Søren Kierkegaard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Kierkegaard

Søren Aabye Kierkegaard (n. 5 mai 1813, Copenhaga - d. 11 noiembrie 1855, Copenhaga) a fost un filozof, scriitor și teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concepția sa filozofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul, a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existențiale.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Kierkegaard a criticat vehement atât hegelianismul din timpul său, cât și ceea ce a considerat ca fiind formalități nule ale Bisericii Naționale Daneze. O mare parte din opera sa filozofică se concentrează asupra problemelor legate de modul de viață al oamenilor, accentul căzând pe prioritatea realității umane concrete în detrimentul gândirii abstracte, subliniind, în același timp, importanța alegerii și a devotamentului individual. Opera sa teologică se axează pe etica creștină și instituția Bisericii. Opera sa în domeniul psihologiei explorează emoțiile și sentimentele indivizilor atunci când se confruntă cu alegerile pe care le fac în viață.

Făcând parte din metoda sa filozofică, inspirându-se din Socrate și dialogurile socratice, primele opere ale lui Kierkegaard au fost scrise utilizând diverse personaje pseudonime, fiecare prezentându-și punctele de vedere specifice și interacționând sub forma unui dialog complex. El desemnează pseudonime pentru a explora în profunzime anumite puncte de vedere, care uneori se pot întinde pe parcursul mai multor cărți, între timp Kierkegaard, sau un alt pseudonim, criticând respectiva poziție. Astfel, sarcina descoperirii semnificației operelor sale este lăsată în grija cititorului, deoarece "această sarcină trebuie să fie astfel încât ea să fie dificilă, deoarece numai ceea ce e dificil inspiră inimile nobile". Ulterior, specialiștii l-au interpretat pe Kierkegaard în mod diferit, printre care, drept un existențialist, neo-ortodoxist, postmodernist, umanist și individualist. Traversând granițele filosofiei, ale teologiei, psihologiei și literaturii, el este o figură influentă în gândirea contemporană.

Se naște la 5 mai 1813, în Copenhaga, ca al șaptelea fiu al lui Michael Pedersen Kierkegaard și al Anei Sorensdatter Lund. Copilăria sa stă sub semnul pietismului auster și melancoliei tatălui. Tatăl său, un om profund religios și obsedat de sentimentul păcatului, a influențat dezvoltarea tânărului Soeren în direcția unei melancolii religioase și a unei imaginații fastidioase. Studiază teologia intre anii 1830 și 1840 la Universitatea din Copenhaga, susținându-și dizertația finală in iulie 1840 cu o teză despre ironia socratică. În același an, se logodește cu tânăra Regine Olsen, in vârstă de numai 18 ani. În octombrie 1841, din motive extrem de neclare, el rupe logodna.
Renunță la intenția de a se face pastor evanghelic, dedicându-se cu precădere filosofiei, și pleacă la Berlin, pentru a audia cursurile lui Schelling. Reîntors la Copenhaga, începe să publice articole, pamflete, aforisme și parabole cu caracter filosofic și religios, criticând suficiența clerului protestant danez.

Debutează editorial încă din 1838 cu lucrarea Af en endnu levendes Papirer ("Din hârtiile cuiva încă în viață"), o analiza critică necruțătoare a romanului Kun en Spillemand ("Un biet scripcar") al lui Hans Christian Andersen. Începând cu anul 1843, gânditorul danez își intensifică activitatea prin publicarea unor lucrări, al căror subiect variază între filozofie, psihologie, religie și chiar predici creștine. Cele aproape 40 de titluri apărute antum, semnate cu pseudonim ori cu propriul nume, tematizează primatul individului concret, istoric și contingent asupra oricărei realități depersonalizante și imposibilitatea înglobarii fenomenului vital în categorii abstracte și exhaustiv explicative. Va publica și o serie de texte, de pamflete extrem de acide, in care atacă deschis și demască păgânismul și ipocrizia mediului ecleziastic al contemporanilor săi.

În 1855 editează revista "Øieblikket" ("Clipa"), dar la inceputul lunii octombrie 1855 suferă o apoplexie cerebrală și moare la 11 noiembrie 1855 într-un spital din Copenhaga. Opera sa a exercitat o influență considerabilă, mai ales dupa primul război mondial, fiind o sursă de inspirație pentru teologia dialectică, existențialismul filozofic și creștin și chiar asupra psihologiei moderne.

