Tōkyō

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Tokyo)
Salt la: Navigare, căutare
Tōkyō
東京都
—  Oraș  —
Tokio
Tokio
Drapel
Drapel
Sigiliul autorităților din Tōkyō  東京都
Sigiliu
Stemă
Stemă
Tōkyō  東京都 se află în Japonia
Tōkyō  東京都
Tōkyō
東京都
Tōkyō
東京都 (Japonia)
Poziția geografică
Coordonate: 35°41′N 139°46′E / 35.68°N 139.77°E / 35.68; 139.77

Țară Japonia Japonia
Regiune Kantō
Atestare

Reședință Tokyo[*]

Guvernare
 - Primar Yuriko Koike[*][1] (Partidul Liberal Democrat din Japonia, )

Suprafață
 - Total 2.187,08 km²

Populație (2015)
 - Total 13,613,660 locuitori
 - Densitate 5.796 loc./km²

Fus orar UTC+9

Localități înfrățite
 - Berlin Germania
 - New York Statele Unite ale Americii
 - Noul Wales de Sud Australia
 - Jakarta Indonezia
 - Seul Coreea de Sud
 - Al Qahirah Egipt
 - Beijing Republica Populară Chineză
 - Roma Italia
 - Paris Franța
 - Moscova Rusia
 - São Paulo Brazilia
 - Londra Regatul Unit

Prezență online
www.metro.tokyo.jp
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap Modificați la Wikidata

Poziția orașului
Poziția orașului

Tōkyō, Tokyo, uneori scris și Tokio (東京 Tōkyō ?, literal „Capitala de Est”) , oficial Metropola Tokyo, [2] este capitala Japoniei și una dintre cele 47 de prefecturi ale țării [3]. Este cea mai populată zonă metropolitană din lume [4]. Aici se află sediul Guvernului Japoniei și reședința împăratului. Tokyo este situat în Regiunea Kantō în partea de sud-est a insulei principale Honshu și include lanțurile de insule Izu și Ogasawara [5]. În trecut cunoscut drept Edo, a fost sediul guvernului încă din 1603 când Shogunul Ieyasu Tokugawa a făcut orașul sediul său. A devenit oficial capitală când Împăratul Meiji și-a mutat în anul 1868 reședința în oraș din fosta capitală Kyoto; atunci Edo a fost redenumit în Tokyo. Metropola Tokyo s-a format în 1943 prin unirea fostei Prefecturii Tokyo (東京府 Tōkyō-fu) cu Orașul Tokyo (東京市 Tōkyō-shi).

Tokyo este adesea menționat ca fiind oraș, dar de fapt este oficial cunoscut și guvernat drept o “prefectură metropolitană”, care diferă prin combinarea elementeleor unui oraș și cele ale unei prefecturi, caracteristică întâlnită numai în Tokyo. Guvernul Metropolitan din Tokyo administrează cele 23 de Cartiere Speciale din Tokyo (fiecare condus ca un oraș în sine), care acoperea zona Orașului Tokyo înainte să se unească în 1943 și să formeze prefectura metropolitană. Guvernul Metropolitan mai administrează și 39 de municipalități situate în partea de vest a prefecturii dar și cele două lanțuri de insule. Populația cartierelor speciale este de peste 9 milioane de locuitori cu populația totală a prefecturii ce depașește 13 milioane de locuitori. Prefectura face parte din zona metropolitană cea mai populată din lume având peste 37.8 milioane de locuitori dar și cea mai dezvoltată aglomerare urbană din punct de vedere economic. Orașul găzduiește 51 de companii ce fac parte din Fortune Global 500, mai multe decât oricare oraș din lume [6]. Tokyo este situat pe locul trei în topul organizat de International Financial Centres Development IndexEdit. Orașul găzduiește de asemenea numeroase televiziuni cum ar fi: Fuji TV, Tokyo MX, TV Tokyo, TV Asahi, Nippon Television, NHK și Tokyo Broadcasting System.

Tokyo este situat pe locul întai în Global Economic Power Index și pe locul patru în Global Cityes Index [7]. Orașul este considerat un oraș alfa – în studiul GaWC din 2008. Orașul a fost clasat pe primul loc în anul 2014 în categoria „Cea mai bună experiență generală” de către TripAdvisor într-o analiză a orașelor lumii (orașul este de asemenea situat primul în categoriile: „ajutorul dat de localnici”, „viață de noapte”, „cumpărături”, „transport public local”, și „curățenia străzilor [8]. În 2015 Tokyo a fost situat pe locul unsprezece în topul celor mai scumpe orașe pentru străini conform firmei de consultanță Mercer [9], dar și pe locul unsprezece în topul celor mai scumpe orașe în analiza despre costul vieții realizată de către Economist Intelligence Unit [10]. In 2015 Tokyo a fost numit de catre Revista britanică Monocle [11]. Ghidul Michelin a acordat orașului Tokyo cele mai multe stele Michelin decât oricărui alt oraș din lume [12] [13]. Tokyo este situat pe locul întâi în topul celor mai sigure orașe din lume [14]. Ediția din 2016 a QS Best Student Cities a clasat Tokyo pe locul trei în topul celor mai bune orașe de a fi student [15]. Tokyo a găzduit Jocurile Olimpice de vară din 1964, Summitul G-7 din 1979, Summitul G-7 din 1986 și Summitul G-7 din 1993 și va găzdui Jocurile Olimpice de vară din 2020 și Jocurile Paralimpice de vară din 2020.


Etimologie[modificare | modificare sursă]

Tokyo era inițial cunoscut drept Edo (江戸) , care înseamnă „estuar[16]. Numele a fost schimbat în Tokyo , (東京 Tōkyō?, 東 tō "est", și 京 kyō "capitală") când a devenit capitala imperială odată cu sosirea Împăratului Meiji din 1868, urmând tradiția din Asia de Est de a adăuga cuvantul capitală (京) la numele orașului capitală[17]. La începutul perioadei Meijin orașului i se mai spunea și "Tōkei" o altă pronunțare a caracterelor Chinezești care înseamnă „Tokyo” devenind un omograf Kenji. Niște documente oficiale Englezești care au rezistat timpului se folosește „Tokei”. [18]. Totuși această pronunțare este învechită[19].

Numele de Tokyo a apărut pentru prima dată în cartea Kondo Hisaku scrisă de Sato Nobuhiro [necesită citare]. Când Ōkubo Toshimichi a propus schimbarea numelui orașului către guvern în timpul Restaurări Meiji, conform lui Oda Kanshi (織田完之) a luat idea din acea carte.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Înainte de 1869 (Perioada Edo)[modificare | modificare sursă]

Pictură ce reprezintă expediţia Comodorul Matthew Perry și prima sa venire în Japonia din 1853

Tokyo a fost la început un mic sat pescăresc numit Edo, în vechea Provincie Musashi [20]. Edo a fost pentru prima dată fortificat de către Clanul Edo la sfârșitul sec al XII- lea. În anul 1457 Ōta Dōkan a construit Castelul Edo. În 1590, Tokugawa Ieyasu a făcut din Edo baza lui. Când a devenit Shogun în 1603 ,Edo a devenit centrul guvernului militar național. În timpul ulterior perioadei Edo, Edo a crescut ajungând unul dintre cele mai mari orașe din lume având o populație ce însuma un milion până în sec al 18-lea[21]. Edo era capitala de facto a Japoniei[22] chiar și în timp ce împăratul locuia la Kyoto capitala imperială. În acest timp orașul s-a bucurat de o perioadă prelungă de pace numită și Pax Tokugawa, beneficiind de o astfel de pace, Edo a adoptat o stringentă politică de izolare, care a ajutat să perpetueze lipsa unei amenințări militare grave asupra orașului[23]. În lipsa daunelor produse de către razboi Edo și-a direcționat majoritatea resurselor pentru a reconstrui orașul în urma incendiilor persistente, cutremure și alte calamități naturale care au lovit orașul. Perioada de lungă izolare a luat sfârșit odată cu sosirea Comodorului American Matthew C. Perry în 1853. Comodorul Perry a negociat deschiderea porturilor Shimoda și Hakodate, fapt ce a dus la creșterea cererii de noi mărfuri străine și la o creștere ulterioară a inflației[24]. Neliniștea socială a crescut datorită creșterii prețurilor și a culminat cu răspândite rebeliuni și demonstrații, în special sub forma „distrugerii” unităților cu orez[25]. În acest timp susținătorii Împăratului Meiji au profitat de aceste tulburări create de rebeliuni pentru a-și consolida puterea și a înlătura pe ultimului shogun Tokugawa, Yoshinobu, în 1867[26]. După aproape 263 de ani Pax Tokugawa a ajuns la sfarșit.

1869- 1943[modificare | modificare sursă]

Zona Ginza în 1933

În 1869 Împăratul Meiji în vârstă de 17 ani s-a mutat la Edo și astfel orașul a fost redenumit Tokyo (însemnând Capitala de Est). Orașul a fost împărțit în Yamanote și Shitamachi. Tokyo era deja centrul politic și cultural al țării[27] iar mutarea reședinței împăratului l-a facut de facto și capitală imperială, Castelul Edo devenind Palatul Imperial. Orașul Tokyo a fost înființat oficial la data de 1 Mai 1889.

Tokio în sec XX a suferit două mari catatrofe: Marele Cutremur Kanto din 1923 și Al Doilea Război Mondial. [28]

1943 – prezent[modificare | modificare sursă]

Tokyo în flăcari în 1945

În anul 1943, Orașul Tokio a fuzionat cu „Prefectura Metropolitană” a Tokyo. Începând de atunci guvernul metropolitan din Tokio a servit drept guvern prefectural pentru Tokio dar și să administreze Cartierele Speciale din Tokyo, pentru ceea ce fusese anterior Orașul Tokio. Al Doilea Război Mondial a adus cu el și distrugerea la scară largă a unei mari proportii din oraș datorită raidurilor aeriene a Aliatilor și folosirea bombelor incendiare. Se estimează că bombardamentele asupra orașului din anii 1944 și 1945 au produs între 75.000 și 200.000 de victime în rândul și mai mult de jumatate din oraș distrus[29]. Cea mai devastatoare noapte din război a fost la data de 9-10 Martie, 1945, când aproape 70.000 de bombe incendiare au căzut asupra jumătății de est a orașului , în principal asupra zonelor intens populate. Două cincimi din oraș au fost arse complet, mai mult de 270.000 de clădiri au fost demolate, 100.000 de civili au fost uciși și încă 110.000 au fost răniți[30][31]. Între anii 1940 și 1945 populația capitalei Japoniei a scăzut de la 6.700.000 la 2.800.000 locuitori, iar majoritatea celor care și-au pierdut casele stăteau în locuințe improvizate[32].

Tokyo Tower, construit în 1958
Cutremurul din 2011 a avariat puțin antena de pe Tokyo Tower.

După război, Tokyo a fost complet reconstruit și a fost prezentat lumii în timpul Jocurile Olimpice de vară din 1964. Anii 1970 au adus noi construcții cum ar fi Sunshine 60, un nou și controversat[33] aeroport la Narita construit în 1978 (la o anumită distanță de oraș), și o creștere a populației la 11.000.000 de locuitori (în zona metropolitană).

Metroul din Tokyo și rețeaua de căi ferate au devenit unele dintre cele mai aglomerate din lume[34] cum din ce în ce mai multă lume se muta în zonă. În anii 1980 prețurile imobiliarelor au crescut foarte mult. Această perioadă a fost urmată de o mare recesiune, anii 1990 au devenit „Decada Pierdută (Japonia)[35] din care și acum își revine încet.

Tokyo încă asistă la noi dezvoltări urbane pe loturi mari de pământ care nu sunt așa de profitabile. Printre proiectele recente se numără și Ebisu, Shibuya Garden Place, Insul Tennozu, Shiodome, Roppongi Hills, Shinagawa (acum și o stație Shinkansen) și partea Marunouchi din Tokyo Station. Clădiri cu importanță sunt demolate pentru a fi construite centre comerciale moderne cum ar fi Omotesando Hills.

Proiecte de recuperare a pământului au loc de foarte mult timp. Cel mai proeminent este zona Odaiba, care acum este un mare centru comercial și de distracții. Mai multe planuri au fost propuse[36] pentru a transfera funcții guvernamentale naționale de la Takyo către capitale secundare în alte părți ale Japoniei, pentru a încetini dezvoltarea rapidă a Tokyo și pentru a revitaliza din punct de vedere economic alte regiuni ale țării. Aceste planuri au ridicat controverse în Japonia și încă[37] trebuie puse în practică.

Cutremurul din Tohoku din anul 2011 urmat de tsunamiul care a devastat coasta de nord-est a insulei Honshu a fost simpțit și în Tokyo. În orice caz datorită infrastructurii rezistente la cutremur, daunele asupra orașului au fost minore în comparație cu zona care a fost lovită direct de tsunami, totuși activitatea din oraș a fost în mare parte oprită[38][39]. Criza nucleară care a urmat tsunamiului a lăsat în mare parte orașul Tokyo neafectat în ciuda unor variații în nivelul radiațiilor [40][41].

Pe 7 Septembrie 2013 Comitetul Olimpic Internațional a selectat orațul Tokyo să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 2020. Tokyo va deveni astfel primul oraș din Asia care va organiza Jocurile Olimpice de două ori[42].

Geografie[modificare | modificare sursă]

Poză din satelit a celor 23 de Cartiere Speciale realizată de NASA. Landsat 7

Partea continentală a Tokyo se află în partea de nord-vest a Golfului Tokyo și măsoară în jur de 90 km de la est la vest și 25 km de la sud la nord. Altitudinea medie în Tokyo este de 40 metrii[43]. Prefectura Chiba il mărginește în partea de Est, Yamanashi la Vest, Kanagawa la Sud și Saitama în partea de Nord. Partea continentală a Tokyo este împărțită în Cartiere Speciale (ocupând jumatatea estică) și zona Tama (多摩地域) ce se întinde în partea de vest.

În zona administrativă a Metropolei Tokyo se află și două lanțuri de insule în Oceanul Pacific: Insulele Izu și Insulele Ogasawara care se întind la mai mult de 1.000 km față de continent. Din cauza acestor insule și a regiunii muntoase de la vest, densitatea totală a populației orașului cifrele depășesc cu mult cifrele reale ale densității din zonele urbane și cele suburbane.

Sub legea Japoneză, Tokyo, este desemnat ca o metropolă [44]. Structura administrativă este similară cu a celorlalte prefecturi din Japonia. Cele 23 de Cartiere Speciale (特別区 -ku), care până în 1943 a constitui Orașul Tokyo, sunt acum separate, sunt municipalități ce se guvernează singure, fiecare are un primar, un consiliu și are statutul unui oraș.

Pe lângă aceste 23 de Cartiere Speciale, Tokyo include și alte 26 de orașe (市 -shi), cinci orașele mai mici (町 -chō or machi), și opt sate (村 -son sau -mura) fiecare dintre acestea are administrație proprie. Guvernul Metropolitan din Tokyo, care administrează întreaga metropolă, este condus de către un guvernator și de către adunarea metropolitană care sunt aleși prin vot public. Sediul guvernului metropolitan se află în cartierul Shinjuku.

Cartierele Speciale sau Secțiile Speciale[modificare | modificare sursă]

Cartierele Speciale (特別区 tokubetsu-ku) din Tokio cuprind zona care în trecut era incorporată în Orașul Tokyo. Pe 1 Iulie 1943, Orașul Tokyo a fuzionat cu Prefectura Tokyo, (東京府 Tōkyō-fu) formând „prefectura metropolitană”. Drept rezultat , spre deosebire de alte cartiere din Japonia, aceste cartiere sunt practic orașe incorporate într-un oraș mai mare. În timp ce se încadrează în jurisdicția Guvernului Metropolitan din Tokyo, fiecare dintre aceste cartiere se auto-guvernează, având un conducător și consiliu ales ca oricare alt oraș din Japonia. Aceste Cartiere folosesc cuvântul „City” (oraș) în denumirea oficială în engleză (ex: Chiyoda City) [45].

Cartierele diferă de alte orașe printr-o legătură administrativă specială cu guvernul prefectural. Anumite atribuții municipale cum ar fi: apa, canalizarea, și secțiile de pompieri se ocupă Guvernul Metropolitan din Tokyo. Pentru a plăti costurile administretive suplimentare, prefectura colecteaza taxele municipale, care de obicei erau percepute de către oraș.

Cartierele Speciale din Tokyo sunt:

Cele trei “cartiere centrale” din Tokyo – Chiyoda, Chūō și Minato – reprezintă centrul de afaceri al orașului, având ziua o populație de șapte ori mai mare decat populația din timpul nopții[46]. Cartierul Chiyoda este unic încât este centrul fostului Oraș Tokyo, cu toate acestea este unul dintre cele mai slab populate cartiere. Este ocupt de multe companii Japoneze mari, este de asemenea locul în care se află sediul guvenului național și al împăratului. Este de multe ori numit “centrul politic” al țării[47]. Akihabara cunoscut ca fiind un centru cultural otaku și o zonă comercială în care se vând produse IT, se află de asemenea în Chiyoda.

Zona Tama (Tokyo de Vest)[modificare | modificare sursă]

În partea de vest a cartierelor speciale , Tokyo este format din orașe cu rang de municipii, orașe și sate care se bucură de același statut ca oricare altul din Japonia.

În timp ce servesc drept “loc de dormit” pentru cei care lucrează în centrul Tokyo, unele dintre ele au o bază comercială și industrială.

Toate la un loc acestea sunt cunoscute ca Zona Tama sau “Tokyo de Vest”.

Orașe[modificare | modificare sursă]

În partea de Vest a Tokyo sunt situate 26 de orașe:

Guvernul Metropolitan din Tokyo a numit Hachiōji, Tachikawa, Machida, Ōme și orașul nou Tama drept centre regionale ale zonei, ca parte din planul de a dispersa funcțiile urbane din Centrul Tokyo[48].

Districtul Nishi-Tama[modificare | modificare sursă]

Harta Districtului Nishi-Tama cu verde

Vestul îndepartat este ocupat de districtul Nishi-Tama. Mare parte din această regiune este muntoasă și nepotrivită pentru a fi urbanizată. Cel mai înalt munte din Tokyo, Muntele Kumotori are 2.017 metrii înălțime; alți munți din Tokyo includ Takasu (1,737 m), Odake (1,266 m), și Mitake (929 m). Lacul Okutama de pe Râul Tama aproape de Prefectura Yamanashi este cel mai mare lac din Tokyo. Districtul este format din trei orașele (Hinode, Mizuho și Okutama) dar și un sat (Hinoara).

Insulele[modificare | modificare sursă]

Hartă a Insulelor Izu etichetate cu negru
Hartă a Insulelor Ogasawara etichetate cu negru

Tokyo are numeroase insule îndepartate, care se extind până la 1.850 km față ce centrul metropolei. Din cauza distanței insulelor față de sediul administrativ al metropolei acestea sunt administrate de birouri locale.

Insulele Izu sunt un grup de insule vulcanice care fac parte din Parcul Național Fuji-Hakone-Izu. Insulele în ordine de la cea mai apropiată la cea mai îndepartată de Tokyo sunt: Izu Ōshima, Toshima, Nii-jima, Shikine-jima, Kōzu-shima, Miyake-jima, Mikurajima, Hachijō-jima, și Aogashima. Insulele Izu sunt grupate în trei prefecturi. Izu Ōshima și Hachijojima sunt orașe. Restul insulelor sunt șase sate, cu Niijima și Shikinejima formând un singur sat.

Insulele Ogasawara includ de la nord la sud: Chichi-jima, Nishinoshima, Haha-jima, Kita Iwo Jima, Iwo Jima, și Minami Iwo Jima. Ogasawara administrează de asemanea două insule îndepărtate Minami Torishima cel mai estic punct din Japonia aflată la 1850 km, cea mai îndepătrată de centrul metropolei, și Okinotorishima cel mai sudic punct din Japonia. Revendicarea Japoniei a unei zone economice exclusive în ceea ce privește Okinotorishima este contestată de China și de Coreea de Sud considerând ca Okinotorishima este nelocuibilă și astfel nu poate exista o zonă economică exclusivă. Lanțul de insule Iwo și insulele îndepărtate nu au o populație stabilă dar adăpostesc personal al Forțele de apărare Japoneze. Populații locale se găsesc doar pe Chichi-jima și Haha-jima. Cele doua insule formează împreună Subprefectura Ogasawara și satul Ogasawara.


Parcuri naționale[modificare | modificare sursă]

Parcul Naţional Fuji-Hakone-Izu
Parcul Naţional Ogasawara, site care face parte din Patrimoniul Mondial Natural UNESCO

Pe 31 Martie 2008, 36% din suprafața prefecturii era declarată ca fiind parcuri naționale (a doua după Prefectura Shiga), și anume Chichibu Tama Kai, Fuji-Hakone-Izu, și Parcul Național Ogasawara (ultimul un site UNESCO); Parcul Național Meiji no Mori Takao Quasi și Akikawa Kyūryō, Hamura Kusabana Kyūryō, Sayama, Takao Jinba, Takiyama, și Tama Kyūryō [49].

Mai multe muzee sunt localizate în Parcul Ueno: Muzeul Național din Tokyo, Muzeul Național de Natură și Științe, Muzeul Shitamachi, Muzeul Național al Artei Vestice, printre altele. De asemenea sunt prezente opere de artă și statui în diverse locuri din parc. În parc mai există o gradină zoologică și este un loc popular de unde se pot vedea celebrele flori de cireș primavara..

Seismicitate[modificare | modificare sursă]

Tokyo a fost lovit de cutremure puternice în: 1703, 1782, 1812, 1855, 1923, și 2011 [50][51]. Cutremurul din 1923 cu o magnitudine estimată de 8.3 pe scara Richter, a omorât 142.000 persoane. Tokyo este aproape de limita a trei plăci tectonice.

Climat[modificare | modificare sursă]

Fostul Oraș Tokyo și majoritatea suprafeței de uscat din Tokyo se află sub influența climatului subtropical umed, după Clasificarea climatică Köppen [52], cu veri calde și ploioase și cu ierni friguroase în care bat vânturi reci. Zona ca și aproape întreaga Japonie, are un decalaj sezonier de o lună, cea mai călduroasă luna fiind August, cu temperaturi medii de 26.4 °C, iar cea mai friguroasă lună fiind Ianuarie înregistaându-se în medie temperaturi de 5.2 °C. Recordul de temperatură negativă este de −9.2 °C înregistrat la data de 13 Ianuarie 1876 pe când recordul de temperatură ridicată este de 39.5 °C înregistrat la 20 Iulie 2004. Media precipitațiilor este de 1,530 millimetrii, cu o vara umedă și o iarnă uscată. Căderile de zăpadă sunt sporadice dar cad în fiecar an[53]. Tokyo se întâlnește adesea cu taifunuri, dar puține sunt puternice. Ultimul taifun care a lovit a fost Fitow în anul 2007. Cea mai ploioasă lună de când au început măsurătorile în 1876 a avut loc în Octombrie 2004 cu precipitații[54] ce au depășit 780 milimetrii, incluzând 270.5 milimetrii de ploaie ce au căzut în data de 9 a aceleiași luni[55].

Date climatice pentru Parcul Kitanomaru,[56]Cartierul Chiyoda, Tokyo (1981–2010)
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie °C (°F) 9.6
(49,3)
10.4
(50,7)
13.6
(56,5)
19.0
(66,2)
22.9
(73,2)
25.5
(77,9)
29.2
(84,6)
30.8
(87,4)
26.9
(80,4)
21.5
(70,7)
16.3
(61,3)
11.9
(53,4)
19,8
(67.6)
Media zilnică °C (°F) 5.2
(41,4)
5.7
(42,3)
8.7
(47,7)
13.9
(57,0)
18.2
(64,8)
21.4
(70,5)
25.0
(77,0)
26.4
(79,5)
22.8
(73,0)
17.5
(63,5)
12.1
(53,8)
7.6
(45,7)
15,4
(59.7)
Minima medie °C (°F) 0.9
(33,6)
1.7
(35,1)
4.4
(39,9)
9.4
(48,9)
14.0
(57,2)
18.0
(64,4)
21.8
(71,2)
23.0
(73,4)
19.7
(67,5)
14.2
(57,6)
8.3
(46,9)
3.5
(38,3)
11,6
(52.9)
Minima istorică °C (°F) −9.2
(15,4)
−7.9
(17,8)
−5.6
(21,9)
−3.1
(26,4)
2.2
(36,0)
8.5
(47,3)
13.0
(55,4)
15.4
(59,7)
10.5
(50,9)
−0.5
(31,1)
−3.1
(26,4)
−6.8
(19,8)
−9,2
(15.4)
Precipitații mm (inches) 52.3
(2.059)
56.1
(2.209)
117.5
(4.626)
124.5
(4.902)
137.8
(5.425)
167.7
(6.602)
153.5
(6.043)
168.2
(6.622)
209.9
(8.264)
197.8
(7.787)
92.5
(3.642)
51.0
(2.008)
1.528,8
(60,189)
Zăpadă cm (inches) 5
(2)
5
(2)
1
(0.4)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
11
(4,3)
Umiditate [%] 52 53 56 62 69 75 77 73 75 68 65 56 65
Nr. de zile cu precipitații (≥ 0.5 mm) 5.3 6.2 11.0 11.0 11.4 12.7 11.8 9.0 12.2 10.8 7.6 4.9 114,0
Nr. mediu de zile cu ninsoare 2.8 3.7 2.2 0.2 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.8 9,7
Ore însorite 184.5 165.8 163.1 176.9 167.8 125.4 146.4 169.0 120.9 131.0 147.9 178.0 1.876,7
Sursă: Japan Meteorological Agency (records 1872–present)[57][58][59]

Partea montană din vest de Tokyo, Okutama, aparține tot climatului subtropical umed.

Date climatice pentru Ogouchi, Orasul Okutama, Tokyo (1981–2010)
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie °C (°F) 6.7
(44,1)
7.1
(44,8)
10.3
(50,5)
16.3
(61,3)
20.5
(68,9)
23.0
(73,4)
26.8
(80,2)
28.2
(82,8)
23.9
(75,0)
18.4
(65,1)
13.8
(56,8)
9.3
(48,7)
17,1
(62.8)
Media zilnică °C (°F) 1.3
(34,3)
1.8
(35,2)
5.0
(41,0)
10.6
(51,1)
15.1
(59,2)
18.5
(65,3)
22.0
(71,6)
23.2
(73,8)
19.5
(67,1)
13.8
(56,8)
8.5
(47,3)
3.8
(38,8)
11,9
(53.4)
Minima medie °C (°F) −2.7
(27,1)
−2.3
(27,9)
0.6
(33,1)
5.6
(42,1)
10.5
(50,9)
14.8
(58,6)
18.7
(65,7)
19.7
(67,5)
16.3
(61,3)
10.3
(50,5)
4.6
(40,3)
−0.1
(31,8)
8,1
(46.6)
Precipitații mm (inches) 44.1
(1.736)
50.0
(1.969)
92.5
(3.642)
109.6
(4.315)
120.3
(4.736)
155.7
(6.13)
195.4
(7.693)
280.6
(11.047)
271.3
(10.681)
172.4
(6.787)
76.7
(3.02)
39.9
(1.571)
1.623,5
(63,917)
Ore însorite 147.1 127.7 132.2 161.8 154.9 109.8 127.6 148.3 99.1 94.5 122.1 145.6 1.570,7
Sursă: Japan Meteorological Agency[60]

Climatul în teritoriile insulare ce aparțin de Tokyo variază semnificativ față de cel din metropolă. Climatul în Chichi-jima din satul Ogasawara este la limita dintre climatul tropical de savană și climatul subtropical umed. Diferența de climat se datorează distanței la care se află insula față de Centrul Metropolei (1.000 km).

Teritoriul cel mai estic din Tokyo, Insula Minamitorishima (Insulele Marcus) din satul Ogasawara se află în zona de climat tropical de savană (Clasificarea Köppen Aw). Grupurile de insule Izu și Ogasawara sunt lovite în medie de 5.4 taifunuri pe an, în comparație cu zona Kantō care este lovita în medie de 3.1 taifunuri[61].

Urbanism[modificare | modificare sursă]

Arhitectura orașului Tokyo a fost inflențată de istoria orașului. De două ori in istoria recentă orașul a fost lăsat în ruine: prima dată la cutremurul Great Kantō din 1923 și apoi în urma bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial. Din această cauză peisajul urban din Tokyo consistă în general din arhitectura moderna și contemporană, iar clădirile mai vechi sunt rare[62]. In Tokyo se regăsesc multe forme de arhitectură celebre în toată lumea: Tokyo International Forum, Asahi Beer Hall, Mode Gakuen Cocoon Tower, NTT Docomo Yoyogi Building și Rainbow Bridge. În Tokyo există două turnuri: Turnul Tokyo și noul Tokyo Skytree care este cea mai înaltă structură din Japonia și a doua din lume dupa Burj Khalifa din Dubai[63].

În Tokyo există numeroase parcuri și grădini. În Prefectura Tokyo există patru parcuri naționale printre care și Parcul Național Fuji-Hakone-Izu , care include toate insulele Izu.

Priveliște panoramică a orașului din Tokyo Skytree

Mediu înconjurător[modificare | modificare sursă]

Tokyo a adoptat o măsură de reducere a gazelor cu efect de seră. Guvernatorul Shintaro Isihara a creat primul sistem de reducere a gazelor cu efect de seră cu 25% până în 2020 față de nivelul înregistrat în anul 2000[64]. Tokyo este un exemplu de insulă termică urbană și fenomenul este înregistrat în special în Cartierele speciale[65][66]. Conform Guvernului Metropolitan din Tokyo[67] temperatura medie anuală a crescut cu 3 °C în ultima sută de ani. Tokyo a fost dat drept un „exemplu convingător a relațiilor dintre creșterea urbană și climă”. [68]

În 2006 Tokyo a adoptat „Proiectul de 10 ani pentru un Tokyo verde” pentru a fi realizat până în 2016. A stabilit un obiectiv de creștere a numărului de copaci de pe marginea drumului la 1 milion (de la 480,000), și adăugând 1.000 ha de spațiu verde dintre care 88 ha vor face parte dintr-un nou parc numit "Umi no Mori" (pădure marină) care va fi situat pe o porțiune de pământ recuperat din Golful Tokyo care înainte era un depozit de deșeuri[69]. Din 2007 până în 2010, 436 din cele 1000 ha de spațiu verde planificate au fost create și 220.000 de copaci au fost plantați ajungând la un număr de 700.000. Până în 2014 numărul copacilor de pe marginea drumului a crescut la 950.000 și 300 ha au fost adăugate[70].

Demografie[modificare | modificare sursă]

În octombrie 2012 estimările intercenzale oficiale arătau 13.506 milioane de locuitori în Tokyo cu 9.214 care locuiesc în cele 13 de Cartiere Speciale[71]. În timpul zilei numărul crește cu 2.5 milioane în urma deplasării lucrătorilor și a studenților din zonele adiacente. Acest efect este cel mai pronunțat în cele trei cartiere centrale Chiyoda, Chūō, și Minato, în care, conform recensământului național din 2005, populația din timpul nopții este de 326,000 iar ziua ajunge la 2.4 milioane[72].

În 1889, Ministerul Afacerilor Interne, a înregistrat un număr de 1,375,937 persoane în Orașul Tokyo și un total de 1,694,292 persoane în Prefectura Tokyo [73]. În același an un număr de 779 străini au fost înregistrați ca rezidenți ai orașului. Cei mai mulți erau britanici (209 rezidenți), urmați de Statele Unite (182) și originari din Dinastia Qing (137) [74].

Populaţia Tokyo din punct de vedere istoric începând din 1920
Cetățeni străini înregistrați[75]
Naționalitate Număr (2012)
 China 161,169
 Coreea de Sud 99,880
 Filipine 27,929
 Statele Unite 15,901
 Nepal 8,669
 India 8,313
 Thailanda 6,906
 Regatul Unit 5,522
 Myanmar 4,781
 Franța 4,635
Această diagramă reprezintă rata de creștere a municipalităților din Tokyo, Japonia. Acesta este estimată fața de recensămintele realizate în 2005 și 2010.
Creștere

     10.0% și mai mare

     7.5 – 9.9%

     5.0 – 7.4%

     2.5 – 4.9%

     0.0 – 2.4%

Scădere

     0.0 – 2.4%

     2.5 – 4.9%

     5.0 – 7.4%

     7.5 – 9.9%

     10.0% și mai mare

Populația din Tokyo
După zonă1

Tokyo
Cartierele Speciale
Zona Tama
Insule

12.79 milioane
8.653 milioane
4.109 milioane
28,000

După varstă2

Minori (age 0–14)
Lucrători (age 15–64)
Pensionari (age 65+)

1.461 milioane (11.8%)
8.546 milioane (69.3%)
2.332 milioane (18.9%)

După ore3

Ziua
Noaptea

14.978 milioane
12.416 milioane

După naționalitate

Rezidenți străini

364,6534 (2.9% din total)

1 Estimări din data de 1 Octombrie, 2007.

2 și din 1 Januarie , 2007.

3 Recensământul Național din 2005.

4 ca la 1 Januarie, 2006.


Economie[modificare | modificare sursă]

Ginza este o populară zonă de cumpărături fiind una dintre cele mai luxoase din lume
Sediul Bank of Japan din Chuo, Tokyo
Tokyo Tower noaptea
Shibuya atrage mulți turiști

Tokyo are cea mai mare economie metropolitană din lume. Conform studiului realizat de PricewaterhouseCoopers populația de 39 milioane persoane din Tokyo a avut un PIB de 2 trilioane de dolari în anul 2012 (la puterea de cumpărare) care l-a clasat în fruntea listei. 51 de companii enumerate în Fortune Global 500 au sediul în Tokyo, număr aproape dublu față de următorul oraș Paris [76].

Tokyo este un important centru financiar internațional[77], găzduiește sediile a mai multe dintre cele mai mari bănci de investiții și companii de asigurări, și servește drept nod central pentru transport, electrocasnice, presă și al industriei de radiodifuziune. În timpul creșterii centralizate a economiei dupa cel de Al Doilea Război Mondial, multe firme mari și-au mutat sediul aici din orașe precum Osaka (capitala comercialș istoricș), într-o încercare de a avea un acces mai bun către guvern. Acest trend a început să scadă din cauza creșterii populatiei și a prețului vieții.

Tokyo a fost evaluat de Economist Intelligence Unit ca fiind cel mai scump oraș din lume timp de 14 ani la rând, acest șir încheindu-se în 2006[78].

Tokyo a devenit un centru internațional important în anii 1960 și a fost descris drept unul dintre cele trei “centre de comandă” a economiei mondiale alaturi de New York și Londra[79].

Tokyo a avut 8,460 ha de teren agricol în 2003[80], conform Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Pescuitului din Japonia, plasându-se pe ultimul loc dintre prefecturile țării. Terenul agricol este concentrat în partea de vest a metropolei. Perisabile cum ar fi legumele, fructele și florile pot fi transportate convenabil în partea de est a prefecturii. Komatsuna și spanacul sunt cele mai importante legume; din 2000 Tokyo a furnizat 32.5% de komatsu vândut pe piața din Tokyo.

Turismul în Tokyo este și el un contribuitor important la economie. În 2006, 4.81 milioane de străini și 420 milioane de vizite făcute de japonezi în Tokyo, valoarea economică totală a acestor vizite a însumat 9.4 trilioane de yeni conform guvernului din Tokyo. Mulți turiști vizitează diversele centre, magazine și districtele destinate distracție din Cartierele speciale.

Piața de pește Tsukiji din centrul Tokyo este cea mai mare piață de pește și fructe de mare din lume dar și una dintre cele mai mari piețe angro de orice fel din lume. Piața Tsukiji ține mult la tradiția predecesorului; Piața de peste Nihombashi, și servește la peste 50.000 de cumpărători și vânzători în fiecare zi. Comercianți, angrosiști, licitatori, și persoane fizice frecventează piața creeând un microorganism de haos organizat care continuă să alimenteze orațul de peste patru secole[81].

Transport[modificare | modificare sursă]

Gara Tokyo este principalul terminal ce face legătura între orașe din Tokyo
Metroul din Tokyo si Metroul Toei sunt principali operatori de metrou din Tokyo
Hamazakibashi JCT pe Autostrada Shuto

Tokyo este cel mai mare nod de cale ferată, transport rutier și aerian din Japonia și din lume. Transportul public din Tokyo este dominat de o rețea extinsă de trenuri și metrou gestionate de o varietate de operatori, iar busurile, tramvaiele și monoraila joacă un loc secundar[82].

În Ota unul dintre cele 23 de cartiere speciale este situat Aeroportul Haneda care oferă zboruri interne și internaționale. Înafara orașului Tokyo în Prefectura Chiba se află Aeroportul Internațional Narita care este poarta principală de intrare a călătorilor internaționali în Japonia. Compania Japoneză Japan Airlines la fel ca și All Nippon Airways, Delta Air Lines și United Airlines au câte un centru pe acest aeroport.

Unele dintre diferitele insule guvernate de Tokyo au propriul aeroport Hachijō-jima (Aeroportul Hachijojima), Miyakejima (Aeroportul Miyakejima) și Izu Ōshima (Aeroportul Oshima) oferă servicii către Tokyo Internațional și alte aeroporturi.

Trenul este principalul mijloc de transport în Tokyo, unde există cea mai extinsă rețea feroviară urbană din lume și o rețea la fel de extinsă de linii de suprafață. JR East operează cea mai întinsă rețea feroviară din din Tokyo, incluzând Linia Yamanote care înconjoară centrul orașului. Două companii deferite operează rețeaua de metrou: firma privată Tokyo Metro și cea guvernamentală Tokyo Metropolitan Bureau of Transportation. Guvernul Metropolitan și transportatori privați operează pe rute de autobuz și o linie de tramvai. Servicii locale, regionale și naționale sunt disponibile la terminalele din gările de tren incluzând: Tokyo, Shinagawa și Shinjuku.

Rețelele de autostrăzi leagă capitala de alte puncte din zona metropolei, de regiunea Kanto și de insulele Kyushu și Shikoku. Pentru a le construi repede înainte de Jocurile Olimpice de vară din 1964 multe au fost construite deasupra drumurilor deja existente[83]. Alte mijloace de transport includ taxiuri care operează în Cartierele speciale și în orașe. De asemenea feriboturi de distanță lungă operează pe insulă și transportă persoane și marfă în porturi interne dar și în porturi internaționale.


Tokyo este deasemenea cel mai important centru comercial al țării, având peste 400 de instițutii de învățământ superior, 117 de universități,[84] 247 biblioteci,[85] Academia japoneză (1879), 185 de cinematografe,[86] 2000 de temple, 160.000 de restaurante,[87] 60.000 de taxiuri înregistrate.[88]

Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria electronică, chimică, a cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia feroasă, industria constucțiilor de mașini. Tokyo este deasemenea un foarte mare port la Oceanul Pacific, care comunică direct cu alt mare port, Yokohama. Funcția industrială a megalopolisului este enormă. Împreună cu Kawasaki și Yokohama formează așa-numita regiune Keihin, care are aproximativ o treime din producția industrială a țării și reprezintă cel mai mare complex pentru japonezi, cu un trafic ce depășeste 80 milioane tone anual. Tokyo este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine și construcții urbane, cartiere muncitorești. Aici sunt amplasate zeci de mii de întreprinderi și fabrici al căror fum și gaze nocive acoperă cerul orașului și face deseori imposibilă privirea siluetei muntelui Fuji.

Educație[modificare | modificare sursă]

Universitatea din Tokyo, Auditoriul Yasuda

În Tokyo există multe universități, licee și școli vocaționale. Multe dintre cele mai renumite universități din Japonia se află în Tokyo printre care: Universitatea Tokyo, Universitatea Hitotsubashi, Institutul de Tehnologie din Tokyo, Universitatea Waseda, Universitatea de Științe din Tokyo, Universitatea Keio [89]. Unele dintre cele mai mari universități naționale din Tokyo sunt:

Există de asemenea și căteva universități bine cunoscute pentru cursurile desfașurate în limba engleză și pentru predarea limbii Japoneze. Printre acestea se număă:

Tokyo este de asemenea sediul Universității Națiunilor Unite.

Grădinițe de stat, școli elementare (de la 1 la 6 ani), și școli primare (de la 6 la 9ani) sunt operate de cartierele speciale sau de minicipalități. Liceele în Tokyo sunt conduse de către Tokyo Metropolitan Government Board of Education și sunt numite Licee Metropolitane. Tokyo are de asemenea o mulțime de grădinițe și până la licee private.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Muzeul Naţional al Ştiinţei şi Inovaţiei cunoscut şi ca "Miraikan"
Strada Takeshita din Harajuku, centrul culturii adoleșcentine din Japonia

În Tokyo sunt multe muzee. În Parcul Ueno sunt Muzeul Național din Tokyo cel mai mare muzeu din țară care este specializat în Arte Japoneze tradiționalele; dar și Muzeul Național al Artelor Vestice și Gradina Zoologica din Ueno. Printre alte muzee se număra și Muzeul Național al Științei și Inovării din Odaiba; Muzeul Edo-Tokyo din Sumida, peste Râul Sumida din centrul orașului Tokyo; Muzeul Nezo în Aoyama; și National Diet Library, Arhivele Naționale, Muzeul Național la Artei Moderne care se află în apropierea palatului Imperial.

În Tokyo sunt numeroase teatre. Acestea includ teatre private și nationale în care se performează forme tradiționale de dramă japoneză. Merită menționate Teatrul Național Noh în care se joacă spectacole noh și Kabuki-za unde se joacă kabuki. Orchestre simfonice și alte organizații muzicale realizează muzică tradițională și modernă. Tokyo de asemenea găzduiește muzica modernă Japoneza dar și pop și rock internațional în locații variind de la cluburi intime și până la arene cunoscute la nivel internațional cum ar fi Nippon Budokan.

Multe festivaluri au loc în Tokyo. Evenimentele majore includ Sannō la Hie Shrine, Sanja la Asakusa Shrine și festivalul bienal de la Kanda. Ultimul are o paradă cu flotoare decorate și mii de oameni care participă. Anual în ultima Sâmbată a lunii iulie un foc de artificii enorm are loc peste Râul Sumida care atrage peste un million de privitori. Odată cu înflorirea cireșilor primavara, mulți localnici se adună în Parcul Uena, Parcul Inokashira și în Grădina Națională Shinjuku Gyoen pentru picnic sub cireșii înfloriți.

Harajuku este un cartier din Shibuya care este cunoscut la nivel mondial pentru stilul adoleșcentin, modă[90] și cosplay.

Bucătăria din Tokyo este recunoscută la nivel internațional. În Noiembrie 2007 Ghidul Michelin a lansat primul ghid pentru locuri in care se pregatește fine dining în Tokyo, oferind în total 191 de stele, aproape dublu față urmatorul oraș Paris. Opt localuri au primit maximul de trei stele (Paris are 10), 25 au primit 2 stele iar 117 au primit o stea. Dintre cele opt restaurante de top, trei dintre ele oferă fine dining tradițional Japonez, două sunt case de Sushi iar trei oferă preparate din bucataria franceză[91].

