Boltă (arhitectură)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Detaliu Sala cavalerilor din Castelul Hunedoarei

În arhitectură, termenul boltă reprezintă un element de construcție destinat să suporte sarcini și a cărui suprafață interioară (intrados) este concavă. Are rolul de a transmite sarcinile și greutatea proprie fie unor puncte de sprijin laterale izolate (coloane, stâlpi), fie unui zid continuu.

Bolta se realizează din piatră, cărămidă, beton sau beton armat.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

După forma intradosului, bolta poate fi:

După felul legăturilor, se deosebesc:

  • boltă cu două articulații: câte una la fiecare naștere;
  • boltă cu trei articulații: două la nașteri și una la cheie;
  • bolte încastrate la nașteri sau dublu încastrate.

După modul de alcătuire a secțiunii, se deosebesc:

  • bolți masive;
  • bolți cu casete;
  • bolți cu goluri.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.