Tristan Tzara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Tristan Tzara

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moineşti - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet şi eseist evreu român, născut în Moineşti, România şi stabilit mai târziu în Franţa, cofondator al mişcării culturale dadaiste care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiţionalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeţi - Eseişti
Nuvelişti - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
Toate articolele din serie
editează

Cuprins

[modifică] Viaţa şi cariera

In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu şi Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski şi ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia şi în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanţa particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referinţă importantă pentru simboliştii care l-au influenţat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet "trist în țară" (sursa: Heinrich Stiehler în "Tristan Tzara zwischen Peripherie und Zentrum").

Mişcarea dadaistă îşi are originea în oraşul elveţian Zürich în timpul Primului Război Mondial. Tzara ajunge acolo în toamna lui 1915 şi curînd se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale "happening-urile" de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mişcare Dada, care nu e o invenţie exclusivă a lui Tzara, dar "nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare şi diplomaţia lui" (parafrază după R. Huelsenbeck).

In 1919 se mută la Paris într-o încercare de a lansa Dada pe o scenă cu adevărat universală. Mulţi critici consideră totuşi că perioada cu adevărat inovativă a mişcării încetează odată cu acest "transfer". Fiind la Paris s-a angajat în activităţi tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault şi Louis Aragon pentru a şoca publicul şi a dezintegra structurile limbii.

Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sînt: La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine) şi Vingt-cinq poèmes (1918; Douăzeci şi cinci de poeme), respectiv manifestele mişcării: Sept manifestes Dada (1924; Şapte manifeste Dada).

În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism şi distrugere, intră în activităţile mai constructive ale Suprarealismului. Şi-a consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu Marxismul şi a intrat în Rezistenţa Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetăţean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva suprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică.

Aventurile lui politice îl vor apropia de fiinţele umane şi gradat se va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă şi uimirea datorată tragediilor zilnice ale condiţiei umane.

Lucrările sale de maturitate încep cu L'Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) şi continuă cu Parler seul (1950; Vorbind singur) şi La Face intérieure (1953; Faţa interioară). În acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite cu un dificil, dar umanizat limbaj.

A murit la Paris şi a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse. La Moineşti există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru.

[modifică] Opere

  • La Première aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Collection Dada, Zürich, 1916 (cu ilustraţii de Marcel Iancu)
  • Vingt-cinq poèmes, Collection Dada, Zürich, 1918 (cu ilustraţii de Hans Arp)
  • Cinéma calendrier du coeur abstrait. maisons, Collection Dada, Zürich, 1920 (cu ilustraţii de Hans Arp)
  • Gáz-szív szindarab három felvonásban/Tristan Tzara fordította Gáspár Endre, 1921
  • Le Coeur à barbe, journal transparent..., 1922
  • De nos oiseaux, Editura Kra, Paris, 1923 (cu ilustraţii de Hans Arp)
  • Sept manifestes Dada, 1924
  • Mouchoir de nuages, tragédie en 15 actes, Éditions de la galerie Simon, 1925 (ornată cu desene acvaforte de Juan Gris)
  • Indicateur des chemins de coeur, J. Bucher, 1928
  • L'arbre des voyageurs, Éditions de la Montagne, 1930
  • L'Homme approximatif, Fourcade, Paris, 1931
  • Essai sur la situation de la poésie, 1931
  • Où boivent les loups, Editions des Cahiers Libres, Paris, 1932
  • L'antitête, Editions des Cahiers Libres, Paris, 1933
  • Insurecţia de la Zürich de Saşa Pană precedată de Primele poeme ale lui Tristan Tzara, editura unu, Bucureşti, 1934
  • Grains et issues, 1935
  • Ramures, Éditions G.L.M., 1936 (cu un desen de Giacometti)
  • Vigies. 6e cahier de Habitude de la poésie, Éditions G.L.M., 1937
  • La Deuxième aventure céleste de M. Antipyrine, Éditions des Réverbères, 1938
  • Midis gagnés: Poèmes, Denoël, 1939 (cu 6 desene de Henri Matisse)
  • Une route, seul soleil, 1946
  • Le Signe de Vie, Bordas, 1946
  • Le coeur à gaz, Éditions G.L.M., 1946
  • Vingt-cinq et un poèmes, Editions de la Revue Fontaine, Collection l'Age d'Or, 1946 (cu 12 desene de Hans Arp)
  • Terre sur terre, împreună cu André Masson, D. des Trois collines, 1946
  • Le surrealisme et l'apres guerre, Nagel, Paris, 1947
  • Morceaux choisis, Bordas, 1947 (prefaţă de Jean Cassou)
  • La Fuite, poème dramatique en 4 actes et un épilogue, Gallimard, Paris, 1947
  • Picasso et les Chemins de la Connaissance, Editions d'Art Albert Skira, 1948
  • Sans coup férir, 1949
  • De mémoire d'homme: Poème, Bordas, 1950
  • Parler seul, 1950
  • Le Poids du monde, 1951
  • Phases, Maisonnneuve, 1952 (cu portret de Paul Swan)
  • La Première main, Pab, 1952
  • La face intérieure, Seghers, 1953
  • L'Egypte, Face a Face, Lausanne, 1954 (cu fotografii de Etienne Sved)
  • Parler seul (Planètes), Caractères, 1955 (cu desene de Jean Arp)
  • À haute flamme, 1955
  • La Bonne heure, Impr. de R. Jacquet, 1955 (cu ilustraţii de Georges Braque)
  • Miennes, Caractères, 1955 (cu desene acvaforte de Jacques Villon)
  • Le Temps naissant, Pab, 1955 (cu o ilustraţie de Néjad)
  • Le fruit permis, 1956
  • Frère Bois, Pab, 1957 (cu o gravură de Jean Hugo)
  • La Rose et le chien, poème perpétuel, Pab, 1958 (cu desene acvaforte de Pablo Picasso)
  • Juste présent, 1961 (cu desene acvaforte de Sonia Delaunay)
  • Lampisteries précédées des sept manifestes dada, Editeur Jean-Jacques Pauvert, 1963 (cu portret şi desene de Francis Picabia)
  • Primele poeme. Insurecţia de la Zürich, Cartea Românească, Bucureşti, 1971 (ediţie mult adăugită, îngrijită şi postfaţată de Saşa Pană; postum)
  • Poèmes roumains, Ed. la Quinzaine Littéraire, 1974 (postum)
  • Cosmic realities vanilla tobacco dawnings, Arc Publications, 1975 (postum)
  • Şapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, Editura Univers, Bucureşti, 1996 (traduceri, prefaţă şi note de Ion Pop; postum)
  • Vingt cinq poemes = Douăzeci şi cinci de poeme, Editura Vinea, Bucureşti, 1998 (prefaţă de Nicolae Ţone şi traduceri de Nicolae Ţone, Serge Fauchereau, Laurenţiu Ulici, Pierre Mazars şi Marin Sorescu; postum)

[modifică] Vezi şi

[modifică] Link-uri externe

[modifică] Text

[modifică] Audio

Unelte personale