Gilles Deleuze
Gilles Deleuze (IPA: [ʒil dəløz]) (n. , Paris, Seine, Franța – d. , Paris, Franța) a fost unul dintre cei mai importanți și influenți filosofi francezi, din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Opera sa include studii de filosofie, politică, artă, cinematografie și literatură.
Cele mai populare lucrări ale sale sunt Capitalism și schizofrenie. Anti-Oedip (1972) și Mii de platouri (1980), ambele scrise împreună cu Félix Guattari. Diferență și repetiție (1968) este considerată capodopera sa.
O parte importantă a proiectului filosofic al lui Deleuze este dedicată lucrărilor altor filosofi, precum Nietzsche, Bergson, Spinoza sau Kant.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Tinerețe
[modificare | modificare sursă]Gilles Deleuze s-a născut într-o familie de clasă mijlocie din Paris și a trăit acolo cea mai mare parte a vieții sale. Mama sa a fost Odette Camaüer, iar tatăl său, Louis, a fost inginer. El și-a început studiile în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, perioadă în care a urmat cursurile Liceului Carnot. De asemenea, el a petrecut un an într-un khâgne la Liceul Henri IV. În timpul ocupației naziste a Franței, fratele lui Deleuze, cu trei ani mai mare decât el, Georges, a fost arestat pentru participarea sa la Rezistența Franceză și a murit în timp ce se afla în tranzit spre un lagăr de concentrare. Între 1944 -1948 studiază filosofia la Sorbona.
Carieră
[modificare | modificare sursă]Gilles Deleuze a promovat agrégation-ul în filosofie în 1948 și a predat la diverse licee (Amiens, Orléans, Louis-le-Grand) până în 1957, când a ocupat un post la Universitatea din Paris. În 1953, a publicat prima sa monografie, Empirisme et subjectivité, despre David Hume. Această monografie se baza pe teza sa de DES (diplôme d’études supérieures), susținută în 1947, aproximativ echivalentă cu o teză de masterat.
Între 1960 și 1964, a deținut un post de cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS). În această perioadă a publicat lucrarea Nietzsche și filosofia (1962) și s-a împrietenit cu Michel Foucault. Din 1964 până în 1969, a fost profesor la Universitatea din Lyon. În 1968, Deleuze și-a susținut cele două teze de doctorat de stat în timpul demonstrațiilor din Mai 1968; ulterior, le-a publicat sub titlurile Diferență și repetiție și Spinoza et le problème de l'expression.
În 1969, a fost numit la Universitatea Paris VIII, o instituție experimentală organizată pentru a implementa reforme educaționale. Această nouă universitate a atras numeroși academicieni renumiți, printre care Foucault (care a sugerat angajarea lui Deleuze) și psihanalistul Félix Guattari. Deleuze a predat la Paris VIII până la pensie, în 1987.
Deces
[modificare | modificare sursă]Deleuze, care suferise de afecțiuni respiratorii încă din tinerețe, a dezvoltat tuberculoză în 1968 și a fost supus unei rezecții pulmonare. Deleuze era un fumător. A suferit simptome respiratorii din ce în ce mai severe pentru tot restul vieții sale. Copleșit de problemele sale respiratorii, a murit prin sinucidere la 4 noiembrie 1995, aruncându-se pe fereastra apartamentului său.
Ediții în limba română
[modificare | modificare sursă]- Diferență și repetiție, traducere de Toader Saulea Editura Babel, București, 1995;
- Ce este filosofia? (împreună cu Félix Guattari), Editura Pandora-M, Târgoviște, 1998;
- Foucault, traducere de Bogdan Ghiu, Editura Idea, Cluj, 2002;
- Nietzsche, traducere și postfață de Bogdan Ghiu, Editura ALL, București, 2002;
- Tratative, traducere de Bogdan Ghiu și Ovidiu Țichindeleanu, Editura Idea, Cluj, 2005;
- Nietzsche și filosofia, traducere Bogdan Ghiu, Editura Fundației Culturale Ideea Europeana, București, 2005;
- Kafka. Pentru o literatură minoră (împreună cu Félix Guattari), traducere și postfață de Bogdan Ghiu, Editura Art, București, 2007;
- Capitalism și schizofrenie. Anti-Oedip (împreună cu Felix Guattari), traducere Bogdan Ghiu, Editura Paralela 45, Pitești, 2008;
- Cinema 1. Imaginea-miscare, traducere de Bogdan Ghiu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2012;
- Cinema 2. Imagine-timp, traducere Bogdan Ghiu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2013;
- Mii de platouri, (împreună cu Felix Guatari), traducere de Bogdan Ghiu, Editura Art, București, 2013;
- Dialoguri (cu Claire Parnet), traducere Bogdan Ghiu, Editura Comunicare.ro, București, 2017;
- Logica sensului, traducere Bogdan Ghiu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2022;
- Filosofia critică a lui Kant, traducere Ioan Coroamă, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2025;
- Gândirea nomadă. Texte și interviuri 1953-1995, traducere Ciprian Mihali și Andreea Rațiu, Editura Idea, Cluj, 2025.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Gilles Deleuze” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 „Gilles Deleuze” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- 1 2 „Gilles Deleuze” (în engleză). Discogs. Wikidata Q504063. Accesat în .
- ↑ „Gilles Deleuze” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 „Fichier des personnes décédées mirror”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112.
- ↑ „DELEUZE GILLES”. Encyclopædia Universalis[*]. . Wikidata Q1340194. Accesat în .
- ↑ „Gilles Deleuze” (în germană). Catalogul Bibliotecii Naționale Germane[*]. Wikidata Q23833686. Accesat în .
- ↑ „Gilles Deleuze”. ELMCIP Knowledge Base[*].
- ↑ „Gilles Deleuze”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ https://www.oxfordreference.com/view/10.1093/oi/authority.20110803095954823. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Gilles Deleuze” (în franceză). Cairn.info[*]. Wikidata Q2933237.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- ro Interviu video cu Gilles Deleuze, 1988 Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Gilles Deleuze @ Stanford Encyclopedia of Philosophy
- en Gilles Deleuze @ The European Graduate School
