Tănase a publicat în 1977 în Franța un roman interzis în România și a dat, de la București, interviuri în presa străină criticând aspru regimul politic românesc. Ca urmare i s-a dat un pașaport pe care nu-l ceruse și i s-a impus să plece cu familia în străinătate. La începutul anului 1978, Virgil Tănase s-a stabilit în Franța unde nu a cerut azil politic, rămânând cetățean român și după ce a obținut naționalitatea franceză.

La Paris Virgil Tănase a obținut un doctorat în sociologia și semiologia artei (1979) sub conducerea lui Roland Barthes și a desfășurat o amplă activitate de scriitor, de jurnalist și de regizor de teatru. Din 1999 el predă Istoria civilizațiilor la Institutul International de Imagine și Sunet de la Paris.

A fost, lângă Paul Goma, obiectul unei încercări de asasinare pusă la cale de către Securitate, care l-a însărcinat pe Matei Pavel Haiducu să o execute.

Între 1993-1997 și 2001-2005 a fost directorul Centrului Cultural Român din Paris, Franța.

Romane[modificare | modificare sursă]

Texte[modificare | modificare sursă]

  • C'est mon affaire, sotie, Flammarion, 1983
  • Ma Roumanie, Ramsey (1996 pentru ediția română la Editura Didactica și pedagogica), 1990
  • Beatrix, Macferlone, Isabella, Ed. Universitatii de Vest, 2006
  • Tchekhov, collection Folio biographies, 2008
  • Albert Camus, Gallimard, ianuarie 2010
  • Leașa pe murite, Ed. Adevărul, 2011
  • Dostoievski, Ed. Gallimard, coll. Folio biographies (tradus în Japonia și Brazilia), 2012
  • Saint-Exupéry, Ed. Gallimard, coll. Folio biographies, 2013

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • 1983: Le Paradis à l'amiable, Théâtre Le Lucernaire, Paris
  • 1993: Veneția mereu, Teatrul Mundi, Bucuresti (1997)
  • 1994: Salve Regina, Théâtre de l'Ile St. Louis, Paris (1997) (versiunea românească jucată la Teatrul Nottara 1998)
  • 1994: Petites calamités heureuses (versiunea românească publictă în volumul de Teatru)
  • 1994: De Crăciun după revoluție, Teatrul național București (1995)
  • 1995: L'enfant d'un siècle colossal, Théâtre de Corbeil-Essonnes (1998) (versiunea românească publicată în volumul de Teatru)
  • 1996: Moderncarnavaltango (2007 pentru versiunea româna publicată în revista Drama)
  • 1997: Teatru, volum la editura. Eminescu, București - Premiul Academiei române
  • 1997: Les Jumeaux de Goldoni, Théâtre Le Lucernaire, Paris (1997)
  • 1998: Le Complexe d’Œdipe
  • 2003: Comme vagues d’écume hurlantes (Robert et Clara Schumann)
  • 2008: L’extraordinaire enlèvement de la belle-fille du pape
  • 2009: Ton mari, mon frère, Tchékhov
  • 2010: Une tasse de thé…, spectacol la Festivalul de la Grigny
  • 2011: Fiarele, spectacol la Teatrul Fanny Tardini Galați, text publicat în revista Literatorul, august- noembrie 2011
  • 2011: Le démon du jeu, spectacol la Festivalul de la Grigny

Puneri în scenă[modificare | modificare sursă]

  • 1975: Molière - Burghezul gentilom, Teatrul național Iași
  • 1976: Il pleut, si on tuait papa-maman de Yves Navarre la Coupe-Chou Beaubourg
  • 1980: Soir de grève de Odile Ehret la Théâtre du Marais și Théâtre du Croq'Diamants cu Marie-Georges Pascal și Jean-Claude Robbe
  • 1995: Le Rouge et le noir adaptare de Emmanuelle de Boysson după Stendhal la Théâtre du Lucernaire cu Julie Debazac
  • 2006: Le Petit Prince adaptare de Virgil Tanase după Antoine de Saint-Exupéry la Comédie des Champs-Elysées
  • 2012: Mais n'te promène donc pas toute nue ! de Georges Feydeau la Festival d'Avignon Off și Théâtre Buffon

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul de dramaturgie al Academiei Române (1997)
  • Premiul de literatură al Uniunii Latine (2004)
  • Doctor honoris causa al Universității Dunărea de Jos, Galați[3]
  • Premiul Șerban Cioculescu al Muzeului literaturii române pentru memorialistică (2012)
  • Premiul Salonului de biogrfie de la Hossegor (2013)
  • Ordinul Artelor și Literelor din Franța (1987)
  • Cavaler al Ordinului „Serviciu credincios” (2002)[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Virgil Tanase: disident, vanat de Securitate si fost informator, 4 octombrie 2006, Evenimentul zilei, accesat la 26 martie 2013
  2. ^ cf. Leapșa pe murite, Ed. Adevărul, 2011, "Însemnare a călătoriei mele", pp. 72-101
  3. ^ „DOCTOR HONORIS CAUSA”. Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
  4. ^ "Leapșa pe murite" – un roman adevărat”. Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri