Constant Tonegaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constant Tonegaru
Constant Tonegaru.jpg
Poetul Constant Tonegaru
Naștere 13 februarie 1919
Galați, România
Deces 10 februarie 1952, (33 de ani)
București, Republica Populară Română
Ocupație poet
Naționalitate  România
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1942 - 1952
Mișcare/curent literar avangardă
Specie literară poezie
Operă de debut 1942 - în revista „Expresul
Opere semnificative Plantații
Premii Premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Constant Tonegaru (n. 13 februarie 1919, Galați – d. 10 februarie 1952, București) a fost un poet român care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare românești.

Biografie[modificare | modificare sursă]

După ce își întrerupe studiile liceale, pe care nu le mai termină vreodată, practică profesii dintre cele mai diverse, precum aceea de funcționar la Ministerul Culturii sau vânzător de fructe la Constanța. Duce permanent o viață boemă. În anii 1946 și 1947 audiază cursurile de literatură ale lui George Călinescu la Facultatea de Litere din București. Debutează în 1942 în revista Expresul din Brăila. Ulterior colaborează cu poezii la revistele Preocupări literare, Kalende, Universul literar. Singurul volum de poezii apărut în timpul vieții, Plantații - distins în 1945 cu premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă acordat scriitorilor tineri - face dovada apartenenței poetului la mișcarea de avangardă, dar aduce în peisajul liric al epocii nostalgia minulesciană a ținuturilor exotice, colorată de autoironie și de presentimentul morții: "Sunt condotierul Tonegaru fără spadă / mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion / să scriu cum am dat în poesie cu o grenadă".

A făcut parte începând din 1946 din gruparea literară din jurul criticilor literari Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu, împreună cu Pavel Chihaia, Dinu Pillat, preotul catolic Marie-Alype Barral, Teohar Mihadaș, Iordan Chimet, Gheorghe Fratostițeanu și alții. A fost arestat în 1947 sub învinuirea de "conspirație împotriva siguranței statului". Deținut și torturat în beciurile Securității, este eliberat în 1951 cu o fractură nevindecată a unei gambe, căpătată în urma bătăilor suferite în timpul detenței. Moare prematur și tragic la 10 februarie 1952, în București.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Plantații, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1945
  • Steaua Venerii, ediție îngrijită și prefață de Barbu Cioculescu, București, Editura pentru Literatură, 1969
  • Plantația de cuie, ediție, studiu critic, note și variante de Barbu Cioculescu, București, Editura Vinea, 2003

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, vol. IV, R-Z, București, Editura Albatros, 2002, pp. 579-582
  • Dicționar analitic de opere literare românești, coordonator Ion Pop, ediție definitivă, vol. II, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007, pp. 784-785

Legături externe[modificare | modificare sursă]