Luis Buñuel

Luis Buñuel (n. 22 februarie 1900, Calanda, Spania — d. 29 iulie 1983, Mexic) a fost un regizor spaniol de film. Deși spaniol, inițial studiile, apoi războiul civil și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii. Cariera lui cinematografică începe odată cu intrarea lui în cercul suprarealiștilor, influențat fiind de prieteni ca: Salvador Dalí, André Breton, Max Ernst, Marcel Duchamp, Paul Éluard. Deși primește o educație religioasă, Buñuel își manifestă nonconformismul și tendința permanentă, declarată, spre a distruge mai degrabă decât spre a crea, adoptând ca revelatoare metodele suprarealiștilor (de care ulterior se desparte): exploaterea valențelor artistice ale visului, ale dicteului automat, fără a căuta sau chiar evitând deliberat sensul. Primul său film, un scurt metraj de 17 minute, alb-negru, mut, a scandalizat (scop declarat al suprarealiștilor de altfel). El perro andaluz s-a născut din îmbinarea unui vis de-al lui Buñuel, cu un vis al lui Dali, cei doi colaborând atât la realizarea scenariului cât și la filmarea peliculei. Importanta pentru conturarea unei idei despre lumea lui Bunuel este cartea autobiografica "Ultimul meu suspin", Luis Buñuel.

Deși filmele din tinerețe sunt cele mai controversate (ele justificând și calificarea sa drept cel mai crud regizor din lume la acea vreme - titlu pe care el îl regretă) peliculele de maturitate ale lui Buñuel sunt cele mai apreciate, atât de public, cât și de critică, fiind răsplătite cu numeroase premii (printre care Oscar pentru cel mai bun film străin - Farmecul discret al burgheziei, 1972, Palm D'Or la Cannes - Viridiana, Nazarin obține la Cannes Marele Premiu Internațional - instituit cu acest prilej). Între aceste două perioadă, regizorul realizează și produce filme comerciale, în special în perioada în care este stabilit în Mexic.