Pasul Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pasul Buzău
Altitudine 670 m
Munți Masivul Podu Calului la nord-est
Masivul Siriu la sud-vest
Coordonate Coordonate: 45°33′56.93″N 26°10′14.42″E / 45.5658139°N 26.1706722°E / 45.5658139; 26.170672245°33′56.93″N 26°10′14.42″E / 45.5658139°N 26.1706722°E / 45.5658139; 26.1706722
Țară  România
Văi Buzău
Ascensiune începând din Satul Crasna (NV)
Satul Gura Siriului (SE)
Drum de acces RO Roadsign 10.svg DN10
Perioadă de închidere Deschis tot timpul anului
Pasul Buzău se află în România
Pasul Buzău
Pasul Buzău (România)

Pasul Buzău (maghiară Bodzai-szoros), este o trecătoare situată pe DN10 la 670 m altitudine[1] și, care traversează Carpații Orientali leagând orașul Nehoiu de Depresiunea Întorsura Buzăului.[2]

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Trecătoarea este situată pe valea Buzăului între Masivul Siriu – aflați la sud-vest și Masivul Podu Calului – aflați la nord-est, pe culmea dintre Piscu Cheii - aflat la nord-est și Delul Scurt aflat la sud-vest[1], între satele Crasna aflat la nord-vest și Gura Siriului aflat la sud-est. Aici în gresia de Siriu, Buzăul a creat un scurt sector de chei.[3]

Cele mai apropiate căi ferate sunt 504 (secundară) Buzău - Nehoiașu (73 km) situată pe valea Buzăului și 403 (secundară) Brașov - Întorsura Buzăului (36 km)

În apropiere spre nord-est se află Pasul Delușor – (situat între Munții Vrancei și Masivul Penteleu)[4], spre nord-vest Pasul Predeluș din Munții Întorsurii[5], iar spre sud-vest pasurile Tabla Buții (Tătarilor) dintre Munții Tătaru și Masivul Siriu și Boncuța dintre Masivul Ciucaș și Munții Tătaru.[6]

File de istorie[modificare | modificare sursă]

Prin trecătoare trecea ruta comercială care lega Brașovul de portul Brăilei.[7]

A fost denumită de turci Tallisin (adică Trecatoarea fericirii), spre a încuraja soldații în campaniile de invadare a Transilvaniei. Oștile otomane au traversat pasul în anii 1421, 1432, 1438, 1508, iar în anii 1599 și 1600 acesta a fost traversat de oștile lui Mihai Viteazul, respectiv de către un corp de armată al fiului său Nicolae Pătrașcu.[8]

Încă de la construirea celor două tronsoane de cale ferată de o parte și alta a pasului, au existat intenții – ajunse în stadiul de proiectare dar nematerializate, de traversare a acestuia de către o cale ferată în scopul realizării unei conexiuni cu Brăila. Promotorul inițial al acestei idei a fost Imperiul Austro-Ungar.[9]

Cimitirul eroilor din Primul Război Mondial de lângă Gura Siriului

Intrarea României în Primul Război Mondial, a făcut ca trecătoarea să redevină teatru de operațiuni militare începând cu 15 august 1916.[10] După succesele inițiale, Armata a II-a Română reorganizată sub comanda generalului Averescu și retrasă pe aliniamentul Carpaților a opus în august-octombrie 1916 pe Divizia a 6-a, Diviziei germane 89 comandate de generalul von Bellow.[11] Deși Pasul Buzău a fost menit unei lovituri secundare cu rolul de a fixa pe teren trupele române[12], lupte violente în zonă au continuat și după apogeul Bătăliei Treacătorilor dintre 1528 octombrie. Schimbările repetate ale situației de o parte și de alta au mers până la cucerirea Muntelui Siriu și retragerea temporară a românilor pe dreapta râului Siriu. Ulterior zilei de 30 octombrie inițiativa a revenit din nou trupelor române, care au reluat acțiunile ofensive și la 2 noiembrie au luptat din nou de-a lungul Pasului Buzău. Epuizarea combatanților a făcut ca situația să devină staționară, până la retragerea generală impusă de înfrângerea suferită în urma Bătăliei de pe Neajlov-Argeș.[11][12].

În luptele purtate aici s-a remarcat cu prisosință locotenent-colonelul Traian Epure, comandantul Regimentului 3 Vânători din Divizia a 6-a care, a acționat energic și a apărat îndârjit linia de apărare opusă ofensivei germane de pe valea Buzăului.[11]

Obiective turistice de interes situate în apropiere[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Harta Munților Buzăului, accesat 2013.10.10
  2. ^ Op. cit. Bibliografie: Atlas rutier România
  3. ^ Studiul microbiostratigrafic al Cretacicului superior din perimetrul Zăbrătău-Crasna-Gura Harțagului (Valea Buzăului), Emil Pavel Radu, Teză de Doctorat, Universitatea București, Facultatea de Geologie și Geofizică, Catedra Geologie - Paleontologie, acesat 2014.02.08
  4. ^ Harta turistică a Munților Vrancei, Florin Roman, Alexandru Ugron Adam, accesat 2013.10.10
  5. ^ Harta Munceilor Întorsurii, Asaltul Carpaților, Consiliul Național al Organizației Pionierilor, București, 1985, accesat 2013.10.10
  6. ^ Harta turistică a Munților Ciucaș, Maria Rodica Niculescu, 1985, accesat 2013.10.10
  7. ^ Istoria plaiurilor nehoiene, portalul Primăriei orașului Nehoiu, primaria-nehoiu.ro, accesat 2014.02.08
  8. ^ Așzarea și istoria depresiunii Întorsura Buzăului, intorsura.ro, accesat 2013.10.10
  9. ^ 8.1 Transporturile - 8. Transporturile, turismul și comunicatiile - Zonele industriale și comerciale ale vechii Orșove după 1850, Alexandru Botu, accesat 2014.02.08
  10. ^ Tabla Buții, străveche punte de legătură între Transilvania și exteriorul Arcului Carpatic, mărturie a zbuciumatei istorii românești și a sud-estului european, Corina Bărăgan Sporea (Prof.),22 martie - 4 aprilie 2013, Condeiul ardelean, Nr. 267, accesat 2014.05.23
  11. ^ a b c Monumentul eroilor de la Siriu județul Buzău, Mircea Tînase (Dr.), Eroi si morminte: studii si comunicari sustinute la sesiunea anuala a Oficiului National pentru Cultul Eroilor, ediția a II-a' - Vol. 2, sub. red. Oficiului Național pentru Cultul Eroilor (coord.: Catalin Fudulu), Ed. Alpha MDN, Buzău - București, 2008, accesat 2014.05.23
  12. ^ a b Prahova în anii Primului Război Mondial, Zorilă Polin, Teză de Doctorat, Facultatea de Istorie - Universitatea din București, București, 2011, accesat 2014.05.23

Galerie[modificare | modificare sursă]