Filosofia alegerii și disperării[modificare | modificare sursă]

Soeren Kierkegaard - Desen de H.P. Hansen, 1854

Gândirea și stilul de viață a lui Kierkegaard reflectă drama vieții filosofului, chinuit de paradoxul sfâșierii între un Dumnezeu neînțeles, căruia i se supune, și disperarea individului părăsit într-o lume în care trebuie să existe, dar care i se refuză. Disperarea la Kierkegared nu este agonie, ci pierderea individului. Omul trebuie să-și aleagă, respectiv să-și determine destinul, lăsat singur, fără speranță, în haosul existenței. În fața dilemei "Ori, ori" (Enten - Eller, 1843), pentru a ieși din plictiseala existenței, pendulează între un hedonism rafinat și o disperare fără mijloace de consolare.

Adevăruri subiective[modificare | modificare sursă]

În sensul lui Kierkegaard, tezele pur teologice sunt adevăruri subiective și nu pot fi nici infirmate, nici confirmate de știință, adică de cunoașterea obiectivă.[1] De aceea, pentru el a opta pentru sau contra unui anumit adevăr subiectiv este o alegere pur arbitrară.[1] Trecerea de la cunoașterea obiectivă la credința religioasă este numit de Kierkegaard salt al credinței, deoarece este vorba de acceptarea subiectivă a unor teze care nu pot fi justificate rațional.[1] Credința creștină este pentru el rezultatul făgașului pe care îl împing pe subiect astfel de alegeri care nu au și nu pot avea temei rațional (în sensul că rațiunea nu este nici pentru și nici contra lor).[1] Din punct de vedere obiectiv, tezele pur teologice nu sunt nici adevărate, nici false.[1] Unele teze care nu sunt pur teologice, ci sunt falsificabile, au fost confirmate științific (de ex. faptul că Isus a existat în mod real[2]) sau infirmate științific (de ex. viziunea lui Eusebiu din Cezareea că biserica creștină primară a avut o unitate de monolit bazată pe adevărul care a purces de la apostoli[3]).

Influența gândirii lui Kierkegaard[modificare | modificare sursă]

În cursul secolului al XIX-lea, influența gândirii lui Kierkegaard s-a exercitat numai asupra unor scriitori scandinavi, ca Henrik Ibsen și August Strindberg. Abia un secol mai târziu, concepțiile sale filosofice se reflectă, în forme modificate, în scrierile reprezentanților filosofiei existențiale, ca Albert Camus, Gabriel Marcel, Martin Heidegger, Jean-Paul Sartre, Karl Jaspers, precum și ai "dialecticei negative" (Theodor Adorno). Și scriitorul ceh Franz Kafka a fost profund influențat de operele lui Kierkegaard.

În literatura română influența operei lui Kierkegaard a fost una târzie, operele sale au început să circule abia în perioada interbelică, îm limbile franceză, italiană sau engleză și i-au influențat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Jeni Acterian, Max Blecher etc. După 1947, romanele lui Nicolae Breban Don Juan și Pândă și seducție au repus în circulație multe dintre ideile din Jurnalul seducătorului, emise de Kierkegaard.

Operele lui Kierkegaard au început să fie traduse în limba română începînd cu anii 90.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Robert C. Solomon, No Excuses: Existentialism and the Meaning of Life, The Great Courses, The Teaching Company, http://www.thegreatcourses.com/tgc/courses/course_detail.aspx?cid=437
  2. ^ Ehrman, Bart D. (februarie 2011). „8. Forgeries, Lies, Deceptions, and the Writings of the New Testament. Modern Forgeries, Lies, and Deceptions. The Death Sentence of Jesus Christ.” (în engleză) (EPUB). Forged: Writing in the Name of God—Why the Bible’s Authors Are Not Who We Think They Are. (ed. First Edition. EPub). New York: HarperCollins e-books. p. 285. ISBN 978-0-06-207863-6. http://www.scribd.com/doc/55685655/Forged. Accesat la 2 septembrie 2011. „This does not mean, as is now being claimed with alarming regularity, that Jesus never existed. He certainly existed, as virtually every competent scholar of antiquity, Christian or non-Christian, agrees, based on clear and certain evidence. But as with the vast majority of all persons who lived and died in the first century, he does not appear in the records of the Roman people.” 
  3. ^ Ehrman, Bart D. (2003). Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew. Oxford University Press, USA. pp. 173-176. ISBN 0-19-514183-0 

Opere filosofice selective[modificare | modificare sursă]

  • Om Begrebet Ironi med stadigt Hensyn til Socrates (Despre conceptul de ironie cu referință permanentă la Socrate), 1841
  • Enten-Eller (Ori - ori), 1843
  • Frygt og Bæven (Frică și cutremur), 1843
  • Philosophiske Smuler eller en Smule Philosophi (Fărâme filozofice sau o fărâmă de filozofie), 1844
  • Begrebet Angest (Conceptul de anxietate), 1844
  • Forord (Prefețe), 1844
  • Gjentagelsen (Repetarea), 1843
  • Stadier paa Livets Vei (Stadii pe calea vieții), 1845
  • Afsluttende uvidenskabelig Efterskrift til de philosophiske Smuler (Postfață neștiințifică definitivă la „Fărâme filozofice“), 1846
  • Kjerlighedens Gjerninger (Faptele iubirii), 1847
  • Sygdommen til Døden (Boala întru moarte), 1849
  • Indøvelse i Christendom (Inițiere în creștinism), 1850

