Sadegh Hedayat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sadegh Hedayat
Sadeq-Hedayat.jpg
Sadegh Hedayat
Naștere 17 februarie 1903
Teheran, Iran
Deces 4 aprilie 1951 (la 48 de ani)
Paris, Franța
Ocupație scriitor
Naționalitate iraniană Iran
Activitatea literară
Activ ca scriitor prima jumătate a secolului XX
Specie literară ficțiune, povestire

Sadeq (sau Sadegh) Hedayat (în persană: صادق هدایت) (n. 17 februarie 1903 (Teheran) - d. 4 aprilie 1951 (Paris, Franța) este cel mai cunoscut prozator modern iranian. S-a năsut în Teheran, într-o familie aristocratică și a studiat Liceul francez din capitala Iranului. A plecat în Franța, decis să studieze Stomatologia dar frecventînd cercurile scriitorilor francezi și împreietenindu-se cu prozatorul și filosoful existențialist Jean Paul-Sartre a abandonat Medicina și și-a dedicat viața scrisului și traducerii scriitorilor occidentali în limba iraniană. A murit în exil la Paris, s-a sinucis lăsînd gazul să se acumuleze în bucătărie. În scrierile sale, combină stilul pesimist cu cel fantastic în maniera lui Poe și Kafka.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1930: Îngropat de viu ("Zende be gūr")
  • 1930: Parwin, fiica Sasanizilor ("Parvin dokhtar-e Sāsān")
  • 1932: Trei picături de sânge ("Se qatre khūn")
  • 1932: Isfahan, o jumătate de lume ("Esfahān nesf-e jahān")
  • 1933: Clarobscur ("Sāye-ye roushan")
  • 1933: Māzīyār
  • 1937: Bufnița oarbă ("Būf-e kūr")
  • 1942: Câinele vagabond ("Sag-e welgard").

Legături externe[modificare | modificare sursă]