Sorbona

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Inscripţie la intrarea în Sorbona

Sorbona (Sorbonne) este cea mai celebră universitate franceză și una dintre cele mai cunoscute universități din lume. Situată în centrul istoric al capitalei Franței, Sorbona poartă numele colegiului fondat în 1257 de către Robert de Sorbon. Printre foștii ei studenți se numără savanți, oameni de cultură și politicieni francezi și străini.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Sorbona este situată în Cartierul latin, în apropiere de Collège de France, fiind delimitată de străzile Victor Cousin și Saint Jacques, aproape de intersecția bulevardelor Saint Michel și Saint Germain des Près. Accesul se face prin stațiile de metrou Luxembourg și Cluny – La Sorbonne.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În secolul al XII-lea, Cartierul latin adăpostea cele mai celebre școli de retorică, gramatică și filosofie. Alte asemenea școli erau situate în Ile de la Cité, pe colina Sainte-Genviève, la mănăstirea Saint-Victor și pe podurile Senei. Dintre toate, excelează școala catedralei Notre-Dame. După modelul ghildelor și al breslelor medievale, aceste școli se reunesc în breasla profesorilor sau a magiștrilor, organizație care va purta numele generic de universitas magistrorum, care acorda dreptul de practică al profesiunii de dascăl (licentia docendi). Statutele universitare sînt atestate din 1209. Așadar, Universitatea pariziană este, în ordine cronologică, a doua universitate din lume după Universitatea din Bologna. Sediul Universității din Paris se afla pe celebra rue du Fouarre. Pentru a răspunde nevoilor studenților săraci, diverși binefăcători au avut inițiativa fondării colegiilor universitare. Un astfel de colegiu este fondat în 1257 de către Robert de Sorbon (1201-1274), magistru-regent în teologie și confident al regelui Ludovic al IX-lea. Scopul așezămîntului este acela de a oferi cazare și resurse materiale pentru studenții sosiți la Paris din toată lumea creștină. Regele îi dăruiește cîteva case pe care le pune la dispoziția studenților săraci. Colegiul primește acordul pontifului de la Vatican în 1259 (acord reînnoit în 1268). În timp, numele Colegiului ajunge să desemneze întreaga Universitate din Paris. În secolul al XIV-lea, Colegiul Sorbonei intră într-un declin relativ, care continuă de-a lungul Renașterii. Începînd din 1530, primatul cultural este deținut de Colegiul Regal (Collège Royal), înființat în 1530 de Guillaume Budé, actualul Collège de France. Profesorii Sorbonei se opun ideilor de început al modernității, în special ideilor lui Descartes și Leibniz. Între 1635 și 1642 se construiește Capela Sorbonei, care va adăposti mormîntul celebrului prim-ministru al Franței sub Ludovic al XIII-lea, cardinalul Richelieu. Capela este une dintre cele mai frumoase piese arhitecturale ale complexului Sorbonei. Sorbona intră din nou în declin în timpul Revoluției Franceze. Din 1791, Sorbona nu mai primește studenți, lăsînd Școlii Normale Superioare (École Normale Supérieure) locul de frunte între așezămintele academice pariziene. Revine în prim plan abia în 1821. Sorbona cunoaște un avînt deosebit după cel de-al Doilea Război Mondial.

Surse[modificare | modificare sursă]

  • DRIMBA, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, București, 1990, vol. 3, pp. 129-151.

Legături externe[modificare | modificare sursă]