Opere filosofice selective traduse în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Școala creștinismului, traducere de Mircea Ivănescu, București, Editura Adonai, 1991
  • Jurnalul seducătorului, traducere din daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Scripta, 1992
  • Legitimitatea estetică a căsătoriei, traducere din daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Mașina de scris, 1996
  • Diapsalmata. Jurnalul seducătorului, traducere de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Mașina de scris & Universal Dalsi, 1997
  • Banchetul (in vino veritas), traducere din daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Universal Dalsi, 1997
  • Scrisoare către un prieten, traducere din limba daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Mașina de scris, 1997
  • Scrieri, I, Conceptul de anxietate, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Timișoara, Editura Amarcord, 1998
  • Scrieri, II, Fărâme filosofice, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Timișoara, Editura Amarcord, 1999
  • Scrieri, III, Repetarea, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Timișoara, Editura Amarcord, 2000
  • Boala de moarte, traducere din limba germană de Mădălina Diaconu, București, Editura Humanitas, 1999; 2006
  • Banchetul, traducere de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Mașina de scris, 2000
  • Vinovat? Nevinovat?, traducere de Alexandra Jensen si Elena Dan, București, Editura Mașina de scris, 2000
  • Frică și cutremurare, traducere, cuvânt introductiv, note de Dragoș Popescu, Editura Antaios, Oradea, 2001
  • Frică și cutremur, traducere din daneză și prefață de Leo Stan, București, Editura Humanitas, 2002
  • Frică și cutremur. Prefețe, traducere din daneză Adrian Arsinevici, cuvânt înainte de Flemmings Harrits, Sibiu, Editura Honterus, 2007
  • Opere, I, Din hârtiile unuia încă viu. Despre conceptul de ironie, cu permanentă referire la Socrate, traducere din daneză, prefață și note de Ana-Stanca Tabarasi, București, Editura Humanitas, 2006
  • Opere, II /1, Sau-sau. Un fragment de viață editat de Victor Eremita. Partea întâi. Cuprinzând hârtiile lui A, traducere din daneză, introducere și note de Ana-Stanca Tabarasi, București, Editura Humanitas, 2008
  • Opere, II /2, Sau-sau. Un fragment de viață editat de Victor Eremita. Partea a doua. Cuprinzând hârtiile lui B. Scrisori către A, traducere din daneză, introducere și note de Ana-Stanca Tabarasi, București, Editura Humanitas, 2009
  • Opere, III, Discursuri edificatoare (1843-1844). Trei discursuri la ocazii imaginate, traducere din daneză, introducere și note de Ana-Stanca Tabarasi, București, Editura Humanitas, 2011

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Grigore Popa, Existență și adevăr la Søren Kierkegaard, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1940; reeditare, Cluj, Editura Dacia, 1998
  • Marguerite Grimault, Kierkegaard, Paris, Seuil, 1981
  • Jacques Colette, Kierkegaard et la non-philosophie, Paris, Gallimard, „Tél”, 1994
  • Theodor W. Adorno, Kierkegaard. Construction de l'esthétique, Paris, Payot, 1995
  • Mădălina Diaconu, Pe marginea abisului: Søren Kierkegaard și nihilismul secolului al XIX-lea, București, Editura Științifică, 1996
  • Patrick Gardiner, Kierkegaard, traducere de Laurențiu Ștefan-Scarlat, București, Editura Humanitas, 1997
  • Léon Chestov, Kierkegaard et la philosophie existentielle. Vox clamantis in deserto, traduction de T. Rageot et B. de Schloezer, Paris, Éditions Vrin, „Bibliothèque des textes philosophiques”, 1998
  • Charles Le Blanc, Kierkegaard, Paris, Les Belles Lettres, 1998
  • Gaetano Mollo, Dincolo de angoasă: educația etico-religioasă la Søren Kierkegaard, traducere de Christian Tămaș, Iași, Editura Ars Longa, 2000
  • Hélène Politis, Kierkegaard, Paris, Ellipses, 2002
  • Alastair Hannay, Kierkegaard: A Biography, Cambridge, Cambridge University Press, 2003
  • Joakim Garff, Søren Kierkegaard: A Biography, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 2005
  • Vincent Delecroix, Singulière philosophie: Essai sur Kierkegaard, Paris, Éditions du Félin, 2006

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Søren Kierkegaard
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Søren Kierkegaard.


Format:Soeren Kierkegaard Format:Danish Golden Age