George Murnu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
George Murnu
George Murnu.jpg
Scriitorul George Murnu
Născut(ă) 1 ianuarie 1868
Veria, Macedonia
Deces 17 noiembrie 1957, (89 de ani)
București, Republica Populară Română
Naționalitate  România
Ocupație scriitor, traducător, istoric
Lucrări remarcabile Iliada” și „Odiseea

George Murnu (n. 1 ianuarie 1868, Veria, Grecia - d. 17 noiembrie 1957, București) a fost un scriitor, traducător și istoric, membru al Academiei Române din 1923.[1].

Biografie[modificare | modificare sursă]

George Murnu a fost un excepțional traducător al literaturii române și de asemenea un prestigios scriitor aromân modern. S-a născut la 1 ianuarie 1868 intr-ο famile de macedoneni[2] în cătunul Brazi, de lângă orașul Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița. A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de alte așezări aromânești - Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Iugoslavia, cu un alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai vechi, cum sunt Neaguste, Cândrova, și Grămaticova, Fetița, Paticina, către muntele Caimaccealan. O regiune deschizându-se și coborând înspre miază-noapte și răsărit prin câmpia Sărunei (Salonic), iar înspre vest și sud-vest urcând mereu prin culmile munților Veriei mai întâi și apoi prin acele faimoase și semețe ale Olimpului, lăcașul mirific al zeilor anticei Elade. Locuri de basm ca frumusețe naturală și ca poveste mitologică, pe care viitorul traducător al lui Homer a fost parcă predestinat să le cunoască încă din copilărie.

George Murnu a fost frate mai mare al artistului plastic Ary Murnu (1881-1971).

Numele lui George Murnu a devenit foarte familiar în țară odată cu magistrala sa traducere, în limba română, a epopeilor homerice Iliada și Odiseea. Această strălucită realizare a sa, care a însemnat un eveniment epocal în cultura noastră, „constituie un moment fundamental în evolutia limbii literare”[3] (corespunzător Iliadei lui Gnedici în literatura rusă). Marele poem clasic era în sfârșit împământenit și putea exercita o înrâurire nemijlocită asupra conștiinței estetice. Iliada și Odiseea în interpretarea Murnu sunt niște capodopere superioare în versiunea Annibale Caro, Iliadei lui V. Monti, Iliadei și Odiseei lui I. V. Voss. Puține literaturi se „bucură de traduceri mai norocoase”.

Geniu traducător al lui Homer, apoi și al altor mari scriitori elini vechi precum Pindar, Sofocle, Euripide, Murnu a studiat la Veria, la Bitolia, Budapesta, București, Munchen.

George Murnu a încetat din viață la 17 noiembrie 1957, în București, în pragul patriarhalei vârste de 90 ani.

Opera[modificare | modificare sursă]

Istorie
  • Traducerea Iliadei și a Odiseei în limba română, în metru original:
    • Homer, Iliada, În romînește de G. Murnu, Studiu introductiv și comentarii de D.M. Pippidi, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956.
    • Homer, Odiseea, În romînește de G. Murnu, Studiu introductiv și comentarii de D.M. Pippidi, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956.
  • Vlahia Mare (aromânii în Evul Mediu),
  • Noi săpături în cetatea Trapaeum,
  • Monumente antice din Roma,
  • Arheologie clasică,
  • Atena și ruinele ei,
  • Aromânii în primejdie,
  • Pentru românii din Peninsula Balcanică.
Artă și poezie
  • Gânduri și vise,
  • Alme Sol,
  • Altare,
  • Ritmuri pentru tine.
Poeme în grai aromân
  • Ritmuri macedonene,
  • Salbă de cântec aromânesc,
  • Chita și Bură.

Afilieri[modificare | modificare sursă]

A fost profesor titular al catedrei de Arheologie a Universității din București, membru al Academiei Române; a făcut numeroase călătorii de studii prin țară (în Dobrogea mai ales), dar și peste hotare, la Roma, la Atena, în legătură cu preocupările sale științifice de specialitate, drumuri din care au răsărit lucrări de arheologie și istorie veche românească, o întreagă bibliotecă.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Academia Română - Membri titulari, accesat 13 februarie 2013.
  2. ^ Hristu Cândroveanu, Un veac de poezie aromână, Editura Cartea Românească, București, 1985.
  3. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, 1941.