Sport[modificare | modificare sursă]

Tokyo Dome, stadionul echipei de baseball Yomiuri Giants
Ryōgoku Kokugikan arena de sumo

Tokyo care găzduiește o multitudine de sporturi este casa a două cluburi profesioniste de baseball, Yomuri Giants care joacă pe Tokyo Dome și Tokyo Yakult Swallows care joacă pe Stadionul Meiji-Jingu. Asociatia de Sumo Japoneză are de asemenea sediul în Tokyo la arena de sumo Ryōgoku Kokugikan unde anual sunt ținute trei turnee oficiale (în Ianuarie, Mai și Septembrie). Printre cluburile de fotbal din Tokyo se numără F.C. Tokyo și Tokyo Verdy 1969, amandouă joacă pe Stadionul Ajinomoto din Chofu. Printre cluburile de basketball se numară: Hitachi SunRockers, Toyota Alvark Tokyo și Tokyo Excellence.

Tokyo a găzduit Jocurile Olimpice de vară din 1964 astfel devenind primul oraș din Asia care a organizeazat jocurile olimpice. Stadionul Național cunoscut și ca Stadionul Olimpic găzduiește o serie de evenimente spotive internaționale. Cu o serie de arene spotrive de clasă mondială Tokyo adesea gazduiește evenimente sportive naționale și internaționale cum ar fi: turnee de tenis, înnot, maraton, rugby, fotbal, demonstrații de fotbal american, judo și katare. Tokyo Metropolitan Gymnasium din Sendagaya, Shibuya este un complex sportiv care include bazine de înnot, săli de antrenament și o arenă interioară cere este destul de încăpatoare. Complexul a găzduit în Octombrie 2011, Campionatele Mondiale de Gimnastică Artistică, în ciuda îndoielilor venite din partea Federașiei Internaționale de Gimnastică ca nu vor putea organiza campionatul din cauza tsunamiului de pe 11 Martie 2011[92]. Tokyo a fost selectat să orgaizeze Jocurile Olimpice de vara din 2020 și Jocurile Paralimpice de vară din 2020.

În cultura populară[modificare | modificare sursă]

Fiind cel mai populat loc din Japonia și locul unde sunt cele mai mari studiouri de radio și de televiziune, Tokyo este deseori platoul de filmare a filmelor Japoneze, emisiuni, serii animate (Anime), și cărți de benzi desenate (Manga). În genul kaiju (film cu monștrii) simboluri emblematice ale orașului sunt adesea distruse de monștrii uriași precum în Godzilla și Gamera. Unii regizori de la Hollywood au folosit orașul drept fundal pentru filmele filmate în Japonia. Exemple de după război sunt: Tokyo Joe, My Geisha, Tokyo Story și filmul cu James Bond, You Only Live Twice; exemple recente includ Kill Bill, [[The Fast and the Furious: Tokyo Drift, Lost in Translation, Babel, și Inception.

Autorul japonez Haruli Murakami a plasat câteva dintre romanele sale în Tokyo (printer care și Norvegian Wood (roman)), primele două romane ale lui David Mitchell au avut loc în Tokyo (Number9dream și Ghostwritten). Pictorul britanic Carl Randall a trăit zece ani în Tokyo ca artist, în acest timp a creeat un corp de lucru care în care descrie străzile aglomerate și locurile publice. [93][94][95][96][97]

Relații internaționale[modificare | modificare sursă]

