Scarlat Callimachi (scriitor)
Scarlat Callimachi (n. 20 septembrie 1896, București - m. 2 iunie 1975, București), supranumit: Prințul Roșu[1], este un scriitor român în vecinătatea mișcării de avangardă, cultivând o poetică între constructivism și expresionism. A fost activist sindical și comunist.
Cuprins |
Biografie [modificare]
Scarlat Callimachi s-a născut la 20 septembrie 1896, la București. Era membru al familiei boierești de sorginte fanariotă Callimachi. Nu trebuie să fie confundat cu un străbun al său, omonim, domnitorul fanariot Scarlat Callimachi.
Ca urmare a adeziunii sale la ideologia comunistă, a fost supranumit Prințul Roșu.
A fost licențiat în drept și a fost gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemarea, Clopotul și altele. A fost redactor-șef la revista Punct și director al ziarului Glasul nostru din Botoșani.
În 1933, a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului.
Scarlat Callimachi a fost director al Muzeului Româno-Rus, instituție creată pentru scoaterea în evidență a legăturilor culturale dintre România și Uniunea Sovietică, în conformitate cu doctrina Jdanov, până în 1963, când acest muzeu a fost desființat, ca urmare a distanțării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de influența sovietică.[2]
A murit la 2 iunie 1975 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.
Opere [modificare]
- Frunze, 1920
- Tăceri imobile, 1921 (copertă și ilustrații de Dall Zamphiropol)
- Alb și negru, 1927
- Erotice, 1933
- Octombrie 1917, Colecția Orizont, București, 1946 (cu un portret și două desene de Aurel Mărculescu)
- Căderea Babilonului, E.S.P.L.A., București, 1956
- Un călător prin U.R.S.S., Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1960
- Ritmuri de clopote, Editura pentru Literatură, București, 1968
Bibliografie [modificare]
- Ionuț Chiva, Adrian Șchiop, „Boierii comuniști” (interview cu Dimitrie Calimachi, fiul lui Scarlat Callimachi), in Prezent, 21 noiembrie 2006
- Comunism - Artiști și ziariști în febra epurărilor, 12 aprilie 2006, Cristina Diac, Jurnalul Național
- Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Humanitas, București, 1990
- Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expressioniștii, Editura Eminescu, București, 1980
- Ioan Lăcustă, „Strămoșii mei au fost răzeși” (interview cu Scarlat Callimachi), publicat post-mortem in Magazin Istoric, Nr.9 (102), Septembrie 1975, pp. 24-25
- Paula Mihailov, „Prietenii din România ai Rusiei Sovietice”, in Jurnalul Național
- Stelian Tănase, „Belu Zilber”, in 22, Nr.700 (August 2003)