Boltă (arhitectură)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Detaliu Sala cavalerilor din Castelul Hunedoarei

În arhitectură, termenul boltă reprezintă un element de construcție destinat să suporte sarcini și a cărui suprafață interioară (intrados) este concavă. Are rolul de a transmite sarcinile și greutatea proprie fie unor puncte de sprijin laterale izolate (coloane, stâlpi), fie unui zid continuu.

Bolta se realizează din piatră, cărămidă, beton sau beton armat.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

După forma intradosului, bolta poate fi:

După felul legăturilor, se deosebesc:

  • boltă cu două articulații: câte una la fiecare naștere;
  • boltă cu trei articulații: două la nașteri și una la cheie;
  • bolte încastrate la nașteri sau dublu încastrate.

După modul de alcătuire a secțiunii, se deosebesc:

  • bolți masive;
  • bolți cu casete;
  • bolți cu goluri.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.