Tokyo este membrul fondator al Asian Network of Major Cities 21 și este membru în Council of Local Authorities for International Relations. Tokyo este de asemenea unul dintre membrii fondatori al C40 Cities Climate Leadership Group.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.metro.tokyo.jp/tosei/governor/governor/kishakaiken/2016/08/02.html, accesat la 16 octombrie 2016  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ „Geography of Tokyo”. Tokyo Metropolitan Government. 
  3. ^ Japan's Local Government System”. Tokyo Metropolitan Government. http://www.metro.tokyo.jp/ENGLISH/PROFILE/overview05.htm. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ World Urbanization Prospects: The 2014 Revision Population Database”. United Nations. http://esa.un.org/wup2014/unup/index.asp?panel=2. Accesat la 10 august 2014. 
  5. ^ Nussbaum, Louis-Frédéric. (2005). "Tōkyō" in Japan Encyclopedia, pp. 981–982 pe Google books; "Kantō" in p. 479 pe Google books
  6. ^ Fortune. „Global Fortune 500 by countries: Japan”. CNN. http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2011/countries/Japan.html. Accesat la 22 iulie 2011. 
  7. ^ GaWC – The World According to GaWC 2008”. Lboro.ac.uk. 13 aprilie 2010. http://www.lboro.ac.uk/gawc/world2008t.html. Accesat la 29 octombrie 2010. 
  8. ^ Tokyo Tops Among Global Travelers, According To TripAdvisor World City Survey”. TripAdvisor LLC. 20 mai 2014. http://www.tripadvisor.com/PressCenter-i6742-c1-Press_Releases.html. Accesat la 1 septembrie 2014. 
  9. ^ 2015 Cost of Living Rankings”. Mercer. Mercer LLC. 17 iunie 2015. http://www.mercer.com/newsroom/cost-of-living-survey.html. Accesat la 17 octombrie 2015. 
  10. ^ Uptown top ranking”. The Economist. 17 iunie 2015. http://www.economist.com/blogs/graphicdetail/2015/03/daily-chart. Accesat la 17 octombrie 2015. 
  11. ^ The Monocle Quality of Life Survey 2015 – Film. http://monocle.com/film/affairs/the-monocle-quality-of-life-survey-2015/. 
  12. ^ ja "「ミシュランガイド東京・横浜・鎌倉2011」を発行 三つ星が14軒、二つ星が54軒、一つ星が198軒に", Michelin Japan, November 24, 2010.
  13. ^ Tokyo is Michelin's biggest star”. The Times. 20 noiembrie 2007. http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/asia/article2901640.ece. 
  14. ^ Safe Cities Index 2015 Infographic – NEC: Safe Cities”. 7 ianuarie 2015. http://safecities.economist.com/infographics/safe-cities-index-infographic/. 
  15. ^ QS Best Student Cities 2016”. Top Universities. http://www.topuniversities.com/city-rankings/2016#sorting=rank+custom=rank+order=desc+search=. 
  16. ^ Room, Adrian. Placenames of the World. McFarland & Company (1996), p360. ISBN 0-7864-1814-1.
  17. ^ US Department of State. (1906). A digest of international law as in diplomatic discussions, treaties and other international agreements (John Bassett Moore, ed.), Volume 5, page 759; excerpt, "The Mikado, on assuming the exercise of power at Yedo, changed the name of the city to Tokio".
  18. ^ Fiévé, Nicolas & Paul Waley (2003). Japanese Capitals in Historical Perspective: Place, Power and Memory in Kyoto, Edo and Tokyo. p. 253 
  19. ^ "明治東京異聞~トウケイかトウキョウか~東京の読み方" Tokyo Metropolitan Archives (2004). Retrieved on September 13, 2008. ja
  20. ^ Nussbaum, "Provinces and prefectures" at p. 780 pe Google books
  21. ^ McClain, James, James (1994). Edo and Paris: Urban Life and the State in the Early Modern Era. p. 13 
  22. ^ Sorensen, Andre (2004). The Making of Urban Japan: Cities and Planning from Edo to the Twenty First Century. p. 16 
  23. ^ Naitō, Akira (2003). Edo, the City That Became Tokyo: An Illustrated History. p. 33,55 
  24. ^ Naitō, Akira (2003). Edo, the City That Became Tokyo: An Illustrated History. p. 182,183 
  25. ^ Naitō, Akira (2003). Edo, the City That Became Tokyo: An Illustrated History. p. 186 
  26. ^ Naitō, Akira (2003). Edo, the City That Became Tokyo: An Illustrated History. p. 188 
  27. ^ History of Tokyo”. Tokyo Metropolitan Government. http://www.metro.tokyo.jp/ENGLISH/PROFILE/overview01.htm. Accesat la 17 octombrie 2007. 
  28. ^ Tokyo-Yokohama earthquake of 1923”. Encyclopædia Britannica. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/1421140/Tokyo-Yokohama-earthquake-of-1923. Accesat la 10 octombrie 2014. 
  29. ^ Tipton, Elise K. (2002). Modern Japan: A Social and Political History. Routledge. p. 141. ISBN 0-585-45322-5 
  30. ^ 1945 Tokyo Firebombing Left Legacy of Terror, Pain”. Common Dreams. http://www.commondreams.org/headlines05/0310-08.htm. 
  31. ^ Cybriwsky, Roman (1997). Historical Dictionary of Tokyo. Lanham, MD: Scarecrow. p. 22 
  32. ^ Hewitt, Kenneth (1983). „Place Annihilation: Area Bombing and the Fate of Urban Places”. Annals of the Association of American Geographers 73 (2): 257–284. doi:10.1111/j.1467-8306.1983.tb01412.x. 
  33. ^ Tokyo Narita International Airport (NRT) Airport Information (Tokyo, Japan). http://tokyo-nrt.airports-guides.com/. Accesat la 10 octombrie 2014. 
  34. ^ Rail Transport in The World's Major Cities” (PDF). Japan Railway and Transport Review. http://www.jrtr.net/jrtr25/pdf/f04_oka.pdf. Accesat la 17 octombrie 2007. 
  35. ^ Saxonhouse, Gary R. (ed.); Robert M. Stern (ed.) (2004). Japan's Lost Decade: Origins, Consequences and Prospects for Recovery. Blackwell Publishing Limited. ISBN 1-4051-1917-9 
  36. ^ Shift of Capital from Tokyo Committee”. Japan Productivity Center for Socio-Economic Development. Există o versiune arhivată la 25 august 2007. //web.archive.org/web/20070825113931/http://www.jpc-sed.or.jp/eng/committee/committee06.html. Accesat la 14 octombrie 2007. [nefuncțională]
  37. ^ Policy Speech by Governor of Tokyo, Shintaro Ishihara at the First Regular Session of the Metropolitan Assembly, 2003”. Tokyo Metropolitan Government. Există o versiune arhivată la 3 noiembrie 2007. https://web.archive.org/web/20071103052926/http://www.metro.tokyo.jp/ENGLISH/GOVERNOR/SPEECH/2003/0301/2.htm. Accesat la 17 octombrie 2007. 
  38. ^ Despite Major Earthquake Zero Tokyo Buildings Collapsed Thanks to Stringent Building Codes. http://inhabitat.com/despite-record-breaking-earthquake-no-buildings-in-tokyo-collapsed-thanks-to-stringent-building-codes/. Accesat la 11 octombrie 2011. 
  39. ^ Williams, Carol J. (11 martie 2011). „Japan earthquake disrupts Tokyo, leaves capital only lightly damaged”. Los Angeles Times. http://articles.latimes.com/2011/mar/11/world/la-fgw-japan-quake-tokyo-20110311. Accesat la 11 octombrie 2011. 
  40. ^ Tokyo Radiation Levels- Metropolis Magazine. http://metropolis.co.jp/quake/quake-2011-03/tokyo-radiation-levels-historical/. Accesat la 25 aprilie 2012. 
  41. ^ Tokyo radiation levels – daily updates – April”. Există o versiune arhivată la 19 august 2011. https://web.archive.org/web/20110819194046/http://chottomatte.net/2011/04/01/tokyo-radiation-levels-daily-updates-april/. Accesat la 11 octombrie 2011. 
  42. ^ IOC selects Tokyo as host of 2020 Summer Olympic Games. http://www.olympic.org/tokyo-2020-summer-olympics. Accesat la 10 octombrie 2014. 
  43. ^ Population of Tokyo, Japan”. mongabay. http://population.mongabay.com/population/japan/1850147/tokyo. Accesat la 10 februarie 2012. 
  44. ^ Local Government in Japan” (PDF). Council of Local Authorities for International Relations. p. 8. Există o versiune arhivată la 23 septembrie 2008. https://web.archive.org/web/20080923193559/http://70.86.96.100/pdfs/en/localg2006.pdf. Accesat la 14 septembrie 2008. 
  45. ^ The Structure of the Tokyo Metropolitan Government (Tokyo government webpage)
  46. ^ Population of Tokyo – Tokyo Metropolitan Government (Retrieved on July 4, 2009)
  47. ^ PRAY FOR TOKYO: CHIYODA”. Karis Japan. http://www.karisjapan.org/2014/05/pray-for-japan-chiyoda/. Accesat la 20 aprilie 2015. 
  48. ^ Development of the Metropolitan Centre, Subcentres and New Base”. Bureau of Urban Development, Tokyo Metropolitan Government. http://www.toshiseibi.metro.tokyo.jp/plan/pe-011.htm. Accesat la 14 octombrie 2007. 
  49. ^ General overview of area figures for Natural Parks by prefecture”. Ministry of the Environment. http://www.env.go.jp/en/nature/nps/park/doc/files/np_6.pdf. Accesat la 8 februarie 2012. 
  50. ^ A New 1649–1884 Catalog of Destructive Earthquakes near Tokyo and Implications for the Long-term Seismic Process” (PDF). U.S. Geological Survey. http://sicarius.wr.usgs.gov/tokyo/submitted/GrunewaldJGR_submitted.pdf. Accesat la 14 octombrie 2007. 
  51. ^ A new probabilistic seismic hazard assessment for greater Tokyo” (PDF). U.S. Geological Survey. http://walrus.wr.usgs.gov/reports/reprints/Stein_PRSLA_364.pdf. Accesat la 14 octombrie 2007. 
  52. ^ Peel, M. C., Finlayson, B. L., and McMahon, T. A.: Updated world map of the Köppen-Geiger climate classification, Hydrol. Earth Syst. Sci., 11, 1633–1644, 2007.
  53. ^ Tokyo observes latest ever 1st snowfall”. Kyodo News. Tokyo. 16 martie 2005. Există o versiune arhivată la 19 martie 2007. //web.archive.org/web/20070319230142/http://asia.news.yahoo.com/070316/kyodo/d8nsv0600.html. Accesat la 18 octombrie 2008. [nefuncțională]
  54. ^ 気象庁 Japan Meteorological Agency. „観測史上1~10位の値(年間を通じての値)”. Data.jma.go.jp. http://www.data.jma.go.jp/obd/stats/etrn/view/rank_s.php?prec_no=19&prec_ch=%8B%FA%98H%8Ex%92%A1&block_no=47662&block_ch=%8B%FA%98H&year=&month=&day=&elm=rank&view=. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  55. ^ 気象庁 Japan Meteorological Agency. „観測史上1~10位の値(10月としての値)”. Data.jma.go.jp. http://www.data.jma.go.jp/obd/stats/etrn/view/rank_s.php?prec_no=19&prec_ch=%8B%FA%98H%8Ex%92%A1&block_no=47662&block_ch=%8B%FA%98H&year=&month=10&day=&view=. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  56. ^ The JMA Tokyo, Tokyo (東京都 東京) station is at 35°41.4′N 139°45.6′E, JMA: 気象統計情報>過去の気象データ検索>都道府県の選択>地点の選択
  57. ^ 平年値(年・月ごとの値)” (în Japanese). Japan Meteorological Agency. http://www.data.jma.go.jp/obd/stats/etrn/view/nml_sfc_ym.php?prec_no=44&prec_ch=%93%8C%8B%9E%93s&block_no=47662&block_ch=%93%8C%8B%9E&year=&month=&day=&elm=normal&view=. Accesat la 16 decembrie 2014. 
  58. ^ Publications/Periodicals” (în Japanese). Japan Meteorological Agency. http://www.data.jma.go.jp/obd/stats/etrn/view/nml_sfc_ym.php?prec_no=44&block_no=47662&year=&month=&day=&view=a1. Accesat la 16 decembrie 2014. 
  59. ^ ホーム > 知識・解説” (în Japanese). Japan Meteorological Agency. http://www.data.jma.go.jp/obd/stats/etrn/view/rank_s.php?prec_no=44&block_no=47662&year=&month=13&day=&view=. Accesat la 16 decembrie 2014. 
  60. ^ 気象庁 / 気象統計情報 / 過去の気象データ検索 / 平年値(年・月ごとの値)”. Japan Meteorological Agency. http://www.data.jma.go.jp/obd/stats/etrn/view/nml_amd_ym.php?prec_no=44&block_no=0365&year=&month=&day=&view=. Accesat la 24 iunie 2013. 
  61. ^ 気象統計情報 / 天気予報・台風 / 過去の台風資料 / 台風の統計資料 / 台風の平年値”. Japan Meteorological Agency. http://www.data.jma.go.jp/fcd/yoho/typhoon/statistics/average/average.html. 
  62. ^ Hidenobu Jinnai. Tokyo: A Spatial Anthropology. University of California Press (1995), p1-3. ISBN 0-520-07135-2.
  63. ^ Tokyo – GoJapanGo”. Tokyo Attractions – Japanese Lifestyle. Mi Marketing Pty Ltd. http://www.gojapango.com/tokyo/. Accesat la 18 aprilie 2012. 
  64. ^ World Business Council for Sustainable Development (WBCSD)”. Wbcsd.org. Există o versiune arhivată la 4 ianuarie 2009. https://web.archive.org/web/20090104200639/http://www.wbcsd.org/plugins/DocSearch/details.asp?type=DocDet&ObjectId=MzAyNzQ. Accesat la 18 octombrie 2008. 
  65. ^ Barry, Roger Graham & Richard J. Chorley. Atmosphere, Weather and Climate. Routledge (2003), p344. ISBN 0-415-27170-3.
  66. ^ Toshiaki Ichinose, Kazuhiro Shimodozono, and Keisuke Hanaki. Impact of anthropogenic heat on urban climate in Tokyo. Atmospheric Environment 33 (1999): 3897–3909.
  67. ^ Heat Island Control Measures”. .kankyo.metro.tokyo.jp. 6 ianuarie 2007. http://www2.kankyo.metro.tokyo.jp/sgw/English/heatisland.htm. Accesat la 29 octombrie 2010. 
  68. ^ Barry, Roger Graham; Chorley, Richard J.. Atmosphere, Weather and Climate. London: Methuen Publishing. p. 344. ISBN 0-416-07152-X 
  69. ^ http://www.metro.tokyo.jp/ENGLISH/PLAN/DATA/10yearplan_data_4.pdf
  70. ^ 2012 Action Program for Tokyo Vision 2020 – Tokyo Metropolitan Government”. Metro.tokyo.jp. http://www.metro.tokyo.jp/ENGLISH/PROFILE/policy03.htm. Accesat la 23 decembrie 2012. 
  71. ^ 東京都の人口(推計)”. 東京都. http://www.toukei.metro.tokyo.jp/jsuikei/js-index.htm. Accesat la 17 ianuarie 2015. 
  72. ^ Population of Tokyo”. Tokyo Metropolitan Government. Există o versiune arhivată la 23 decembrie 2008. https://web.archive.org/web/20081223114634/http://www.metro.tokyo.jp/ENGLISH/PROFILE/overview03.htm. Accesat la 1 ianuarie 2009. 
  73. ^ 東京府 編 (1890) (în Japanese). [Tōkyō-Fu Statistics Book (1889)]. 1. 東京府. pp. 40–41  (National Diet Library Digital Archive) (digital page number 32)
  74. ^ 東京府 編 (1890) (în Japanese). [Tōkyō-Fu Statistics Book (1889)]. 1. 東京府. pp. 66–67  (National Diet Library Digital Archive) (digital page number 46)
  75. ^ Tokyo Statistical Yearbook 2012, Population: 2–4 Foreign Residents by District and Nationality (Year-End Data 2008–2012)” (Excel 97). Bureau of General Affairs, Tokyo Metropolitan Government. http://www.toukei.metro.tokyo.jp/tnenkan/2012/tn12qa020400.xls. Accesat la 27 ianuarie 2015. 
  76. ^ Global 500 Our annual ranking of the world's largest corporationns”. CNNMoney.com. http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2009/cities/. Accesat la 4 decembrie 2008. 
  77. ^ Financial Centres, All shapes and sizes”. The Economist. 13 septembrie 2007. http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=9753204. Accesat la 14 octombrie 2007. 
  78. ^ Oslo is world's most expensive city: survey”. Reuters. 31 ianuarie 2006. http://today.reuters.com/news/newsArticle.aspx?type=worldNews&storyID=2006-01-31T113907Z_01_L312905_RTRUKOC_0_US-LIFE-CITIES.xml&archived=False. Accesat la 1 februarie 2007. [nefuncțională]Format:Cbignore
  79. ^ Sassen, Saskia (2001). The Global City: New York, London, Tokyo (ed. 2nd). Princeton University Press. ISBN 0-691-07063-6 
  80. ^ Horticulture Statistics Team, Production Statistics Division, Statistics and Information Department, Ministry of Agriculture, Forestry and Fisheries (15 iulie 2003). „Statistics on Cultivated Land Area”. Există o versiune arhivată la 24 iunie 2008. //web.archive.org/web/20080624195936/http://www.maff.go.jp/esokuhou/sei200305.pdf. Accesat la 18 octombrie 2008. [nefuncțională]
  81. ^ Hannerz, Ulf (2005). „The Fish Market at the Center of the World (Review)”. The Journal of Japanese Studies 31 (2): 428–31. doi:10.1353/jjs.2005.0044. 
  82. ^ A Country Study: Japan”. The Library of Congress. pp. Chapter 2, Neighbourhoods. http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/jptoc.html. Accesat la 24 octombrie 2007. 
  83. ^ Revamping Tokyo's expressways could give capital a boost”. Yomiuri Shimbun. http://www.yomiuri.co.jp/dy/editorial/T121007001994.htm. Accesat la 8 octombrie 2012. 
  84. ^ 偏差値・入試情報 ALL東京都大学受験辞典
  85. ^ 東京図書館制覇!
  86. ^ http://www.city.nagoya.jp/_res/usr/c/056/023/bunka9.pdf
  87. ^ 50 reasons why Tokyo is the greatest city in the world | CNNGo.com
  88. ^ Better Place launches Tokyo-taxi electric-car test - MarketWatch
  89. ^ QS University Rankings: Asia 2016”. QS Quacquarelli Symonds Limited. https://www.topuniversities.com/university-rankings/asian-university-rankings/2016#sorting=rank+region=+country=100+faculty=+stars=false+searc. Accesat la 13 iunie 2016. 
  90. ^ Perry, Chris (25 aprilie 2007) (Flash). Rebels on the Bridge: Subversion, Style, and the New Subculture. Self-published (Scribd). http://www.scribd.com/doc/38260/Harajuku-Rebels-on-the-Bridge. Accesat la 4 decembrie 2007. 
  91. ^ Tokyo 'top city for good eating'”. BBC NEWS. 20 noiembrie 2007. http://news.bbc.co.uk/2/hi/also_in_the_news/7103255.stm. Accesat la 18 octombrie 2008. 
  92. ^ Tokyo Keeps Gymnastics Worlds, Bolsters Olympics Ambitions”. Aroundtherings.com. 23 mai 2011. Există o versiune arhivată la 1 iunie 2012. https://web.archive.org/web/20120601103927/http://www.aroundtherings.com//articles/view.aspx?pv=xqv&id=37022. Accesat la 23 decembrie 2012. 
  93. ^ BBC World Service: World Update. 'Carl Randall – Painting the faces in Japan's crowded cities'., BBC World Service, 2016, http://www.bbc.co.uk/programmes/p03mt7rn 
  94. ^ BBC News. 'Painting the faces in Japan's crowded cities'., BBC News – Arts & Entertainment, 2016, http://www.bbc.co.uk/news/entertainment-arts-35841387 
  95. ^ 'Tokyo Portraits by Carl Randall'., The Daiwa Anglo Japanese Foundation, London, 2014, http://www.dajf.org.uk/exhibitions/tokyo-portraits-by-carl-randall-2 
  96. ^ 'The BP Portrait Awards 2013'., The National Portrait Gallery, London, 2012, http://www.npg.org.uk/whatson/exhibitions/bp-portrait-award-2013/the-exhibition/exhibitors/bp-2013-exhibitor-6.php 
  97. ^ 'Japan Portraits'., Carl Randall – artist website, 2016, http://www.carlrandall.com/japan-portraits 
  98. ^ Friendship and cooperation agreements”. Paris: Marie de Paris. http://next.paris.fr/english/paris-a-city-with-an-international-profile/international-action-cooperation/friendship-and-cooperation-agreements/rub_8139_stand_29940_port_18784. Accesat la 10 septembrie 2016. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Alte lecturi[modificare | modificare sursă]

