Aurel Stroe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Aurel Stroe (n. 5 mai 1932, București – d. 3 octombrie 2008, Mannheim, Germania) a fost un compozitor, profesor, muzician, autor, publicist și muzicolog român. A scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă.

A studiat în particular pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, după care a urmat cursurile Conservatorului din București.

Carieră didactică și științifică[modificare | modificare sursă]

A fost asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București și a predat orchestrație și compoziție. A predat ca profesor asociat la University of Illinois (S.U.A.) între 1985-1986. A predat la Școala normală a Universității din Strasbourg (1972) și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț (1982), Darmstadt (Germania) în 1986, 1988, 1990, 1994 și la Bușteni în 1992. A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune.

A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală etc.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Lui Aurel Stroe i-a fost acordat ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a (1969). A fost distins cu premiul Academiei Române în 1974. A primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991). A primit în 1998 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2002 a devenit laureat al premiului Herder (Viena).

Operă muzicală[modificare | modificare sursă]

A compus în toate genurile muzicale, inclusiv muzică electronică.

Operă[modificare | modificare sursă]

  • Asta nu va primi Premiul Nobel (1969) - operă în trei părți, libretul: Paul Sterian;
  • "Pacea" lui Aristofan (1973) operă în trei acte;
  • Trilogia Cetății Închise (1973 - 1988), libretul după Eschil: Agamemnon / Orestia I (1973), Choeforele / Orestia II (1983), Eumenidele / Orestia III (1988);
  • Conciliul Mondial (1987) - operă de cameră în două acte după scrierile lui Vladimir Soloviev;
  • Copilul și diavolul (1989) - operă pe texte de Maria Țvetaeva (5 scene).

Muzică de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Muzică pentru "Oedip la Colonos" (1963) - muzică de scenă la piesa lui Sofocle;
  • Rituelle Handlung ohne Gegenstand (1967) - muzică pentru dansatoare.

Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]

  • Cantata festivă (1957) - pentru cor mixt și orchestră, versuri de Pablo Neruda;
  • Chipul păcii (1959) - cantată de cameră pentru mezzosoprană, cor mixt și orchestră mică pe versuri de Paul Eluard;
  • Țării mele (1959) - cantată pentru cor mixt și orchestră pe versuri de Victor Tulbure;
  • Monumentum I (1961) - poem pentru cor bărbătesc și orchestră pe versuri de Nichita Stănescu;
  • Numai prin timp timpul poate fi cucerit (1965) - poem pentru bariton, orgă, 4 tromboane și gonguri, pe versuri de T.S. Eliot;
  • Missa puerorum (1983) - pentru cor de copii, orgă și 8 instrumente.

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

  • Scherzo simfonic (1951)
  • Simfonia pentru orchestră mare (1954)
  • Uvertura burlescă (1961)
  • Arcade (1962)
  • Laude I (1966)
  • Canto I (1967)
  • Laude II (1968)
  • Canto II (1971)
  • Simfonia (1973)
  • Accords et Comptines (1988)
  • Ciaccona con alcune licenze (1995)
  • Preludii lirice (1999)
  • Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti (2000)

Muzică concertantă[modificare | modificare sursă]

  • Concert pentru orchestră de coarde (1950, rev.1956);
  • Muzică concert pentru pian, alămuri și percuție (1965)
  • Concertul pentru clarinet și orchestră (1975)
  • Concertul pentru vioară și orchestră „Capricci și Ragas” (1990)
  • Concert pentru saxofon și orchestră „Prairie, Priere” (1994)
  • Concert pentru acordeon și orchestră (2001)
  • Simfonia concertantă pentru percuție și orchestră mare (1996)

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

  • Colinde pentru pian (1947)
  • Baladă pentru pian (1948)
  • Trio pentru oboi, clarinet și fagot (1953)
  • Sonata nr. 1 'Morphogenetic' pentru pian (1955)
  • Fragment dintr-un proces sonor (1969)
  • În vis desfacem timpurile suprapuse (1970)
  • Cvartetul de coarde în La major (1972)
  • Grădina structurilor I (1974)
  • 10 piese pastorale pentru orgă și clavecin (1979)
  • Pe drumul către focurile cerești pentru violă solo (1979)
  • Fiicele Soarelui (1979)
  • Sonata nr. 2 'Thermodynamic' pentru pian (1983)
  • Anamorfoze canonice (1984)
  • Sonata nr. 3 'en palimpseste' pentru pian (1992)
  • Mozart sound introspection (1994)
  • Gesang der Geister über den Wassern pentru voce, clarinet în sib și pian sau clavecin (celestă) (1999)
  • Humoreske mit zwei Durchblicken zum Seeren (2002)

Muzică corală[modificare | modificare sursă]

  • Vine trenul (1961)
  • Cântec simplu (1962)

Muzică vocală[modificare | modificare sursă]

  • 5 cântece pentru soprană și pian: Colind, Moștenire, Făcătură, Doi copii s-au dus, În perdea (1949)
  • 5 lieduri pe versuri de Clement Marot (1949)
  • Două cântece pe versuri de Ion Pillat (1953)
  • Două romanțe pentru mezzosoprană și pian: Și dacă..., La steaua (1954)

Muzică electronică[modificare | modificare sursă]

  • Midi le Juste (1970)

Muzicologie[modificare | modificare sursă]

  • Grădina sunetelor - eseuri despre muzică, București, Edit. Muzicală, 1991

A avut o intensă activitate publicistică (Tribuna, România literară, Secolul 20, Muzica, Revue Roumaine).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cosma, V. (2005). Muzicieni din România. Lexicon. Vol. 8 (P-S). București: Editura muzicală.
  • Omul zilei - Aurel Stroe, 20 octombrie 2006, Violeta Cristea, Ramona Vintilă, Jurnalul Național

Legături externe[modificare | modificare sursă]