Ghiduri[modificare | modificare sursă]

  • Bender, Andrew, and Timothy N. Hornyak. Tokyo (City Travel Guide) (2010)
  • Mansfield, Stephen. Dk Eyewitness Top 10 Travel Guide: Tokyo (2013)
  • Waley, Paul. Tokyo Now and Then: An Explorer's Guide. (1984). 592 pp
  • Yanagihara, Wendy. Lonely Planet Tokyo Encounter (2012)

Contemporan[modificare | modificare sursă]

  • Allinson, Gary D. Suburban Tokyo: A Comparative Study in Politics and Social Change. (1979). 258 pp.
  • Bestor, Theodore. Neighbourhood Tokyo (1989). online edition
  • Bestor, Theodore. Tsukiji: The Fish Market at the Centre of the World. (2004) online edition
  • Fowler, Edward. San'ya Blues: Labouring Life in Contemporary Tokyo. (1996) ISBN 0-8014-8570-3.
  • Friedman, Mildred, ed. Tokyo, Form and Spirit. (1986). 256 pp.
  • Jinnai, Hidenobu. Tokyo: A Spatial Anthropology. (1995). 236 pp.
  • Reynolds, Jonathan M. "Japan's Imperial Diet Building: Debate over Construction of a National Identity". Art Journal. 55#3 (1996) pp 38+.
  • Sassen, Saskia. The Global City: New York, London, Tokyo. (1991). 397 pp.
  • Sorensen, A. Land Readjustment and Metropolitan Growth: An Examination of Suburban Land Development and Urban Sprawl in the Tokyo Metropolitan Area (2000)
  • Waley, Paul. "Tokyo-as-world-city: Reassessing the Role of Capital and the State in Urban Restructuring". Urban Studies 2007 44(8): 1465–1490. ISSN 0042-0980 Fulltext: Ebsco


Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Prefectura şi oraşul Tokyo

Coordonate: 35°41′0″N 139°46′0″E / 35.68333°N 139.76667°E / 35.68333; 139.76667